Aura Urziceanu: „Întotdeauna acasă mă voi simţi în România”

Foto: www.adevarul.es

După o lungă perioadă de tăcere, celebra artistă AURA URZICEANU ne-a acordat, în exclusivitate, un interviu în care vorbește cu dor despre țara sa, declarând că România este locul în care se va simți, întotdeauna, „acasă”. Cântăreața, care se află în plin turneu pe continentul american, ne-a dezvăluit că agenția de impresariat care o reprezintă – cea a legendarului Duke Ellington – i-a asigurat vocea pentru suma de 5 milioane de dolari. Totuși, motivul pentru care artista continuă să susțină concerte este acela că muzica este, pur și simplu, menirea sa.

Aura Urziceanu, în dialog cu LaRevista.ro.

Aţi fost absentă, în ultimii ani, în presa din România. De ce aţi ales astfel?

Am ales să mă retrag pentru o perioadă din lumină reflectoarelor din România, din cauza problemelor apărute în ţară, legate de siguranţa mea şi a nepoatei mele. Se ştie încă foarte bine de acel grup de administratori ai Wikipedia care taie şi spânzură după bunul plac, maltratând biografii celebre şi adresând diverse mesaje de ameninţare etc… Lucruri urâte şi înfricoşătoare… Iar eu, cum sunt în zodia Săgetătorului, mi-am luat bagajelul şi am zburat… peste ocean, însă cu dorinţa de a-mi reîntâlni acel public al meu, care înţelege muzica mea în deplinitatea valențelor sale artistice.

Va mai simţiţi acasă în România?

Întotdeauna acasă mă voi simţi în România. Deşi contractul meu pe viaţă cu agenţia măreţului Duke Ellington îmi permite prea puţine momente de respiro, am reuşit să trec de la 360 de concerte pe an la 200. Chiar de curând am avut un recital la Toronto, la Hugh’s Room; mulţi români s-au bucurat de această reîntâlnire, şi pentru ei am pregătit romanţe şi cântece româneşti de odinioară… Cântul îmi dă energia de a mă menţine şi de a avea un tonus formidabil. Pentru asta m-am născut, aceasta este menirea mea, nu?

Unde şi cât de frecvent aveţi spectacole?

Deocamdată mă aflu în turneu în America de Nord, deci Statele Unite şi Canada, apoi Japonia şi Australia. Numărul mare de bilete vândute la aceste concerte au determinat agenţia să-mi modifice asigurarea vocală de la 1 milion la 5 milioane de dolari. Este o satisfacţie, însă cea mai frumoasă satisfacţie era recunoaşterea artistică deplină în ţara mea.

Unde v-aţi simţit cel mai bine cântând?

M-am simţit cel mai bine cântând jazz în America şi muzică uşoară şi românească acasă, în România.

Cum se vede România de la distanță? Şi, mai ales, cum se vede mediul artistic românesc?

România este încă în reconstrucţie şi, în primul rând, în reconstrucţia valorilor morale. După reşlefuirea caracterelor, a gusturilor, a responsabilităţii şi respectului reciproc, vom revedea într-o sală de spectacol oamenii îmbrăcaţi elegant şi cu telefoanele închise… Şi de aici ne putem dezvolta mai departe şi în alte arii.

Privesc pe internet, când am timp, din camera mea de hotel, televiziuni româneşti care clasează ca ambasadori ai talentului autohton doar câteva figuri reprezentative, însă lipsa de informaţie din ţară nu a făcut decât să creeze opinii nejustificate… Probabil că figuri ca Duke Ellington sau Quincy Jones m-au propulsat printre primele rânduri ale jazz-ului, însă în ţară, sunt promovate ca valori artistice produsele comerciale, şi nu cele veritabile. Mi-aş dori mult ca publicul tânăr să tindă cât mai mult spre cultivarea propriilor gusturi, prin pura aprofundare a diverselor arte. La lansarea mea, am înţeles că 18 minute de aplauze reprezintă chiar încununarea valorii artistice şi nu m-am ghidat niciodată după recordul încasărilor, ci după ceea ce se întâmplă în directa interacţiune cu publicul spectator.

Ce vă place cel mai mult să faceţi în timpul liber?

Timp liber nu am. În aşa zisul timp liber, înregistrez şi mă pregătesc pentru noile apariţii. Până şi grijă de sine, de aspectul meu, tine tot de meseria mea, care mă obligă să fiu în priză mai tot timpul. Altfel, când am scurte concedii, nu fac decât să mă sui în avion cu menajerele mele şi să mergem împreună la casele nelocuite din lume: în Italia, Canada, America şi insulele Grenada… Sunt foarte activă, poate acesta este secretul unei sănătăţi de fier. În consecinţă, cred că iubesc să călătoresc şi uneori constat că nu mă pot opri din drumurile mele frumoase.

Pe 14 decembrie vă sărbătoriţi ziua de naştere. Ce vă doriţi cel mai mult?

Da, pe 14 decembrie întotdeauna serbez şi mă simt bine cântând. Îmi amintesc şi că, în România, aproape de fiecare 14 decembrie am cântat… Ce îmi doresc este o mică vacanţă în care îmi pot vizita nepoţica la Londra, draga mea Mia, care seamănă întru totul părinţilor săi, însă calităţile ei vocale parcă amintesc de cineva cunoscut! (râde) Este jumătate jamaicană, un sfert româncă, um sfert italo-canadiancă… Vă daţi seama?

Mi-aş dori să pot ajuta toţi copiii din lume. Poate că, după retragerea mea artistică, mă voi reorienta şi voi continua pe acest drum.

În final, vă doresc, românii mei frumoşi şi primitori, un sfârşit de an bun, un an şi mai bun, iar secretul pentru înlăturarea stresului este hrana sufletească, pe care mereu v-o recomand, în frunte cu muzica…. Sărbători fericite!

Vă îmbrăţişez cu drag, Aura Urziceanu.

Semnat de Corina Stoica