luni , 11 decembrie 2017

Anthony Hopkins: „Nu am nici un prieten care să fie actor”

anthony hopkinsfoto

Anthony Hopkins spune că nu are nici un prieten în rândul colegilor săi de breaslă, deși își amintește cu drag de Laurence Olivier și de Katharine Hepburn, într-un interviu acordat ziarului The Telegraph. Actorul vorbește și despre copilăria lui, petrecută în Port Talbot, Țara Galilor, despre ce a însemnat pentru el rolul Hannibal Lecter din „Tăcerea mieilor” și despre cum se pregătește pentru un rol.

Despre Țara Galilor și copilărie: Simt o imensă nostalgie pentru Țara Galilor, dar amintirile mele se amestecă. Visul meu era să devin oricine altcineva în afară de ce eram atunci. Nu eram prea fericit la școală, eram cam încet și cam prostuț. Probabil sufeream de dislexie, dar eram catalogat drept prost. Eram un visător, pictam și mă jucam la pian. Voiam să ies de acolo – nu din Port Talbot, ci din peisajul acela din propria mea minte.

Despre Laurence Olivier: Mi-a spus: Amintește-ți, emoțiile înseamnă vanitate – te întrebi ce vor crede oamenii despre tine; la naiba cu ele, pur și simplu aruncă-te de pe marginea prăpastiei! A fost un sfat extraordinar.

Despre Katharine Hepburn: Era o tipă dură. Aveam un mare respect pentru ea. Era foarte deschisă cu oamenii. Se aștepta ca ei să-și știe replicile, să vină la timp și să nu bea. Pentru numele lui Dumnezeu, obișnuia să spună, vă detest pe voi, actorii care beți, nu știu ce-i cu voi, vă sinucideți. Mi-a zis: Nu trebuie să joci. Ai o față bună, un cap bun, umeri buni. Uită-te la Spencer Traacy, el niciodată n-a jucat. Nu te lua după mine, pentru că eu joc întotdeauna. Doar spune-ți replicile.

Despre rolul Hannibal Lecter: Nu mă deranjează deloc faptul că voi fi mereu asociat cu acest personaj, un criminal în serie canibal. A fost un rol grozav și mi-a adus multă recunoaștere. Oamenii mă întreabă uneori dacă pot să joc faza „Well, Clarice…” din film. Le zic: Hai, chiar vrei să joc chestia aia plictisitoare? Dar o joc, doar așa, să ne distrăm. Sunt un om foarte relaxat și tolerant.

Despre prieteni: Nu am prea mulți prieteni, doar unul sau doi. Și nu am nici măcar un prieten care să fie actor… De regulă, pe platourile de filmare, în prima seară, producătorul zice: Trebuie să mergem toți la cină în seara asta, pentru că mâine începem filmările și trebuie să ne cunoaștem. Mă întreb: De ce? Nu mi-e foame și nici nu vreau să cunosc pe nimeni. Încerc să fiu amabil și politicos și mă scuz. E atât de plictisitor să te învârți pe-acolo, să fii sociabil, iar mâncarea e de obicei groaznică.

Cum se pregătește pentru un rol: Repet fiecare replică de mai bine de 200 de ori. O repet ad nauseam până devine atât de mult parte din mintea mea, încât pot improviza în structura ei.

Despre celebritate și încrederea în sine: Știu mulți actori care au o imensă încredere în ei înșiși și, în același timp, sunt bântuiți de gândul că nu au nici un drept să se afle aici. Eu îmi pun întrebarea astea în fiecare zi: Cum naiba de mă aflu aici? Sincer, mă simt un pic pierdut. Rămân mereu perplex când mă uit înapoi la viața mea și mă gândesc: Dumnezeule mare, ce călătorie am făcut!

***

Anthony Hopkins s-a născut în Port Talbot, Țara Galilor, în 1937, fiind singurul copil al unui brutar. A studiat la Royal Welsh College of Music & Drama din Cardiff, și apoi la Royal Academy of Dramatic Art din Londra. De-a lungul carierei a fost recompensat cu trei premii BAFTA, două premii Emmy și un Oscar (pentru rolul din „Tăcerea mieilor”).

Din 1966 până în 1972, Hopkins a fost căsătorit cu actrița Petronella Barker, cu care are o fiică, Abigail. A doua căsnicie a fost cu asistenta de producție Jennifer Lynton. Cea de-a treia soție a actorului este Stella Arroyave, fost dealer de antichități, originară din Columbia. Cei doi locuiesc în Malibu, Caifornia, unde Hopkins cântă la pian, pictează și compune muzică. „Stau pe o stâncă ce are vedere asupra Pacificului, pot vedea Japonia de la fereastră”, glumește actorul. „Sunt fericit, orice ar însemna asta”, a declarat el, într-un interviu mai vechi.

***

V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus