luni , 22 octombrie 2018

Alexandra Bădiță: „Nu trebuie să fii scriitor pentru a folosi puterea magică a pixului pe hârtie“

Alexandra mi-a fost o vreme colegă la fostul loc de muncă, ne-am intersectat destul de sumar, dar n-am putut să nu-i remarc delicatețea înfățășării și eleganța discursului, însușiri rare într-un prezent marcat de agresivitate, vulgaritate, tupeu. Am aflat apoi că pleacă în Anglia definitiv, pentru ca de curând să descopăr că a schimbat și macazul profesional, pășind pe un teren la modă – cel al life coachingului – dar alegând o abordare cu care eu rezonez: cea a scrisului ca terapie. Intenționez să-i citesc cât de curând și cartea pe care a lansat-o pe această temă, însă până atunci am rugat-o să-mi răspundă la câteva întrebări despre scris, despre fericire și despre cum putem conecta aceste două noțiuni pentru a ne face viața mai frumoasă.

Cum și de ce ai făcut trecerea de la digital marketing/social media specialist la motivational speaking și life coaching? Ce te-a îndemnat să-ți schimbi cariera, până la urmă?

Am făcut tranziția în timp, mi-a luat cam un an de când a încolțit ideea până am renunțat complet la jobul de birou în agenția de digital marketing din Londra. În acest timp, am trecut la un program de patru zile pe săptămână și am profitat de restul timpului pentru a-mi scrie cartea și pentru mers la traininguri, la tot felul de evenimente de dezvoltare personală – practic, la tot ce prindeam și la care puteam să ajung, ajungeam. În Londra sunt atât de multe evenimente, încât ai mereu de unde alege. Așa am învățat ce înseamnă coaching-ul, am lucrat cu un coach, am urcat pe scenă și mi-am spus povestea, am cunoscut o mulțime de oameni minunați și m-am înconjurat de o comunitate care îmi oferă suport și știu că sunt sprijinită cu cea mai mare dragoste și autenticitate de către oameni din industrie sau din afara ei. Când am stabilit data de publicare a cărții în februarie anul acesta, pentru mine a fost „acum sau niciodată“. Așa că am ieșit din sistemul de muncă de la 9 la 5 și acum mă dedic acestui nou capitol din viața mea. Simt că în sfârșit m-am regăsit.

Știam că scrisul ne eliberează, ne calmează, ne mai scapă de demonii interiori – cel puțin așa e în cazul meu. Dar cum ne poate face scrisul fericiți?

Într-adevăr, scrisul ne calmează, ne vindecă, dar ne și ajută să ne redescoperim adevărata identitate. Și atunci când știm cine suntem cu adevărat, suntem mai fericiți, pentru că ne raportăm la ceea ce vrem și la valorile noastre, în loc să trăim după condiționările societății și după „ce zice lumea”. Atunci când scriem, venim față în față cu emoțiile și gândurile noastre și după ce învățăm ce înseamnă fiecare dintre ele, începem tranziția spre fericire în lucrurile mărunte. E practic imposibil să fii fericit în permanență, dar pe măsură ce te cunoști, înveți să accepți și treci mai repede peste emoțiile negative. Scrisul e acolo ca un instrument care ne ajută să săpăm adânc. Am avut clienți care au venit să îmi spună că ei nu mai știu ce îi face fericiți, ce îi face să râdă. Am trecut și eu prin asta și secretul a fost în a mă reîntoarce la propriul meu centru de gravitație, prin scris. Pentru ca e accesibil și pentru că are efecte benefice demonstrate chiar și științific.

Ai ales tema scrisului ca terapie pornind de la vreo experiență personală sau ce anume te-a îndrumat în acest sens? De unde ți-ai adunat informațiile?

Mie mi-a plăcut să scriu întotdeauna, de când eram mică. Am studiat jurnalismul și am lucrat încă din facultate la diverse publicații online, apoi am trecut la project management și dorul de creativitate m-a făcut să îmi creez un blog. Nici nu îmi dădeam seama atunci cât de terapeutic era pentru mie să povestesc despre relațiile mele și despre tot ce mi se întâmpla. Înainte să plec din țară, după o perioadă mai neliniștită și o serie de atacuri de panică, am ajuns la ședințe de psihoterapie, unde lucram pe un caiețel și aveam o temă între sesiuni. Așa mi-am dat seama că e ceva mai mult în scris. Anul trecut am lansat platforma The Guy That unde oamenii își pot împărtăși poveștile despre relațiile care i-au marcat, fie din perspectiva feminină, fie ca bărbatul care este „the guy that“. Am început să mă documentez despre beneficiile scrisului terapeutic, am intervievat profesori de la universități din Statele Unite, am discutat cu „părintele modern al terapiei prin scris“, prof. James Pennebaker, și am fost fascinată de cercetările pe care le-a făcut în domeniul scrisului terapeutic. Am luat legătura și cu alți autori, am început să susțin ateliere de scris, iar eu am continuat să practic și să testez beneficiile scrisului în combinație cu alte tipuri de terapii alternative.

Ce fel de scris e terapeutic? E musai să fim elaborați și literari ca să aibă puteri vindecătoare scrisul nostru? Sau poate fi oricum – chiar neglijent, haotic? Jurnalul e bun?

În experiența mea, oamenii care încep să adopte scrisul ca terapie se împart în cei care preferă scrierea liberă de tipul jurnalului și cei care scriu ghidat, după exerciții îndrumătoare. În niciun caz nu trebuie să ne punem limitări literare. Nu trebuie să fii scriitor pentru a folosi puterea magică a pixului pe hârtie. Chiar îmi place să menționez una dintre reguli la atelierele pe care le susțin, că lăsăm deoparte reguli de gramatică, punctuație, felul de exprimare și practic dăm frâu liber exprimării gândurilor. Jurnalul e de multe ori primul contact cu scrisul terapeutic, adesea în adolescență. Dacă ne-am păstra acest obicei, am fi mai sănătoși și mai fericiți atunci când creștem. Suntem cu toții diferiți și de aceea trebuie explorată relația cu scrisul și ce funcționează pentru fiecare în parte.

Să revenim un pic la tine – de trei ani locuiești la Londra, cum e viața ta acolo? Și ce te-a făcut să pleci din România, ce îți doreai tu și nu găseai și aici?

Eu mi-am dorit de fapt să mă întorc în Finlanda, acolo unde am studiat pentru master și am dat un interviu pentru o agenție de marketing de acolo. Destinul a făcut să nu iau postul în Helsinki și un an mai târziu să fiu sunată de aceeași agenție care își deschidea un birou în Londra. Bineînțeles că am zis da provocării și în două săptămâni mi-am mutat viața pe tărâm englezesc. În acești trei ani am vazut câte puțin din toate fațetele Londrei – de la frumoasele obiective turistice, musicaluri, concerte, până la sistemul de sănătate și ritmul imobiliarelor. Cu tot cu plusuri și minusuri, e clar o societate avansată în multe privințe, dar nu este nici pe departe perfectă. Mi-am dezvoltat în schimb mentalitatea într-un fel în care poate nu l-aș fi făcut niciodată în țară. Am crescut, am învățat despre lume și despre mine, mi-am depășit limitele.

Cum sunt londonezii, englezii, în general – mai fericiți decât românii noștri?

Londonezii se îmbracă mult mai bine! Lăsând gluma la o parte, englezii au și ei problemele lor, unii merg posomorâți în metrou, alții se plâng încontinuu de vreme, în timp ce alții îți zâmbesc amabili la supermarket, depinde de felul în care alegi să îi vezi. Ce e cert este că sunt mult mai deschiși la a se dezvolta și au o mentalitate mai flexibilă. În general, mi se pare că se pune accent mai mult pe oameni și umanitate decât la noi, ceea ce poate însemna că sunt mai fericiți și mai implicați.

Înainte de a-ți citi cartea, spune-mi tu care sunt cele mai importante trei lucruri pe care un cititor le va învăța citind-o.

– Ascultă-ți gândurile și emoțiile, pune-le pe hârtie și îți vei da seama că tu deții controlul și îți creezi propria realitate.

– Dă-ți voie să experimentezi, dă-ți voie să iei o pauză, dă-ți voie să fii, pur și simplu.

– Noi suntem responsabili pentru propria noastră fericire.

În afară de scris, ce mai putem face pentru a fi fericiți? Tu cum îți faci mai fericită viața de zi cu zi?

Nu cred că există o rețetă a fericirii, dar cred că fiecare dintre noi avem o datorie față de noi înșine să ne facem existența memorabilă și fericită în fiecare zi, oricât ar fi de puțin. Mi-a luat ceva timp să învăț cum să mă bucur de clipa prezentă, fără să mă pierd în ce s-a întâmplat în trecut sau să mă preocup de anticiparea viitorului, dar a fi prezentă mă ajută în fiecare zi să observ cât de frumoasă e viața.

Practic meditația în fiecare dimineață, sunt conștientă în permanență de respirația mea și îmi ascult emoțiile și semnalele corpului. Ascult muzica preferată, dansez prin casă și mă trezesc cu zâmbetul pe buze – creierul înregistrează imediat felul în care te-ai trezit și așa ai puterea să alegi dacă ai o zi cu bună dispoziție sau nu. Fericirea e în noi și în cât de repede reușim să ne întoarcem acasă, acel „acasă“ fiind starea noastră de bine.

***

Cartea Alexandrei Bădiță, „Write Your Way To Happiness”, poate fi comandată aici. Pe Alexandra o puteți urmări pe Facebook, pe pagina ei de autor.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus