Anda Docea: opt mituri despre jurnaliști

foto

De la „All the President’s Men” și „Broadcast News”, până la „Spotlight” și „Truth”, am văzut zeci, poate sute de filme și seriale cu subiectul din lumea presei. Constat că există niște mituri (sau chiar stereotipii) care nu încetează să mă amuze. Le înșir mai jos pe primele care-mi vin în minte:

• jurnaliștii apar șifonați, nedormiți, nerași, purtători de vestă și de multe atașamente, repeziți, suferind de ADHD, anxietate, depresie, mereu pe fugă; femeile arată ca niște băieței deghizați, sunt nepieptănate, au ochelari și o geantă uriașă care conține: reportofon, pixuri, carnete, un borcan cu murături de la mama, niște haine pentru a două zi, hainele de ieri, prezervative, anticoncepționale, gumă de mestecat și de șters, animalul de companie și un ruj care vine la capăt și pentru care a fost răsturnată întreaga geantă;

• dacă jurnalistul e femeie căsătorită, soțul ei este cel care se ocupă cu gătitul, plata facturilor și plasarea copiilor (care nu au apucat să o vadă în ziua aia) la culcare; jurnalistul-bărbat este divorțat sau părăsit de o femeie care nu îl înțelege și este sătulă să meargă singură la IKEA; toți adorm în fața calculatorului lucrând la textul/cercetarea/documentarea/ancheta vieții;

• frigiderele ziariștilor sunt întotdeauna goale sau conțin mâncare stricată, recipente golite și pantofi; se consumă junk-food în cantități suficiente pentru a salva de la pieire un popor din lumea a treia (și majoritatea urșilor bruni de pe glob), direct din pungile foșnitoare, alături de cafea, cola și tărie la orice oră, și la bucurie, și la necaz;

• cei care lucrează mult împreună ajung obligatoriu să se cupleze între ei, alta e viața când elimini la două mâini drepte o virgulă între subiect și predicat sau o săritură peste ax; bonus: idila între jurnalista novice și mentorul care le-a văzut pe toate pe lumea asta și îi spune, în momente de mare încărcătură emoțională, cum se făcea presa altădată și cum, până rămâi curios, nu e totul pierdut;

• blonda cu picioare lungi și machiaj perfect se dovedește a fi sclipitor de inteligentă în condiții de stres; tipa-șoricel-de-bibliotecă ajunge la microfon și trage, fără pregătire, cel mai tare live din istoria postului, secondată de o muzică apocaliptică;

• regia de emisie arată de parcă e sediul marțienilor pe pământ, plin de oameni: unul zice un time-code, altul îl caută, cadru cu cadru, altul apasă pe buton, al patrulea răcnește: „Tocmai am editat o știre în direct! Sunt mândru de voi!”, iar vreo șase care înainte își rodeau unghiile aplaudă în spate; apoi comandă mâncare chinezească, iar aia care au copii se scuză că au copii și pleacă acasă;

• reporterul la stand-up face obligatoriu gestul ăla de ghilotină la final, urlând „cut!!!”, deși cameramanul are căștile în urechi și te aude și când (nu mai) respiri, nu e nevoie de manifestări de capă și spadă;

• jurnalista se întâlnește pe teren sau la vreo conferință cu o fostă iubire, actualmente mare afacerist sau politician; muzica se lălăie, vedem flash-back-uri cu ea (în versiunea șatenă-cu-breton) și el (cu cămașă în carouri), vorbind despre cum vor schimba lumea și alte chestii pe care și le spun oamenii când mai au timp; revenind în prezent, sesizăm priviri complice, el o ajută cu o dezvăluire care schimbă în țară mentalități si sisteme, apoi se întoarce la nevastă; ea revine în apartamentul cu frigider gol (și, uneori, pisică miorloindă), își comandă o pizza, deschide televizorul unde sunt prezentate rezultatele anchetei care a schimbat mentalități și sisteme și adoarme zâmbind, cu sentimentul datoriei împlinite. Sau îl sună pe colegul cu care a editat știrea.

P.S. Lista rămâne deschisă. Recitind-o, îmi dau seama că nu-s adevărate decât vreo două. 🙂

Citiți și:

Nu-i nimic, iubito, o să-ți dăm noi ție (totul)

Fragmentarium: „Camere de hotel”, de Anda Docea

andadocea.ro

Anda Docea pe Facebook

***

V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!

Semnat de Anda Docea