sâmbătă , 22 septembrie 2018

Brad Vee Johnson: „Indiferent cât talent, experiență și capacitate aș avea, nu ar fi niciodată respectate în România”

Brad1

Este, așa cum se descrie, un tip căruia este greu să-i pui o etichetă. E artist. E un cetățean universal. E un om cu povești de viață fabuloase, pe care nu te plictisești nicicând să-l asculți. Într-un interviu lipsit de inhibiții și ipocrizii, Brad Vee Johnson vorbește despre viața sa în România, despre muzică, despre fiul său – de a cărui existență a aflat întâmplător și a decis să rămână la noi în țară, despre sexualitatea sa, despre dragoste și visuri, și planuri de viitor.

Ai plecat din România anul trecut, în Suedia, apoi ai ajuns la Budapesta, recent ai fost în vacanță în Seychelles, după aceea în Cancun… Cum a fost viața ta în ultimele luni?

În momentul acesta stau în camera de zi de la bordul vasului The Magic al companiei Color Line. Sunt aici de 10 zile cu trio-ul meu de muzică jazz. A fost o experiență grozavă și sunt entuziasmat de faptul că pot din nou să cânt jazz într-o ambianță de asemenea nivel, cum e cea de pe vasul acesta de lux.

Da, am plecat din România anul trecut, pentru că am simțit că pentru mine pur și simplu nu mai avea rost să fiu acolo. Mi-am dat seama, în sfârșit, că indiferent cât talent, experiență și capacitate aș avea, nu ar fi niciodată respectate în România, așa că am decis să urmez sfatul tatălui meu, care îmi spunea: Nu mai arunca perle la porci! (zâmbește) Nu e vorba despre faptul că îi consider pe români porci, este o figură de stil care spune să nu-ți irosești talentul într-un loc unde nu este apreciat și respectat… Viața e prea scurtă. (zâmbește)

După ce am plecat din România, m-am dus prima oară în Ucraina, în aprilie anul trecut, pentru a susține o serie de concerte în Kiev alături de o trupă mare, concerte organizate de unul dintre vechii și dragii mei prieteni. Inițial, planul meu era să mă întorc în România după concerte, dar viața a avut un alt plan pentru mine. Odată ce am ajuns la Kiev, am simțit o libertate pe care nu o mai avusesem de o perioadă, atât mentală, cât și profesională, lucrând cu artiști care au o dragoste adevărată pentru muzică și care îmi apreciază în mod real talentul și experiența. A fost o colaborare grozavă.

Apoi, am primit un telefon de la o prietenă bună din Budapesta, să o sprijin să-și dezvolte compania, timp de câteva săptămâni, și să trag niște voci pe niște documentare pe care le filmase. Asta mi-a oferit încă un prilej să privesc puțin înapoi, la trecutul meu cu teatrul și filmul, la toată munca de transpunere de voce pe care am făcut-o în Suedia și Danemarca, și a fost revigorant!

Am mers apoi în Suedia, să-mi rezolv niște treburi cu actele mele suedeze (n.r. pe lângă cea americană, Brad Vee Johnson are și cetățenie suedeză) și, în timp ce eram acolo, am fost cooptat imediat în spectacole alături de vechii mei prieteni care trăiesc acolo. A fost distractiv pentru o vreme, dar mi-a devenit clar că întoarcerea în Suedia nu mai era o opțiune… Depășisem etapa Suediei și nu mi-am mai putut regăsi locul acolo. Multe se pot spune despre a nu privi în urmă și a nu te întoarce, ci de a merge înainte, așa că asta am făcut… M-am întors la Budapesta și am început să lucrez cu prietena mea și compania ei de acolo, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie minunată. Deci, ca să-ți răspund la întrebarea despre cum a fost viața mea, ea merge de la bine la și mai bine pe zi ce trece. (zâmbește)

Cum a fost sejurul în Seychelles, norocosule?

Seychelles a fost o minunată excursie în Paradis! Prietenii mei dragi Cornelia Olteanu și Richard Hearrean s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii frumoase, la care au asistat doar membrii apropiați ai familiei și prietenii, și am fost onorat să primesc o invitație și să particip la festivități cu vocea mea… Ce experiență!

Călătoria în Mexic a avut legătură cu compania din Budapesta. A fost un congres la care am participat pentru compania noastră și totodată, o super-experiență, de vreme ce nu mai fusesem în Cancun de ceva timp, plus că am fost rugat să cânt, iar asta a fost realmente plăcerea mea. Imaginează-ți ultima noapte, cântând și dansând alături de 100 de suflete luminate, pe plajă, în fața resortului nostru, privind luna supradimensionată răsărind! Este genul de experiență despre care de regulă citești!

Mi-ai spus că nu mai avea rost să rămâi în România. Cum ai ajuns să simți lucrul ăsta?

Pur și simplu, nu mă simțeam bine în România. Simțeam că, în cea mai mare parte, oamenii erau interesați să se folosească de mine pentru avantaje pe care credeau că le puteau obține de pe urma mea și afilierea mea cu Boney M. Niciodată nu m-am simțit cu adevărat respectat pentru anii mei de experiență în industria muzicală, pentru talentul și conexiunile mele în domeniul muzical, pe care eram gata să le împart cu oamenii, atât timp cât erau sinceri cu mine. Asta a fost ceva ce rareori am trăit în timpul anilor petrecuți în România, îmi pare rău s-o spun. Simțeam că am parte de o „moarte lentă” și aveam nevoie să pot respira din nou.

De fapt, lasă-mă să te duc puțin înapoi… Mi-ai spus că ai decis să stai în România pentru că ai un copil aici, un băiat. În ultimul nostru interviu, nu mi-ai spus mai multe despre asta și nu am vrut să insist… Este în continuare un subiect sensibil pentru tine?

Nu e vorba despre faptul că subiectul ar fi sensibil, ci de faptul că, pur și simplu, nu mi s-a părut niciodată că aceasta ar fi treaba altcuiva decât a mea. Știu că oamenii cred mereu că au dreptul să știe totul despre tine, iar dacă nu-i lași să știe, ei bine, atunci ești un snob sau crezi că ești mai bun decât oricine altcineva, așa am auzit. (zâmbește). Deci, pentru mine, termenul de „treaba mea” înseamnă tocmai asta… treaba MEA! (zâmbește)

Ca să știi, am un fiu în România, numele lui este Adrian, are 25 de ani acum și este una dintre luminile vieții mele! Nu am știut că există până când am venit în România, iar el este adevăratul motiv pentru care am rămas… Ca să-l pot cunoaște mai bine, și am reușit să fac asta. Am recuperat „anii pierduți”, iar relația noastră devine tot mai puternică. E un tip foarte muzical și este un artist, producător și textier de muzică rap excepțional. L-am pus în legătură cu câțiva prieteni de-ai mei, DJ la Londra, și aștept să se întâmple niște lucruri grozave.

Este un suflet cu o viziune foarte receptivă asupra vieții și a oamenilor și știe să facă diferența între cei buni și cei răi după o singură întâlnire. E foarte fericit că am plecat din România, pentru că nu-i plăcea majoritatea oamenilor pe care-i cunoșteam și cu care socializam! (zâmbește) Mereu a încercat să mă atenționeze în legătură cu oamenii și recunosc că ar fi trebuit să-l ascult mai mult și să am încredere în judecata lui. I-am cerut iertare pentru asta și m-a iertat.

Mă văd făcând lucruri distractive și de succes împreună cu el, în viitor. Momentan este la școală și vrea să-și ia diploma, așa că va mai fi ocupat pentru încă un an sau doi, iar după aceea, vom vedea ce vom decide, dacă va rămâne în România sau nu.

Când l-ai întâlnit prima oară?

L-am întâlnit pe fiul meu în 2005, după un concert Boney M în Cluj-Napoca (n.r. Brad Vee Johnson a cântat, o lungă perioadă, alături de Sheila Bonnick, fostă solistă Boney M). S-a născut în 1988… Iar restul îl știi. (zâmbește) Relația mea cu el este puternică. Am avut suișurile și coborâșurile noastre, dar am reușit să trecem peste ele datorită respectului pe care îl avem unul pentru celălalt… Un cuvânt a cărui însemnătate sunt fericit că l-am învățat s-o prețuiască, de vreme ce e atât de rar întâlnit în România.

Familia ta l-a cunoscut?

L-a cunoscut pe unul dintre verii lui, când acesta a venit în România să joace baschet pentru o echipă din Ploiești, acum câțiva ani, dar altfel, nu, familia mea nu l-a cunoscut. Încă nu am reușit să-i obțin o viză pentru Statele Unite… O poveste lungă! Cu toate astea, mama mea ține legătura cu el. Își scriu scrisori. (zâmbește) Asta e o chestie de-ale ei, scrie scrisori, pentru că refuză să folosească telefoane mobile sau calculatoare! (râde)

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus