LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Pe Cătălin Caciuc am avut norocul să-l descopăr de curând, când am dat peste o fotografie cu satul meu, Vulcan, din județul Brașov, văzut de sus, prin lentila plină de candoare a acestui artist până atunci neștiut. I-am descoperit apoi alte imagini extraordinare, cu subiecte pe placul meu – mai ales natură și animale – surprinse în lumini și cadre idilice, de pus în ramă și de privit îndelung. Cătălin Caciuc este unul dintre oamenii care se potrivesc cel mai bine cu spiritul și deviza LaRevista.ro – #PrivesteLumeaAltfel – și vă invit să-l cunoașteți și să-i admirați fotografiile, în cadrul acestui interviu pe care mi l-a acordat recent.
Când ai început să faci fotografii? Îţi mai aminteşti ce aparat aveai şi ce ai fotografiat mai întâi?
Cred că am început să fac fotografii după ce mi-am cumpărat un Fuji X100, în 2013. Am mai avut camere foto înainte, dar cred că acest Fuji e camera care a pus bazele pasiunii mele pentru fotografie. Are „ceva” anume care mă împinge să fotografiez în fiecare zi. Iniţial, am început să fotografiez peisaje, după care am început să încerc şi portrete.
Ce elemente crezi că ar trebui să conţină o fotografie bună?
O fotografie ar trebui să aibă, în primul rând, poveste, moment și subiect, într-o lumină bună şi cu o compoziţie care să avantajeze elementele anterioare. Lucrurile pe care se pune astăzi greşit accentul, din punctul meu de vedere, sunt „claritatea” şi rezoluţia imaginii. Unele din cele mai emblematice fotografii din istorie sunt „neclare” şi realizate cu camere foto care astăzi ar fi considerate net inferioare. Însă mesajul transmis în aceste fotografii era clar de la prima vedere, motiv pentru care au „îmbătrânit” bine.
fotografie de Cătălin Caciuc
Care e fotografia ta favorită, dintre toate pe care le-ai făcut până acum?
Nu am o fotografie favorită. Îmi poate plăcea o fotografie anume, câteodată, dar depinde foarte mult de context şi de ceea ce mă impresionează în acel moment.
Şi dintre cele care nu-ţi aparţin?
Tank Man – Jeff Widener
Serra Pelada – Sebastiao Salgado
The Tetons and the Snake River – Ansel Adams
Top 3 fotografi pe care-i admiri cel mai mult:
La nivel global, îi admir pe Sebastiao Salgado – pentru ce a realizat că fotograf şi ca om (te invit să vezi filmul documentar „The Salt of the Earth”, despre viaţa lui); Ansel Adams – pentru că a pus bazele fotografiei artistice de peisaj; Robert Capa – pentru realizările fotografice şi înfiinţarea agenţiei Magnum.
La nivel naţional, îi admir pe Sorin Onișor, pe Mirela Momanu și pe Attila Szabo, pentru că alături de ei am avut experienţe extraordinare, care mi-au marcat drumul în fotografie.
Ce crezi despre trendul „selfie”? De ce crezi că se fotografiază oamenii singuri atât de mult?
Eu personal nu sunt ancorat în acest trend, pentru că mi se pare foarte dificil să îmi fac un „selfie”. Prefer să fotografiez, nu să fiu fotografiat. Dar îl consider o unealtă foarte bună pentru a crea o imagine a unui mod de viaţă ideal, lucru întărit şi de continua izolare socială reală a majorităţii utilizatorilor de smartphone. Trebuie să recunosc că nu am văzut selfie-uri care să pună subiectul într-o lumină mai puţin plăcută, lucru care îmi confirmă această paradigmă.
Care e cel mai frumos loc pe care l-ai fotografiat vreodată?
Piatra Craiului înzăpezită, la apus sau răsărit, preferabil cu o atmosferă aparte, este un loc foarte special pentru mine. Dar cred că locul care m-a impresionat cel mai mult a fost stâna de pe Rarău, la care am fost cu Sorin Onișor, în cadrul unui workshop foto organizat de el (vezi AICI cadrele realizate atunci de mine). Acolo am înţeles că există locuri în care lumina, atmosfera şi oamenii se întâlnesc într-un mediu perfect pentru fotografie. Până atunci, credeam că razele din pozele lui Sorin – inclusiv cea care bate pe ceaunul baciului – sunt doar construite în Photoshop şi că nu există, de fapt, în realitate. Ce duş rece a fost această revelaţie! După aceea, am căutat permanent medii similare pentru fotografiat şi cred că am găsit câteva şi în jurul Brașovului.
La stâna baciului Vasile Alboi, în Rarău
Care este omul pe care ţi-ar plăcea cel mai mult să-l fotografiezi?
Dalai Lama, în Tibet.
Ce moment din istorie ţi-ar fi plăcut cel mai mult să fotografiezi?
Al Doilea Război Mondial.
Cum ar arăta fotografia care surprinde cel mai bine natura umană?
Cred că fotografia de mai jos poate fi considerată ca definitorie pentru natura umană:
Întruchipează perfect contrastele omenirii şi ale naturii umane (război vs. pace, armament vs. natură, bărbat vs. femeie, îndoctrinare vs. spirit liber).
Dar dragostea?
Cred că fotografiile prin care Elena Shumilova surprinde copilăria fiilor ei reprezintă cel mai bine modul în care dragostea poate fi descrisă prin fotografii. Te invit să vezi filmul de mai jos, dacă nu l-ai văzut încă, pentru a înţelege răspunsul meu.
***
Fotografiile lui Cătălin Caciuc le găsiți AICI sau pe profilul lui de Facebook.
Vedeți și Vulcanul prin ochii lui Cătălin Caciuc!
V-a plăcut acest interviu? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!
Semnat de Corina Stoica
