Anda Docea: cinci motive pentru care iubesc jurnalismul

Anda Docea se numără printre acei oameni puțini despre care poți spune că sunt, în egală măsură, scriitori și jurnaliști, căci, de regulă, cei care se prezintă a fi una sau alta sunt ori mai mult una, ori mai mult cealaltă, ori nici una, nici alta. Anda a lansat anul trecut prima carte, „Camere de hotel”, și de peste 10 ani face jurnalism de televiziune – din cel de bun gust, cum rar găsiți azi de privit.

Am invitat-o să ne spună cinci motive pentru care-și iubește profesia, iar ea mi-a răspuns „ca la început de viaţă, de iubire şi de poveste”.

Anda Docea:

• în primul rând, întâlnirea cu oamenii, participarea la evenimente, accesul în locuri în care nu aş fi avut cum să ajung altfel. Jurnalismul are, în viziunea mea, capacitatea de a-ţi deschide uşa spre o „Ţară a Minunilor”, cu lucruri despre care ştii sau ai citit că există, dar nu le-ai văzut niciodată. Şi, până la urmă, ceea ce ajunge să conteze într-o viaţă sunt oamenii cu care ne-am intersectat şi de la care am avut de învăţat şi locurile care ne-au rămas pe retină sau în suflet.
• în cel mai important rând, această meserie-pasiune are abilitatea de a schimba legi, credinţe, mentalităţi, stiluri de viaţă. Din această toamnă, am avut bucuria să moderez, în direct pe TVR 1, în fiecare luni dimineaţă, emisiunea „Ia atitudine!”. Am încercat să aducem în faţa publicului oameni cu idei, organizaţii non-guvernamentale şi orice iniţiativă menită să schimbe un pic în bine lumea în care trăim, să ne facă mai responsabili cumva. Acesta cred eu că este rolul jurnalismului. Şi marea lui putere.
• în cel mai de poveste rând, jurnalismul oferă vizibilitate, scoate din anonimat şi te invită la spectacolul vieţii înseşi. Îţi permite să fii curios, să cauţi, să întrebi, să insişti şi, în final, să înşiri totul cât poţi de bine. Cea mai mare împlinire pentru un ziarist este să găsească un om, o poveste (sau un om-poveste) despre care nu a mai scris nimeni vreodată.
• în cel mai dinamic rând, nici o emisiune nu seamănă cu alta, nici un subiect cu următorul şi nici o zi cu restul. Uneori, e ca şi când îţi schimbi complet serviciul de câteva ori pe an – trebuie să asimilezi rapid informaţii dintr-un domeniu nou, să-ţi stabileşti alte contacte, să înveţi să-ţi scrii altfel poveştile. Dacă ai intrat în hora asta şi îşi place, nu te vei plictisi niciodată.
• în cel mai boem rând, ca să citez un jurnalist adevărat cu care am avut onoarea să lucrez, Luca Niculescu, această meserie îţi oferă permanent iluzia libertăţii. E ca şi când ai fi mereu la început de viaţă, de iubire şi de poveste, ca şi când o iei de la capăt cu fiecare subiect în parte şi eşti propriul tău stăpân. Subiectele nu se termină niciodată, iar asta te face să te simţi, cumva, mereu tânăr şi liber. E o iluzie, desigur. Una demnă de „Ţara Minunilor”.

Urmăriți-o pe Anda pe blogul ei, andadocea.ro, și pe pagina ei de Facebook! 

Semnat de Corina Stoica