LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Poate voiați să știți dacă Victoria’s Secret e chiar atât de mișto pe cât pare, dacă e adevărat că-n America „doar săracii mănâncă la McDonald’s”, sau dacă Dunkin’ Donuts chiar are cele mai bune gogoși. Din ce-am enumerat mai sus, doar două se confirmă, dar haideți să vă povestesc mai multe despre câteva branduri americane, așa cum sunt văzute la noi și în State.
Dunkin’ Donuts n-are cele mai bune gogoși, dar are cea mai bună cafea pe care am găsit-o, până acum, la un lanț de magazine atât de mare. De când am descoperit Dunkin’ – adică de când am venit în State – eu nu mai calc pe la Starbucks, decât în cazuri foarte rare, când n-am încotro. La Dunkin’ Donuts cafeaua e mult mai bună și mai ieftină, iar serviciile lor sunt de aplaudat. Deseori îți pun în pungă o gogoașă sau un croissant în plus, așa, cadou, sau îți fac câte o reducere masivă, de ajungi să plătești doi dolari pentru juma’ de cafenea. Mai ales dacă vrei nu știu ce produs și nu-l mai au, sau aștepți prea mult până ți se face cafeaua. Dar mi s-a întâmplat deseori și așa, fără motiv. Totuși, gogoșile lor nu au nimic în comun cu ce înțelegem noi prin „gogoși”. Sunt mai degrabă un fel de prăjituri cu aluat foarte moale, cu creme, glazuri și bombonele pe deasupra – știți voi, gogoșile tipic americane, a câte 500 de calorii bucata. 🙂 Le mai mănânc din când în când, dar preferatele mele sunt croissantele și brioșele – minunate!
Starbucks e scump, cafeaua are gust de ars și te doare stomacul de la ea, cu hipsterii și corporatiștii care se perindă pe acolo nu mai am de mult ceva în comun. Și aici (încă) e văzut ca la noi, ca un fel de loc cool, unde dă bine să porți Converși și să stai cu laptopul la o masă în timp ce sugi suav din pai. Și serviciile lor sunt foarte bune, produsele de patiserie sunt singurele la care râvnesc – ohlala, les croissants! -, dar, per total, întreaga experiență e supraestimată și obraznic de scumpă (am mai zis și repet).
Am auzit mulți români spunând că, „în America, doar săracii mănâncă la McDonald’s”. N-aș merge așa departe cu afirmația asta. E adevărat că, aici, McDonald’s e văzut ca o opțiune în caz de urgență – ți-e foame și nu vrei să aștepți și să plătești prea mult pentru mâncare, așa că te oprești la „mec” și te saturi repede cu un hamburger. Altfel, McDonald’s e mai ales pentru oamenii cărora nu le pasă prea tare de sănătate, de propria lor plăcere, iar de arta gastronomică, ce să mai vorbim… Poate că „săraci” asta înseamnă?
Competitorul din România al lanțului McDonald’s, KFC, e și el văzut destul de prost aici. Eu n-am fost niciodată aici la KFC – în primul rând, pentru că nu mai mănânc carne și aș avea prea puține opțiuni, și-apoi, clădirile KFC arată atât de jalnic pe dinafară, că n-am fost curioasă să aflu cum sunt pe dinăuntru și cum o fi mâncarea. E mare diferență, deci, între KFC din România și cel de aici.
Un lanț de restaurante despre care credeam că sunt excelente, Ruby Tuesday, s-a dovedit a fi o mare dezamăgire în State. Nu înțeleg cum e posibil ca, în România, mâncarea de la Ruby Tuesday să fi fost așa de bună, și atmosfera așa de frumoasă, iar aici, la mama lor, să descopăr însăși definiția mediocrității. Am fost o singură dată la ei, a doua oară nici că mă mai prindeți să le mănânc porcăriile reci, semi-încălzite la microunde.
Michael Kors e un brand pe care-l văd promovat mult și prin media socială românească, și e afișat cu ostentație, ca și cum ar fi o etichetă exclusivistă. O fi în Europa, dar aici e invazie de Michael Kors, nu mai poți întoarce capul fără să vezi o geantă sau un ceas de la ei. Percepția publicului asupra companiei e cu totul diferită în State și mă amuză să văd cât caz fac influencerițele noastre de sigla MK. Produsele cred că sunt de calitate, nu le-am încercat, nu mă simt „în target”. Dar, în orice caz, să porți ceva de la Michael Kors nu e mare șmecherie în State.
Buuun, și-acum, despre Victoria’s Secret: prima dată când am pus piciorul într-un magazin fizic, după ce ani de zile am cunoscut brandul doar online, m-am așteptat să intru în tărâmul viselor dantelate și satinate, nemaivăzute și nemaiîntâlnite. Când colo, un shop micuț, cu o lumină cam dubioasă, mai de budoir, așa, cu câțiva chiloți înșirați pe acolo… M-am uitat, m-am învârtit, rătăcită și confuză, ca John Travolta în „Pulp Fiction”.
Mi-au plăcut câteva lucruri, dar nimic nu m-a dat pe spate și am ieșit cu mâna goală, moaca posomorâtă și banii necheltuiți. Nu mai știu unde eram, dar cred că nimerisem în cel mai mic și prost aprovizionat magazin VS, pentru că, mai târziu, când am ajuns în altele – am insistat, nu m-am lăsat! – am început să înțeleg de ce e un brand atât de iubit. Croieli de toate felurile, pentru toate conformațiile, culori și imprimeuri splendide, materiale fine și durabile… Azi sunt mare, mare fan Victoria’s Secret, nu pot intra în magazin fără să ies cu ceva de acolo și – mă scuzați, cred că-i prima oară când scriu ceva atât de intim – n-am avut chiloți mai frumoși în viața mea! Singura dezamăgire, cred că a multor femei, este că au renunțat de curând să mai vândă costume de baie…
Două branduri românești care sunt foarte bine văzute aici sunt Mario Bădescu și Anastasia Beverly Hills. Cosmeticele lui Bădescu au mare succes în America, au avut de la început, chiar dacă mi se par mai greu de găsit – singurul magazin fizic în care le-am văzut e Urban Outfitters. Produsele Anastasiei Soare se vând în Sephora, lângă Lancome și Dior, și sunt poziționate cam pe aceeași treaptă în percepția publicului.
Mă opresc aici, dar dacă mai aveți curiozități legate de felul în care sunt văzute anumite branduri în State, comparativ cu felul în care sunt percepute la noi, spuneți-mi și dezvolt.
Semnat de Corina Stoica
