vineri , 22 ianuarie 2021

Ana Ularu: „Nu sunt matură artistic sau uman, deloc. Şi consider că e un statut privilegiat”

De ce anume te foloseşti cel mai mult, atunci când compui un rol? De propria experienţă sau de imaginaţie?

De imaginaţie. De documentare. Acolo unde poate ea ajuta, de experienţa proprie. Nu am reţete, atunci când mă gândesc la un rol orice mă poate inspira. Sau nimic. Tot de mine depinde să ţin ochii deschişi şi mintea în alertă.

Natalie Portman a declarat că, după ce a terminat filmările pentru Black Swan, a avut nevoie de terapie, ca să se cureţe de încărcătura personajului. Ţi s-a întâmplat vreodată să simţi că un rol te-a afectat negativ, că te-a uzat, că te-a epuizat sufleteşte?

Uite, asta e unul din momentele alea în care devin sceptică. Vorbim despre o meserie aici, nu despre o condiţie patologică. Nu suntem șamani, nu suntem canale de comunicare ale altor lumi cu aceasta. Hai să fim serioşi. Nimeni nu moare dacă un film sau un spectacol iese mai puţin competitiv. Înveţi un text, îţi forţezi imaginaţia, faci documentarea sau nu, te joci un pic, te plângi un pic, pui costumul, nu întârzii la repetiţie şi încerci să spui o poveste. Poate înveţi ceva despre tine pe parcurs. Poate oferi ceva esenţial unui om din public. Poate exorcizezi ceva din tine. Şi da, e al naibii de obositor, pentru că e o minciună pe care ţi-o şi o oferi constant, timp de o perioadă de timp, ca pe adevărul absolut. Ceva alergie trebuie să ai, o revoltă a ta, umană, pentru că meseria asta nu e un act natural.

Am avut roluri care m-au obosit teribil, sau m-au chinuit, dar mai degrabă în perioada când nu le găseam cheia, când nu reuşeam să pornesc maşinăria şi eram împotmolită în partea cu minciuna, cu nişte foi în mână din care nu reuşeam să isc nimic interesant. Oricât de „tragic” ar fi rolul, eu mă bucur ca un copil în magazinul de jucării când încep să mă prind de cum ar trebui să fie şi pe unde trebuie să merg ca să îl creez. Şi, pe urmă, merg acasă şi ştiu exact cine sunt.

Care e trăsătura pe care o împrumuţi cel mai des personajelor pe care le interpretezi? Ce anume din tine rămâne cel mai pregnant în ele?

Nu am constanțe în personaje. Le dau corpul meu şi vocea mea. Prezenţa mea. Dacă aş avea puteri de metamorfoză aş fi tare fericită, să pot arăta altfel, să fiu altceva. (zâmbește) Mai departe, trebuie să descopăr personajele, să le inventez. Şi aş vrea să le fac cât mai diferite, şi între ele, şi de mine.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus