sâmbătă , 25 noiembrie 2017

Alina Albin: „Traiul într-o țară străină îți arată de câte ești în stare când ești pe cont propriu”

Alina Albin

Pe Alina Albin o știu doar de pe Facebook, nu ne-am întâlnit niciodată, dar am avut din prima senzația că ne cunoaștem de mult și că pot vorbi orice cu ea. Poate pentru că, pe blogul ei, Alina își povestește viața cu toată deschiderea, dar cu talentul celor care știu să facă asta fără să sufoce. Dimpotrivă, povestea ei – și mai ales recenta ei aventură de a emigra în Statele Unite – te inspiră și te face să vrei s-o urmărești ca pe un serial preferat. Alina a emigrat din dragoste: s-a mutat în Florida și s-a căsătorit anul trecut, iar acum e în plin proces de adaptare la societatea americană. Despre experiența ei am vorbit în interviul de mai jos, în care Alina ne-a spus ce-i place în America și ce nu, ce-i lipsește cel mai mult și ce ar trebui neapărat să facem dacă ajungem peste Ocean.

Ce crezi că e important să știe despre tine un om care abia te-a cunoscut?

Mă numesc Alina, am 25 de ani și de aproximativ opt luni locuiesc în Statele Unite, alături de soțul meu, unde încerc să îmi găsesc drumul. Sunt un om extrem de normal și echilibrat, aș vrea eu să cred. Sunt deschisă la minte, sociabilă și sunt genul de persoană care se simte cel mai bine atunci când e înconjurată de alți oameni. Sunt o fire extrem de pragmatică, îmi place să călătoresc și să descopăr locuri noi, iar printre pasiunile mele se numără și fotografia. Deși m-am mutat de câteva luni din țară, sunt extrem de atașată și mândră de România, țara pe care o voi numi mereu acasă. Sper ca frânturi din mine să descoperiți citind mai multe în interviul de mai jos. 🙂

Cum a fost adolescența ta? Seamănă ce-ți imaginai atunci despre viitor cu realitatea de azi? Te bucuri că seamănă? Regreți că nu?

Toate perioadele vieții mele, inclusiv adolescența, au fost extraordinare. Am avut, și am în continuare, doi părinți și o familie minunată care mă sprijină și sunt alături de mine mereu. Nu mi-a lipsit niciodată nimic și mă simt norocoasă că am avut parte de atâtea experiențe frumoase de-a lungul anilor. Realitatea de azi însă nu seamană deloc cu ceea ce îmi imaginam eu acum 10 ani, de exemplu. Ba dimpotrivă, nici prin cele mai frumoase visuri nu mi-aș fi imaginat că viața mea va lua o asemenea întorsătură. Acum 10 ani nici nu mai țin minte exact cum sau unde mă vedeam, dar știam clar un lucru, că nu vreau să plec din România. Acum cinci ani credeam că voi termina facultatea și mă voi muta la București pentru a-mi continua acolo studiile. Nu regret însă nimic din ce am făcut până acum, fiecare decizie pe care am luat-o și fiecare experiență m-a adus unde sunt astăzi și nu aș schimba asta pentru nimic în lume.

Descrie-mi locul în care te afli acum. Unde ești și cum arată totul în jurul tău? Cum te simți?

În momentul de față suntem pe o insulă din statul Michigan, pe perioada verii. De locuit însă, locuim în Palm Coast, un orășel de pe coasta Oceanului Atlantic, în Florida, statul pe care americanii îl numesc, pe bună dreptate, The Sunshine State. Termometrul e mereu extrem de generos cu gradele, iar de razele soarelui ne bucurăm în fiecare zi. Suntem înconjurați de palmieri înalți, vegetație deasă și verde în tot timpul anului și avem la dispoziție sute de kilometri de plajă. Și, ca să fie mai palpitant, din când în când te poți întâlni și cu un aligator.

Am locuit în Timișoara 25 de ani și nu am știut niciodată cât e de frumos să trăiești lângă un lac sau un ocean. E incredibil, ador locul acesta și încă nu îmi vine să cred că mă pot bucura zilnic de o priveliște atât de exotică și frumoasă.

Când ai fost prima dată în America și care a fost prima ta impresie?

Acum exact cinci ani ajungem în America pentru prima dată, după ce m-am lăsat convinsă de una din prietenele cele mai bune să aplicăm pentru programul pentru studenți, Work&Travel. Personal, nu m-a atras niciodată America și nu am avut nicio pornire de a testa și trăi visul american. Dar am decis că o experiență de genul ăsta nu poate decât să mă ajute și să-mi lărgească orizonturile, așa că am decis să încerc.

Cred că prima impresie a fost similară cu cea pe care majoritatea oamenilor o au când vin în America pentru prima dată, aceea că totul este mult mai mare: mașini mai mari, drumuri mai late, clădiri mai înalte, sute de magazine, mâncare multă și proastă, cu porții imense, oameni calmi și degajați. Oricum, după câteva luni de locuit aici, perspectivele se schimbă destul de mult.

Cum și unde l-ai cunoscut pe soțul tău, John?

Pe John l-am cunoscut acum cinci ani, când am venit în SUA pentru prima dată. Partea frumoasă și interesantă a poveștii e că eu împreună cu celelalte două prietene trebuia să ajungem într-un oraș din statul New York, dar au apărut niște modificări și ni s-a oferit posibilitatea de a merge pe o insulă izolată de pe lacul Michigan. Nu am vrut să renunțăm la ideea de America, așa că am acceptat. Aici l-am cunsocut pe John, pe o insulă care pe timpul iernii numără aproximativ 500 de locuitori. Printre care și el. 🙂

Crezi că putem ști „din prima”, adică de la o primă întâlnire, că un om e făcut pentru noi? Cum a fost în cazul tău?

Habar n-am. Unii ar spune că da, alții că nu. Îi cred pe cuvânt pe cei care spun că știu din prima dacă el/ea e the one. Eu, sincer, cred că ai nevoie de puțin mai mult timp pentru a ști dacă ești compatibil cu cineva. Deși în general, personal și profesional vorbind, am tendința de a mă entuziasma foarte tare la început, în cazul nostru am fost destul de rezervată inițial, dată fiind situația în care ne aflam. Eu nu aveam niciun plan de emigrare, iar în relații la distanță nu credeam la acel moment. Desigur, nu am vrut să renunț la ceva cu potențial foarte frumos și ne-am dat o șansă, chiar dacă ne despărțeau aproape 8.000 de km.

Ce ai făcut în România, înainte să pleci? Unde ai studiat și unde ai lucrat?

Înainte să plec din România am lucrat timp de doi ani și jumătate ca Project Manager pentru o firmă foarte cool de web development din Timișoara, Dream Production. Acolo m-am ocupat, printre altele, de proiectul foodcrew.ro. Pe lângă job-ul de zi cu zi, am fost voluntar în agenția de comunicare PR Beta, și am fost membru timp de doi ani și jumătate în clubul de public speaking Timișoara Toastmasters.

Ați luat în calcul, tu și John, varianta de a se muta el în România, odată ce v-ați hotărât că vreți să fiți împreună?

Nu ne-am gândit niciodată serios la varianta asta. Și nu pentru că America ar fi raiul pe pământ, ci pentru simplul motiv că pentru mine e mai ușoară adaptarea în America decât ar fi fost pentru el adaptarea în România.

Ce a fost cel mai greu să lași în urmă, acasă? Și de ce îți este cel mai dor, acum?

Cel mai greu mi-a fost să las în urmă familia și prietenii, evident. Din momentul în care am știut, și eu și John, că vrem ceva mai mult de la relația noastră, am știut că asta va implica niște decizii nu foarte ușor de luat, dar necesare până la urmă. Dacă în primele două luni ți-aș fi spus că îmi e dor de unele mâncăruri românești, la aproape opt luni de la mutare, mi-am dat seama că mâncare bună se găsește și aici dacă știi unde să cauți. Îmi e însă extrem de dor de familie și de prieteni. După cum spuneam și mai sus, eu sunt dependentă de prezența oamenilor în jurul meu, iar atunci când te muți într-un loc complet nou, nu e ușor să o iei de la 0 cu absolut tot. Îmi e dor să mă plimb pe străzile unui oraș pe care îl numeam acasă, unde mă întâlneam cu zeci de oameni cunoscuți în fiecare zi. Pe scurt, îmi e dor de viața pe care mi-am construit-o acolo și de care eram foarte mulțumită. Desigur, asta e doar o provocare și știu că și aici pot construi asta. Doar că am nevoie de timp. 🙂

Cum sunt, până acum, primele luni în Statele Unite? Cum resimți diferența dintre vacanță/vizită de lucru și rezidență permanentă?

Primele opt luni în Statele Unite au fost și sunt în continuare pline de provocări și teste, pe toate planurile. După cum spuneam, nu e deloc ușor să începi totul de la 0. Toate lucrurile pe care le făceam în România aproape din reflex, aici sunt o provocare. E o diferență incredibilă între ceea ce înseamnă America atunci când vii ca turist și America atunci când locuiești aici. Ia timp să înțelegi sistemul lor și să te integrezi în comunitate. Eu sunt încă în procesul de ajustare la viața și sistemul lor, cu toate implicațile pe care această acomodare le presupune. Abia aștept să reușesc să realizez tot ceea ce îmi propun.

Ai regretat vreun moment, până acum, faptul că ai plecat din România?

Nu, deloc. Desigur, am avut și mai am momente în care realizez cât de greu este totul când ești pe picioarele tale și trebuie să faci totul singur într-un loc străin, fără prea mult ajutor. Dar mai cred că începuturile sunt grele peste tot și știu că la un moment dat voi ajunge exact unde îmi doresc. Plus că experiența de a trăi într-o altă țară este extraordinară, dacă știi ce să iei din ea.

CITEȘTE MAI DEPARTE

Semnat de

Un comentariu

  1. cam diplomate unele raspunsuri:) nu o zis ca repros, doar o observatie

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus