Cât de greu e să-ți găsești un job (bun) în America

foto

Să vă spun din start? Foarte greu! Cu excepția cazului în care ești transferat din Europa aici, la o companie decentă, unde începi imediat să lucrezi în domeniul tău și schimbi practic „doar” locul, e foarte dificil să-ți găsești o slujbă plăcută, ca imigrant în Statele Unite. Asta, sigur, v-o mărturisesc din experiența mea de până acum. Or fi, sper, oameni care nu întâmpină atâtea obstacole și cărora le-a fost mai ușor să se pună pe picioare în țara oportunităților (unde-or fi oportunitățile alea, că abia aștept să văd și eu cum arată!).

Sunt milioane de joburi în State, e adevărat. Uitându-te pe site-urile specializate, ai impresia că e imposibil să nu-ți găsești și tu locul, și-ncă repede! Când am studiat prima dată ofertele de joburi din Atlanta, mi-am zis: Heheee, păi mă angajez mâine! Doar când plonjezi în imensa piață a muncii de aici și te izbești, concret și brutal, de tăcerea celor pe care-i cauți, realizezi că s-ar putea să dureze un timp până când vei atrage atenția cuiva, deschis să-ți dea o șansă.

Da, unele joburi se obțin ușor, suspect de ușor, vă imaginați de ce. Dacă vrei (dar cine vrea?) să lucrezi în industria alimentară, s-ar putea să se alinieze în fața ta patru-cinci restaurante odată, toate dornice să te aibă, azi. Apoi, dintre opțiunile plăcute și bănoase, dacă le ai cu calculatoarele și cauți un job în IT, nu-ți va fi prea greu să treci de la statutul de șomer la cel de posesor de pay stubs. Aici găsiți și voi, în România, joburi în IT, iar aici sunt locuri de muncă în contabilitate, dacă vă pricepeți la socotit, că eu am fost corigentă la mate.

Se găsesc și multe locuri de muncă în marketing, dar numai citind enunțurile te ia cu amețeală – ți se cere, pe lângă marketing, să știi și PR, și branding, și design grafic, și toate secretele social media, și probabil nu strică să poți face și o cafea bună. Și invers – dacă aplici pentru un loc de muncă în PR, trebuie să te pricepi foarte bine și la marketing, și la social media și, bineînțeles, să zbârnâi la design grafic! În plus, joburile-s multe, dar concurența e criminală, sunt câte 200 – 300 de oameni care aplică pentru același loc de muncă…

Ce fac eu, în jungla asta?

Lucrez în (alt) restaurant, după ce am plecat de la primul. Nu mă întrebați cum e, că de aia nici n-am scris vreun articol despre experiența asta. Nu de rușine, ci pentru că n-am vrut să amărăsc pe nimeni, ca să nu mai spun cât rău mi-aș face singură, dacă aș persista în negativitate. Așa că, în loc să mă plâng, cum făceam până nu de mult, m-am hotărât să absorb tot ce găsesc mai bun în ceea ce fac, pentru că știu că unele lucruri o să-mi prindă bine în viață. Câți oameni cunoașteți care știu să ruleze perfect un burrito, ha?  😉

Dar n-am adormit cu șorțul pe mine, asta-i clar: am un vis și mă lupt pentru el. Măcar știu, acum, ce-mi doresc să fac aici: PR și branding, domeniu în care am patru ani de experiență în România, ca freelancer, cu niște rezultate pe care și le-ar dori mulți piariști de agenție și pe care le-am obținut pentru că am lucrat 10 ani în presă și am mulți prieteni jurnaliști care mă respectă și mă iubesc (și eu pe ei, și mai mult!). Pe lângă asta, fiind atâta vreme unul dintre ei, am învățat câte ceva despre cum să abordezi un ziarist și cum să-i prezinți un om sau un produs, dacă-l vrei promovat în ziare și reviste.

Diferența, acum, va fi că o să mă concentrez pe social media, care mă fascinează tot mai mult și despre care studiez cu entuziasm de câteva luni încoace. Fac, începând chiar de azi, voluntariat pentru un om extraordinar (vă zic eu, nu mai muriți de curiozitate!), lucru care o să mă ajute să învăț mai multe și să câștig aprecierea altora. Mi-am luat și două Biblii, le vedeți în poză, ca să nu mai zic de zecile de bloguri și siteuri pe care le citesc din bit în bit, scrise de oameni care sunt vârfuri în această nouă profesie. O profesie în care vreau să fiu atât de bună pe cât poate cineva să fie, pentru că niciodată n-am suportat mediocritatea, mai ales pe a mea.

A, și nu, nu vreau să lucrez într-o agenție și nici la o corporație, nu că m-ar angaja cineva acum. La fel ca în Europa, vreau să fiu un om liber și să muncesc independent, că asta e meseria mea, nescrisă pe cartea de vizită: artist liber profesionist, cu punctul maxim de creativitate pe la 3:00 dimineața, așa. 😜

Semnat de Corina Stoica