duminică , 24 septembrie 2017

Carla Enea: „Câtă vreme vom putea călători, n-o să fim tentați să plecăm de tot din România”

Carla Enea

Carla Enea e de profesie călătoare. A vizitat 72 de țări și probabil că nu se va sătura niciodată să descopere lumea. În 2007, a lăsat în urmă o carieră în jurnalism  și s-a concentrat pe afacerea de familie pornită de soțul ei, Ciprian Enea, cunoscut consultant în turism. Astăzi, dețin împreună cea mai importantă agenție de turism online din România, călătoresc mult, scriu cărți, cresc doi copii frumoși, Matilda și Sabin, și îl așteaptă pe-al treilea. Carla Enea, într-un interviu prin intermediul căruia sper că veți călători și voi, măcar cu gândul, și care poate vă va inspira numele următoarei voastre destinații de vacanță.

Când ai început să lucrezi ca jurnalistă şi de ce ai ales profesia asta?

Nu ştiu dacă eu am ales profesia de jurnalist sau dacă ea m-a ales pe mine! Practic, am început să fac presă în al treilea an de facultate, mai mult ca divertisment şi, cumva, împinsă de la spate de Ciprian, iubitul meu de atunci, soţul meu de azi. Eram o provincială din Moldova, care savura cu intensitate maximă anii de studenţie.

De ce spun că m-a împins de la spate? Pentru că eram atât de emotivă, că-mi tremurau mâinile numai când mă gândeam că aş putea solicita un interviu. Şi nu voi uita niciodată tracul pe care l-am avut la primul interviu, acordat de Alexandru Arșinel. M-am dus la el cu întrebările scrise pe o hârtie, ca să nu mă bâlbâi, pentru că înregistram totul pentru postul de radio local Deea Oneşti. O dată la două săptămâni, plecam în urbea natală, unde aveam o emisiune de divertisment, care se evidenţia tocmai prin interviurile pe care le făceam în Capitală cu vedetele vremii. După un timp, am început să scriu la Super Magazin, o revistă săptămânală foarte în vogă atunci (prin ’96), apoi la Super Vip, revista lui George Stanca, şi în acelaşi timp la Flacăra, editată de George Arion. Au urmat Jurnalul Naţional, Libertatea (perioadă în care am lucrat şi cu Dana Deac, la Antena 1, pentru emisiunile Cutia neagră şi 60 de minute cu Dana Deac), Apropo şi Unica, de unde mi-am luat, într-un fel, adio de la presă, la sfârşitul anului 2007, când m-am alăturat soţului meu în firma de PR şi consultanță în turism.

Cum vezi jurnalismul anului 2014? Ce s-a schimbat în presă, de la debutul tău şi până azi? Ce-ţi displace cel mai mult? Care sunt lucrurile bune care s-au păstrat?

Peisajul media este foarte trist acum. Cel puţin, pe categoria print, pe care am simţit-o mai aproape de mine. Am intrat în lumea presei pe uşa strălucitoare a show-biz-ului. Am participat la sute de evenimente, am luat sute de interviuri, însă la un moment dat am realizat că lumea mondenă nu mi se potriveşte. Bisericuţele şi bârfele, falsitatea şi minciuna nu erau pe placul meu. Am cotit către reportaj, devenind reporter special, statut care mi-a acordat cumva şansa alegerii subiectelor, chiar dacă nu pe deplin. Au fost ani frumoşi, în care am bătut coclaurii României în lung şi-n lat, descoperind, în oamenii simpli, personaje de poveste. Azi, mulţi dintre foştii mei colegi șomează, pentru că 70% dintre publicaţii nu mai există. Ştiu oameni care se duc la job şi nu-şi primesc salariile cu lunile. E trist şi revoltător.

Din fericire, mai există „enclave”, locuri unde jurnaliştii îşi asumă statutul la modul profesionist, iar cel mai aproape de inima mea sunt acum revistele pentru femei. Merită toate felicitările, pentru că ştiu cu ce eforturi şi minusuri de bugete se fac!

Când şi cum l-ai cunoscut pe soţul tău, Ciprian?

Ohoo, acum 100 de ani! 🙂 Glumesc! Deşi adevărul nu e foarte departe! Prima şi prima oară, l-am remarcat în clasa a VII-a, după ce am ieşit de la faza pe oraş a Olimpiadei de Istorie. Ţin minte că era cu un grup de colegi, în mijlocul străduţei pe care se afla scoala numărul 7 (să fi fost şi ei tot 7?) şi că ţinea, pe tonuri înalte, un speech despre ce a scris în lucrarea de olimpiadă. Nu mi-a plăcut deloc, l-am catalogat antipatic şi mi-am văzut de drumul meu.

A doua oară, m-am izbit de el în clasa a IX-a. Dumnezeu a vrut să fim colegi de liceu, la Mate-Fizică! Şi iar nu mi-a plăcut, rămăsese cu aceleaşi tabieturi: fiind cel mai înalt, ieşea mereu în evidenţă, şi culmea!, mai şi făcea totul ca să fie în centrul atenţiei. Era genul de băiat popular, pus mereu pe șotii şi poante, însă unele erau atât de copilăreşti, încât mă scoteau din sărite! Nu am avut ochi şi urechi pentru el decât în clasa a XII-a, când am remarcat ce poezii frumoase scrie, cât de talentat este la română şi că, de fapt, îi merge mintea la orice. Şi tot atunci am observat că are nişte mâini foarte frumoase! Motive suficiente să încep să-l descopăr.

CarlaCiprian

Ştiu că azi colaborezi cu diverse publicaţii, dar când ai renunţat la un loc de muncă stabil în presă, ai făcut-o cu regret?

Ultimul meu loc de muncă a fost revista Unica, la sfârşitul anului 2007. Nu am făcut-o cu regret, pentru că, într-un fel, am rămas în presă. Scriu în continuare articole, chiar dacă acum doar de călătorii. Iar job-ul de PR m-a ţinut foarte strâns conectată şi cu zonele editoriale, dar şi cu cele de marketing şi publicitate.

Povesteşte-mi despre afacerile voastre în turism – cum aţi început şi ce faceţi azi, concret?

Totul a început în 2001, când Ciprian a înfiinţat prima noastră firmă de PR şi publicitate, specializată pe turism. Între timp, aceasta a suferit mai multe modificări, numindu-se acum Consultant Turism Media. Firma de publicitate a început să aibă clienţi în 2004, iar în 2006 a fost înfiinţat portalul www.besttourism.ro, care ulterior s-a transformat în Hypermarketul de călătorii BestTourism.ro. Între timp, am lansat şi un cotidian de travel, www.tvtravel.ro, dar pot spune că atenţia noastră a fost concentrată mai ales pe firma de publicitate.

De-a lungul vremii, am oferit servicii de consultanță media, marketing și PR pentru cei mai mari turoperatorii și agenții de turism din țară. Anul trecut, am simţit nevoia să oferim publicului consumator de călătorii o agenţie de turism specializată pe vacanțe pentru copii. Gulliver Tours a venit firesc, odată cu experienţa pe care am dobândit-o ca părinţi care-şi cară odraslele până la capătul lumii!

Printre călătorii şi întâlniri de afaceri, printre infotripuri şi conferinţe de presă, ne-am ţinut de obiceiul de  scrie. Mai ales Ciprian, care a publicat până acum două romane, la editura RAO: Jurnalul unui călător boem/1001 de femei şi Profesorul de fericire/Cum să faci 1 milion de euro călătorind. Și, tot în zona aceasta, împreună am scris o carte de poveşti pentru copii, editată tot de RAO: Povești din Top 50 destinaţii pentru copii.

Când aveţi timp să faceţi toate astea, dacă sunteţi mereu plecaţi? Sau mă induce în eroare profilul tău de Facebook?

Nu suntem chiar tot timpul plecaţi, cred că avem cam trei-patru-cinci ieşiri din ţară într-un an. Plus nenumărate weekenduri în România, pe care nu le mai punem la socoteală, fac parte din stilul nostru de viaţă!

Cum v-a afectat criza în afaceri şi pe plan personal?

Culmea, pentru noi, anul 2009, când criza s-a simţit destul de puternic în România, a fost cel mai bun! Dar, ca în toate domeniile, publicitatea în turism a suferit transformări majore, migrând din zona de imagine, brand, consultanță, individualizare de produs, etc, către zona de… „cel mai bun preţ”. Aşa că, de câţiva ani buni, serviciile de promovare nu mai au aproape niciun tip de căutare pe piaţa de publicitate în turism, dacă nu sunt puternic acoperite de marketing. Pe clienţii noştri nu-i interesează atât de mult unde şi cum apar, dar sunt teribil de preocupaţi de cât de mult vând în urma campaniilor de promovare. Aici am făcut în ultimii zece ani diferenţa, şi acest lucru ne-a ajutat să ne consolidăm statutul de cea mai cunoscută echipă de promovare pe turism.

Pe plan personal, suntem bine, Slavă Domnului! Suntem sănătoşi, mergem tot cu aceleaşi maşini, copiii noştri sunt fericiţi că studiază la o grădiniţă de engleză, ne place să ne plimbăm în oraş, să ieşim în parcuri, şi să ne bucurăm de căsuţa noastră de pe malul lacului.

Din datele tale, care rămân cele mai vizitate destinaţii de către romani?

Vara, foarte mulți aleg sejururile la mare, indiferent că sunt la noi în țară sau în Grecia, Bulgaria, Antalya, Spania etc. Iarna, cei care-și permit pleacă în Bulgaria și Austria (pentru schi), în oraşele europene unde se organizează Piețe de Crăciun, dar şi în Dubai, Cuba, Maldive, Laponia. În restul timpului, sunt la putere city-break-urile sau vacanțele cu familia – la munte, la Disneyland etc.

Câte țări ai vizitat până acum? Ştiu că e dificil, dar ai putea să faci un top 3 ţări pe care le iubeşti?

Noroc că m-ai întrebat, nu mai ştiam exact numărul, dar tocmai le-am terminat de bifat, pe hartă, şi sunt 72 în total!

1) Peru, pentru Machu Picchu.

2) Portugalia, pentru diversitate şi culoare, pentru Capul Verde, Madeira şi Azore.

3) Grecia, pentru că e atât de aproape şi are aşa multe insule frumoase pe care iubim să le explorăm.

V-aţi gândit vreodată să rămâneţi mai multă vreme sau definitiv într-una dintre ţările pe care le-aţi vizitat?

Mereu m-am gândit că mi-ar plăcea să stau într-un oraș cu ieşire la mare și esplanadă cu view ameţitor! 🙂 Mă simt mai bine în marile oraşe, decât pe insulele pustii, recunosc, sunt urbană şi nu cred că m-aş putea rupe de agitaţia, civilizaţia şi cultura magică a metropolelor.

Am avut deseori discuţii pe tema asta, cum ar fi dacă am pleca, unde am pleca, cât am rezista etc. Ne-am gândit la coasta sudică a Franţei, la Spania, sau chiar la o insulă din Caraibe. Probabil că eu aş putea să mă adaptez mai uşor, însă Ciprian nu concepe o rupere de România. Ar prefera să locuiască șase luni acolo, șase luni aici. Evident, discuţiile au fost doar la modul: Ce-ar fi dacă!, aşa cum probabil se gândesc mulţi dintre noi. Pe de altă parte, ne simţim foarte bine aici, şi câtă vreme vom putea călători, probabil n-o să fim tentaţi să plecăm de tot din România.

Unde aţi călătorit recent? Cum a fost pentru tine, cu doi copii destul de mici şi însărcinată?

Ultima călătorie s-a petrecut în Asia şi, pentru că a fost destul de lungă şi obositoare, am preferat să mergem fără copii. Ba, la un moment dat, vreme de o săptămână, drumurile mele s-au despărţit de cele ale lui Ciprian. El a pornit către Pacific, ajungând până în Papua Noua Guinee şi Insulele Solomon, eu m-am concentrat pe Cambogia, pentru că îmi doream de multă vreme să ajung la Siam Reap, în zona Angkor Wat (iar Ciprian oricum fusese acolo), dar am vizitat şi Malaezia, alegând insula Penang şi oraşul intrat în patrimoniul UNESCO, George Town, plus Kuala Lumpur. Aşa că ne-am despărţit în Singapore şi ne-am reîntâlnit în Taiwan. Iar de acolo, am plecat în Indonezia, mai precis în insula Sumatra, unde ne-am îndrăgostit de peisajele cu orezarii, de junglele luxuriante şi oamenii extrem de zâmbitori.

Ce fel de călători sunteţi voi? Activi sau comozi? Ce vă place cel mai mult să faceţi în vacanţe?

Depinde de vacanță! Dacã plec singurã, am timp suficient să explorez ce am documentat înainte. Îmi place să văd cât mai mult, să studiez oamenii, să mă minunez de obiceiurile lor, să mă opresc într-o cafenea și să savurez o cafea cu lapte pe îndelete, eventual și cu ceva dulce pe lângă, ador să ajung în piețe ca să mă-mbăt cu mirosul fructelor,  al legumelor și al florilor locale, obligatoriu mă pierd pe străduțele pe care se face shopping, le caut cu disperare, chiar și numai pentru o cârpiță sau un portofel. Prefer să pierd muzeele decât atmosfera străzii! Mă încântă catedralele unde se țin concerte și templele pline cu oameni care aduc ofrande și se roagã la Dumnezeul lor! Spectacolul din ele e sublim!

Dacă plecăm cu Sabin și Matilda (ceea ce se întâmplă foarte des), ne străduim ca fiecare zi de vacanță să aducă ceva nou în viața lor. Nu suntem genul de părinți ritualici, care nu ies din tiparul: mic dejun, plajă, prânz, somn, cină, plimbare de seară și… bine c-a mai trecut o zi! Dimpotrivă! Am făcut multe cu ei: am urcat în cea mai înaltă clădire din lume când Matilda avea două luni, ne-am pupat cu delfinii în Cuba, am vizitat țările nordice, am călărit cămile în deșertul tunisian, am fost în croaziere și în jeep-safari, am bifat un frumos circuit în Italia, poposind în Capri, Sorrento, Amalfi, Pompei, Veneția, Florența, San Marino. În România am vizitat nu doar cetățile importante, ci și bisericile fortificate de la Viscri, Biertan ori Saschiz, am fost la Disneyland, desigur, dar am testat și alte parcuri de distracție, precum Cartageland, din Tunisia, ori Asterix Park din Paris, am coborât de la cota 2000 cu Matilda în brațe (avea doar doi ani), dar am și urcat de nenumărate ori pe munte, ultima oară ajungând pe Hășmasul Mic, la Lacul Roşu.

Family

Care a fost cea mai surprinzătoare țara pe care ai descoperit-o?

Toate sunt suprinzatoare, în felul lor. Dar voi povesti despre ţara care m-a suprins ultima dată, şi anume Indonezia. Pot spune că în prima zi nu m-am simţit deloc în largul meu. După cum se ştie, Indonezia este ţara cu populaţia musulmană cea mai numeroasă din lume (în jur de 200 de milioane de oameni). Mi-am dat seama că locul exotic în care visasem să fac plajă şi să mă relaxez nu-mi permite acest lucru. La piscina hotelului nostru, situat pe malul Oceanului Indian, nu înotau decât bărbaţii, şi aceeia în costume de baie care le acopereau corpul aproape în întregime. Femeile erau îmbrăcate din cap până-n picioare, aşa că a fost nevoie să-mi ajustez destul de serios ţinutele cât timp am stat acolo. Eram singurii europeni din hotel, ceea ce nu reprezenta o încântare, pentru că toate privirile se îndreptau asupra noastră. Unele cu zâmbetul pe buze, altele curioase, multe destul de critice. Până la urmă, am realizat că am ajuns într-una dintre cele mai prietenoase țări, iar faptul că suntem priviţi şi judecaţi se datorează diferenţelor imense dintre culturile noastre. Femeile, toate, cu foarte puţine excepţii, ne zâmbeau cald şi încercau să ne ajute. Bărbaţii erau ceva mai reţinuţi.

Ce m-a surprins? Agitaţia de pe străzi, cu mii de scutere încercând să-şi găsească loc în trafic, transportul public (care se face într-un soi de microbuze pitice, fără uşi şi ferestre, dar tunate cu boxe date la maxim), atenţionarea de la lifturi (care aminteşte că te afli în cea mai seismică zonă a lumii şi că poţi avea parte oricând de un tsunami), pieţele sărace, cu alei pline de bălți şi noroaie în care te înglodai până la genunchi (pentru că Sumatra este unul dintre cele mai ploioase locuri din lume), frumuseţea de rai a insulei, pe care o descoperi abia părăsind oraşele.

Ce țări îţi doreşti foarte mult să vizitezi şi nu s-a întâmplat până acum?

A, îmi doresc să ajung peste tot, dacă s-ar putea! 🙂 Dar îmi bate inima pentru Japonia, unde am o prietenă din copilărie, care mă pofteşte… irezistibil la un ceai şi un sushi! Aş vrea să poposesc şi în Norvegia, la care am renunţat cu doar câteva ore înainte de plecare (deşi aveam bilete cumpărate şi hotel rezervat), pentru că Sabin a făcut febră, aşa că am rămas cu el în Copenhaga (Danemarca). Aş vrea să savurez un spa natural în Laguna Albastră din Islanda şi, peste doi-trei ani, să mă bucur, împreună cu toată gaşca Enea, de satul lui Moş Crăciun din Laponia. Şi lista poate continua!

Dacă ar fi să recomanzi cuiva o destinaţie de vacanţă grozavă, care ar fi prima care ţi-ar veni în minte?

Am învăţat că recomandările trebuie făcute în funcţie de nevoile şi dorinţele celui care întreabă. De fapt, acesta este rolul unui consilier în turism: să-l ajute pe omul din faţa lui sau pe cel de la telefon să-şi găsească vacanţa perfectă. Degeaba îi povestesc despre Singapore, dacă el are buget de Bulgaria. Sau invers. Aşadar, comunicarea este foarte importantă, iar rolul agentului de turism este acela de a găsi destinaţia potrivită fiecărui turist.

CARLA, PE SCURT, DESPRE CĂLĂTORIILE EI

Ţara în care am băut cea mai bună cafea: Franța/Paris

Cel mai prietenos popor: cel indonezian

Ţările unde am mâncat cel mai bine: Portugalia (Capul Verde şi Azore), Spania (Mallorca, Tenerife), Franţa (Chamonix)

Locul cu cea mai neobişnuită mâncare: Asia, unde se gătesc şobolani, pisici, câini, şerpi, pe care îi alegi pur şi simplu din cuşti, ca la pet-shop! N-am încercat şi nu o voi face! Personal, am mâncat carne de crocodil, în Mauritius, sau carne de alpaca (o lamă crescută pentru carne) în Bolivia.

Cea mai potrivită destinaţie pentru shopping: Tenerife e un paradis al reducerilor, totul e discountat la 50%, inclusiv brandurile de lux.

O ţară pe care nu vreau s-o mai vizitez vreodată: Albania

Cel mai frumos oraş pe care l-am văzut: Singapore

Un vis împlinit a fost că am vizitat: Angkor Wat/Cambogia

Cel mai bun hotel în care am stat: Constance Belle Mare Plage/Mauritius

Cea mai frumoasă plajă a lumii cred că este: Santa Monica/Capul Verde

O întâlnire din timpul călătoriilor mele care mi-a rămas în minte: C-a petrecut la Bose, în nordul Italiei, într-o mănăstire care experimenta o apropiere între mai multe rituri creştine (catolic, ortodox şi reformat). Am întâlnit acolo o comunitate minunată de călugări şi măicuţe, care îl căutau pe Dumnezeu în rugăciune şi-n ascultarea Evangheliei, ducând o viaţă monahală simplă şi neavând nimic împotriva bisericii din care făceau parte ceilalţi pustnici.

Fotografii: arhiva personală a Carlei Enea

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus