sâmbătă , 16 ianuarie 2021

Ana Ularu: „Nu sunt matură artistic sau uman, deloc. Şi consider că e un statut privilegiat”

Ce sentiment ai atunci când te uiţi la filmele în care ai jucat?

Nu îmi place să mă uit la mine, chiar dacă îmi place filmul. Mă gândesc mereu ce aş fi putut face diferit, pentru că evident că am mai crescut fie chiar şi cu trei zile de când am filmat o scenă. Şi sunt nostalgică, pentru că îmi iubesc proiectele şi mă arunc în lucru cu tot sufletul. La fiecare cadru îmi aduc aminte de ziua respectivă de filmare, de starea, mirosul, atmosfera ei.

Ce părere ai despre amestecul dintre amatori şi profesionişti din distribuţia serialelor româneşti?

E o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte, printre neprofesionişti poţi afla reale talente, oameni dăruiţi şi meniţi meseriei, şi e foarte bine că au şansa să crească într-un astfel de mediu şi să se descopere. Deseori dau viaţă actului artistic, îl resuscitează din rutină, sunt extraordinari.

Pe de altă parte, e destul de iritant să vezi cum diletantismul ţipător se ridică la valori nemeritate prin cãi deseori neonorabile, în defavoarea unor artişti reali.

O artistă ca tine, cunoscută şi premiată şi peste hotare, trăieşte, din punct de vedere material, aşa cum şi-ar dori?

Nu îmi place deloc să discut aspecte materiale. Mi se pare mult prea personal. Ar trebui să se ştie cum trăiesc mare parte din actorii tineri români, extrem de prost plătiţi. Iar la colaborări cu străinătatea nu se fac indecent de mulţi bani, decât dacă eşti la Hollywood cu un box office solid deja.

Cum vezi căsătoria, ca instituţie, în zilele noastre? Te vezi trăind în interiorul unui astfel de angajament? Visezi la ziua în care o să fii mireasa, o să ai un soţ, copii…?

Nu am avut idealul de a fi mireasă sau soţie niciodată. Nu pot spune până la capăt că mi se pare o instituţie perimată, pentru că sunt convinsă că există oameni care funcţionează excelent în cadrul acestei legături, dar mă bucur foarte mult că nu simt vreo presiune să trec prin ritualul ăsta. Îmi doresc copii, din tot sufletul, atunci când va veni momentul.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus