sâmbătă , 16 decembrie 2017

Cafeaua din cărți: 25 de fragmente aromate

OLYMPUS DIGITAL CAMERAfoto

Știm clișeul ziaristului stresat, care-și scrie febril articolul în timp ce trage din țigara fumegândă în colțul gurii și mai ia câte o gură de cafea, rugându-se ca gazeta să întârzie puțin înainte să fie trimisă la tipar. Poate că singurul clișeu care-l întrece e cel al scriitorului solitar, așezat în fața mașinii de scris, tot cu o țigară între buze sau în scrumieră și sorbind lent din cafea, savurând-o și așteptând să-i deschidă, precum o muză, porțile unor drumuri literare neumblate. Nu știu nici un scriitor care să nu adore cafeaua, și mulți dintre ei i-au dedicat chiar pasaje întregi în cărțile lor, transformând-o în ajutor de personaj. Și e de înțeles: ce ocupație mai verosimilă i-ai putea atribui unui om care trăiește într-un roman?

Iată cum își beau cafeaua câteva dintre personajele pe care le-am întâlnit în cărțile citite de-a lungul anilor:

Era o cafenea plăcută, caldă și curată și prietenoasă, și mi-am atârnat pe cuier haina veche de ploaie să se usuce, mi-am pus pălăria ponosită pe etajera de deasupra băncii și am comandat un café au lait. Ospătarul a adus-o, iar eu am scos un carnețel din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu.

Ernest Hemingway, „A Moveable Feast”

El nu avea nevoie de nimic altceva decât de cafeaua de dimineață, de liniștea lecturii și de planurile de viitor, făcute cu bucurie, pentru a mai scăpa de singurătatea de-a lungul zilei.

Care Santos, „Încăperi ferecate”

Se auzi limpede glasul lui Wong, care se oferea să facă niște cafea. Foarte tare și fierbinte, un secret învățat la cazinoul din Menton.

Julio Cortázar, „Șotron”

Au convenit că astfel stăteau lucrurile și s-au dus la bucătărie. Una a măcinat boabele, cealaltă a fiert apa și a încălzit ceștile. Ne-am așezat împreună la fereastră și am băut cafea fierbinte.

Haruki Murakami, „Ascultă cum cântă vântul”

Ayani i-a adăugat câteva picături din flacon şi i-a explicat că Galang învăţase să prepare cafeaua arabă pe gustul ei: fierbea de trei ori cafeaua împreună cu zahăr şi cardamon în vasul de cupru, şi aştepta ca zaţul să se depună la fund.

Isabel Allende, „Jocul Ripper”

Întotdeauna după masă bea cafea amară, prăjită într-o tăviţă de metal şi măcinată într-un mojar de piatră, pe care o îndulcea cu cozonac şi o-ntărea cu câteva înghiţituri de rachiu Frontera.

John Steinbeck, „Fructele mâniei”

La șapte a băut iar o cafea cu lapte și a mâncat două ouă fierte pe care le-a luat chiar el din galantar, după patruzeci și opt de ore de mâncat același lucru în același loc.

Luis Sepúlveda, „Bătrânul care citea romane de dragoste”

Avea în față un espresso dublu. După ce ne-am salutat, mi-am comandat și eu tot un espresso dublu.

Haruki Murakami, „Bărbați fără femei”

Patiseria era excelentă, mai ales ștrudelul. Adesea mânca acolo ștrudel cu mere și bea cafea după-masă.

Saul Bellow, „Trăiește-ți clipa”

A pus apă la fiert pentru cafea, a pus Marea fugă la gramofon și a făcut un duș. S-a mișcat foarte repede, căci înainte să se termine muzica era deja îmbrăcat în haine curate și sorbea din ceașca de cafea.

John Steinbeck, „Strada sardinelor”

Fă o ceașcă de cafea bună și tare! Ia să vedem… aicea spune că o linguriță. Ba mai bine să punem din gros, două linguri!

Gabriel Garcia Márquez, „Urma sângelui tău pe zăpadă”

Intră la Macul de Aur în momentul în care chelnerița punea pe tejghea, în fața lui Suzy, o ceașcă de cafea.

John Steinbeck, „Joia dulce”

Închise ziarul și luă o înghițitură din cafeaua neagră cu care își începea fiecare dimineață.

Care Santos, „Aerul pe care îl respiri”

Iau și eu o gură de cafea. Îmi amintesc că în copilărie luam micul dejun împreună cu Mama, la masa asta, în fiecare dimineață, într-o liniște aproape solemnă, înainte să plecăm la școală.

Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”

–  Ce beți, ceai sau cafea?

–  Cafea, am răspuns la fel de mecanic cum am răspuns întotdeauna în atâtea hoteluri de lux.

–  Perfect. Și eu la fel.

***

Manur și-a sfârșit grăbit cafeaua și și-a pus numaidecât altă ceașcă. Poate era unul dintre băutorii maniaci de cafea neagră, am reflectat, un voluntar al insomniei, un sclav al cafelei.

Javier Marias, „Bărbatul sentimental”

Mai luă o cafea și fumă o țigară mexicană, dulce ca zahărul. Țigările astea mexicane erau altfel – ardeau fierbinte, de parcă ar fi fost vii.

Charles Bukowski, „Povești despre nebunia obișnuită”

Mă gândesc cu nostalgie la diminețile de duminică, acele dimineți binecuvântate, căci erau consacrate odihnei, când, în bucătăria cufundată în tăcere, el își bea cafeaua în timp ce eu citeam.

Muriel Barbery, „Eleganța ariciului”

Era năzuros la cafea, așa că venea mereu cu boabele lui, aromate și prăjite cu grijă, pe care le măcina cu o mică râșniță electrică. Atenția deosebită pe care o acorda cafelei era cam singurul lui lux într-o viață altfel sărăcăcioasă.

***

Pe masă se vedea o cană de cafea și o carte în finlandeză, lăsată deschisă. Se părea că bărbatul era singur și citea în timp ce bea cafea.

***

Apoi se așeză într-o cafenea care dădea în piața centrală, bău o cafea și mâncă un croissant, care se dovedi prea dulce. Cafeaua însă era aromată și bună.

Haruki Murakami, „Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj”

Modesta mea locuință costă 50 de franci pe lună, preț în care intră și pâinea, plus o ceașcă de cafea dimineața, una la prânz și alta seara. Nu-i pe gratis, dar ce vrei, aici viața e scumpă.

***

Noua mea existență îmi face plăcere, nici n-aș putea să-ți spun cât de fericit sunt că am un atelier. Când vii să-ți bei cafeaua sau ceaiul cu mine? În curând, sper.

Vincent van Gogh, „Dragă Theo”

Cafeaua americană poate fi o soluție palidă servită la o temperatură de 100 de grade Celsius în pahare de plastic, de regulă în în gări, cu scopul de a produce genocid, în timp ce cafeaua făcută la filtru, pe care o poți găsi în casele oamenilor sau în restaurante modeste, servită cu ouă și bacon, e delicioasă, înmiresmată, alunecă pe gât ca apa pură de izvor, și-apoi cauzează palpitații severe, pentru că o cană conține mai multă cofeină decât patru espresso.

Umberto Eco, „How to Travel with a Salmon and Other Essays”

Asta e ceva ce mă enervează din cale-afară – când cineva zice că e cafeaua gata și de fapt, nu e.

J.D. Salinger, „De veghe în lanul de secară”

Semnat de

Articole asemanatoare:

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus