sâmbătă , 18 august 2018

Ce acte îți trebuie ca imigrant în Statele Unite

green-cardfoto

Nu-mi vine să cred că mi-au trebuit două luni ca să încheg articolul ăsta, dar, după tot ce a însemnat pentru mine pregătirea actelor de imigrare în Statele Unite, se pare că am avut nevoie de o pauză lungă ca să iau distanță și să scriu despre asta. Cine vă spune că e un proces ușor poate că nu ia lucrurile așa în serios pe cât le-am luat eu, sau poate că e într-o altă stare de spirit. Poate că visul lor a fost să se mute în State, și-atunci iau totul ca pe o aventură, și întreg procesul de acomodare – inclusiv obținerea actelor – pare aproape floare la ureche.

Eu n-am visat să trăiesc în America, mi-am dorit mult s-o vizitez, dar aș minți dacă aș spune că aici am plănuit să trăiesc și că aici am de gând să îmbătrânesc. Am un singur motiv pentru care mă aflu acum aici, și acela e Paul, altfel v-aș fi făcut cu mâna de la München sau din cine știe ce alt colț al Europei. 🙂 Gândul mi-e tot acolo, deși mă disciplinez să trăiesc mai mult aici și acum, decât acolo și atunci. Iar dacă există un lucru care-ți cere prezența, concentrarea și toată dedicarea, acelea sunt actele pe care trebuie să le trimiți Biroului de Imigrări american! M-am lamentat eu ce m-am lamentat, detestam ideea că trebuie să mă apuc să le pregătesc, dar din clipa în care chiar m-am apucat de treabă, am făcut-o cu chef și cu toată energia, contrar așteptărilor. Paul m-a ajutat enorm, cred că aș fi luat-o cu totul razna fără el, în toate lunile astea care s-au scurs de când sunt aici. Despre ce a presupus acomodarea mea (un proces încă în derulare), o să vă scriu altă dată, acum nu vă mai țin de vorbă, ci vă spun, punct cu punct, ce vă trebuie dacă plănuiți să vă mutați în Statele Unite.

Din start trebuie să menționez că procesul de imigrare diferă în funcție de viza cu care ați intrat în țară. Eu am venit, în august 2015, cu o viză de turist (B2), m-am căsătorit chiar în ultima zi a anului, iar pe 9 februarie am trimis plicul (imens!) cu acte la USCIS – U.S. Citizenship and Immigration Services. A fost nevoie să completez opt formulare – le găsiți pe toate, gata de descărcat, pe site-ul USCIS – și fiecare dintre ele a plecat însoțit de fotografii și nenumărate documente.

Pe locuri, fiți gata…

1. Formularul I-130 – Petition For Alien Relativeeste, practic, petiția pe care o face cetățeanul american pentru ca USCIS să-i acorde soției dreptul de ședere pe teritoriul SUA. Petiția a completat-o Paul, deci, și am trimis-o alături de:

⦁ copia lui după pașaport (atenție: fotocopiați TOT pașaportul, inclusiv paginile goale)

⦁ copie după certificatul lui de naștere

⦁ copie după actul lui de identitate (permisul de conducere)

⦁ copie după pașaportul meu (la fel, TOT pașaportul tras la xerox)

⦁ copie după certificatul meu de naștere (sper că aveți varianta internațională, adică tradusă automat în engleză și franceză, altfel va trebui să-l traduceți. USCIS nu acceptă niciun document care nu e și în limba engleză)

⦁ copie după actul meu de identitate românesc

⦁ copie după certificatul de căsătorie

2. Formularul G325A – Biographic Information, completat de Paul. 

⦁ o fotografie tip pașaport a lui Paul

3. Formularul G325 A completat de mine

⦁ o fotografie a mea

4. Formularul I-485 – Application To Register Permanent Residence Or Adjust Status. Acesta este formularul prin care cereți un Green Card, adică dreptul de ședere permanentă.

⦁ copie după pagina biografică a pașaportului meu

⦁ copie după pagina din pașaport care conține viza mea pentru SUA și ștampilele de intrare în țară

⦁ copie a celui mai recent formular I-94. Acest formular conține datele celei mai recente intrări ale voastre în Statele Unite și îl găsiți AICI, trebuie doar să vă introduceți seria pașaportului și vi se afișează imediat. Îl scoateți la imprimantă și-l puneți la dosar.

⦁ copie după certificatul de căsătorie

⦁ copie după certificatul meu de naștere

⦁ două fotografii ale mele

5. Formularul I-693 – Report of Medical Examination and Vaccination Record.

Acesta conține rezultatele analizelor voastre medicale și trebuie să-l ridicați de la doctor într-un plic sigilat, pe care-l veți adăuga la dosar fără să-l deschideți (sigur, veți primi și voi o copie). Atenție: puteți face examenul medical numai în cabinetele doctorilor aprobați de USCIS. Găsiți lista lor AICI – doar introduceți orașul în care vreți să vă faceți analizele și vă apar toți medicii aprobați din zona în care locuiți. Mai multe despre vizita medicală o să vă scriu spre final.

6. Formularul I-864 – Affidavit of Support – Primary Sponsor. Completând și semnând acest formular, cetățeanul american trebuie să demonstreze și să-și ia angajamentul că vă poate susține financiar până în momentul în care veți primi dreptul de a munci și vă veți putea câștiga existența în SUA.

⦁ copie după pagina biografică din pașaportul lui Paul

⦁ copie după tax returns de la IRS pentru ultimii trei ani

⦁ copie după formularul fiscal W-2

7. Formularul I-765 – Application For Employment Authorization. Practic, cererea voastră de a primi permis de muncă.

⦁ două fotografii ale mele

⦁ copie după pagina biografică din pașaportul meu

⦁ copie după pagina din pașaport unde se află viza SUA

8. Formularul I-131 – Application For Travel Document. Actul prin care solicitați dreptul de a părăsi Statele Unite înainte de primirea Green Card-ului.

⦁ copie după pagina biografică din pașaportul meu

⦁ copie după pagina din pașaport unde se află viza SUA

⦁ o scurtă explicație scrisă de mine, cu motivarea cererii (vacanță)

⦁ două fotografii ale mele

La toate acestea adăugați formularul G1145 – E-Notification of application/petition acceptance, ca să primiți pe mail notificarea că dosarul vostru a ajuns la USCIS. Și, bineînțeles, banii!

Cât costă să-ți faci acte în SUA:

⦁ 985 $ – taxa pentru formularul I-485

⦁ 85 $ – taxa pentru serviciile biometrice (amprente și fotografii)

⦁ 420 $ – taxa pentru formularul I-130

Noi am trimis banii sub formă de ordin bancar. Detalii despre modalitățile de plată, AICI.

Am mai adăugat în plic:

⦁ vreo zece fotografii cu noi, făcute în vacanțe, prin excursiile în care am fost și la cununia civilă, cu explicații scrise scrise pe verso, în creion.

⦁ trei scrisori, semnate de sora lui Paul, de mama lui și de un prieten bun care a fost la cununie, în care spun toți că relația noastră e pe bune și că nu ne-am căsătorit doar ca să obțin eu un Green Card. 🙂

Vă scriu toate lucrurile astea atât de detaliat, pentru că tare bine mi-ar fi prins și mie să am o listă clară de chestii pe care le am de făcut. N-a fost așa, de aceea mi-a luat multe zile de stat în fața calculatorului, căutând ce și cum trebuie să fac ca să fie totul bine. Surse sunt foarte multe, dar mie cel mai de folos mi-a fost chiar site-ul USCIS, unde totul e perfect structurat, ca să nu mai spun că acolo puteți fi siguri că informațiile sunt corecte și mereu actualizate.

Ce mi-aș fi dorit mult să știu înainte să plec din România:

⦁ că USCIS îți cere istoricul imunizărilor. Cu alte cuvinte, vor să știe dacă ai toate vaccinurile la zi, și dacă nu cumva ați păstrat în vreun sertar din casă lista cu vaccinurile făcute în copilărie – cine naiba are așa ceva?! 🙂 – atunci va trebui ori să plătiți niște bani în plus ca să aflați pe care le aveți și pe care nu, ori să le faceți așa, la plesneală, ceea ce nu recomand nimănui. Pe mine m-au luat toate spaimele și nervii când am aflat că vor să mă vaccineze, imunitatea mea e excelentă și nu aveam de gând să-mi dau corpul peste cap făcând cinci vaccinuri deodată. E doar o convingere personală: nu cred în ele și, mai mult, mă tem de ele, așa că am plătit 50 de dolari în plus, la cabinetul unde mi-am făcut tot dosarul medical, pentru o analiză de sânge care să determine dacă aveam vaccinul pentru rujeolă-oreion-rubeolă. A reieșit că-l aveam, așa că a meritat să plătesc acei bani în plus, pe care i-aș fi plătit oricum ca să fac vaccinul. Minus un risc pentru sănătatea mea!
Mi-au făcut și testul cutanat pentru tuberculoză, care a ieșit pozitiv, și după alte analize, la plămâni, a rezultat că aveam și vaccinul anti-TBC. Cât despre cel anti-gripal, aflați că e obligatoriu în sezonul rece, deci dacă aplicați pentru acte iarna, cum am făcut eu, o să vi-l ceară pe listă. I-am spus doctoriței că eu și toți din familia mea răcim des, deci un vaccin anti-gripal mi-ar face rău, așa că am primit o concesie (a trecut „contraindicație” în dosar). N-am putut scăpa, însă, de vaccinul anti-tetanos, care a fost în final singurul pe care l-am făcut! (confetti și șampanieeee!) 🙂 Pentru restul care apar pe listă drept obligatorii, slavă Domnului, nu mă încadram ca vârstă.

AICI găsiți detalii despre vaccinurile necesare. Să nu uit: vizita la doctor m-a costat în jur de 270 de dolari, dar prețurile diferă mult în funcție de cabinet, sunați la mai multe – eu am sunat la vreo 40! – și găsiți prețul cel mai convenabil.

⦁ aș mai fi vrut să știu că te costă o mică avere ca să-ți faci niște amărâte de poze tip pașaport în America. Ne-au trebuit, în total, șapte mie și una lui Paul, iar prețul ne-a dat pe spate: aproape 70 de dolari la CVS și tot cam atât la Walgreens (ambele sunt lanțuri de farmacii), și aproximativ la fel la diferite studiouri foto. În fine, până la urmă am găsit un preț mai bun la Fedex, unde am plătit vreo 40 de dolari. Vă zic asta doar ca să vă pregătiți, ca de știut, nu vă prea ajută cu nimic să știți dinainte, pentru că pozele trebuie făcute cu maximum 30 de zile înainte de trimiterea dosarului.

Mici detalii de mare folos:

⦁ așa cum ziceam mai sus, toate formularele pot fi găsite și descărcate gratuit pe site-ul USCIS. Completați-le electronic, iar la final nu uitați să le semnați, pe fiecare în parte, altfel evident că n-au nicio valoare. Semnate în cerneală neagră și fără corecturi și „porcușori”, da? 🙂

⦁ fotografiile au niște specificații care trebuie respectate și pe care le găsiți în instrucțiunile de completare a fiecărui formular, pe site-ul USCIS. În principiu, sunt poze tip pașaport, dar citiți atent cerințele, iar la final, puneți-le pe fiecare atașate formularelor unde sunt cerute, într-o punguță de plastic (ca să vă fac viața și mai ușoară: punguțe găsiți la supermarket, la raionul de chestii pentru bucătărie cum ar fi folie de aluminiu, pahare din plastic, pungi pentru sendvișuri etc). Fiecare fotografie trebuie să aibă trecut, pe verso, în creion, numele vostru complet.

⦁ un lucru foarte important, pe care eu nu l-am știut de la început: dacă alegeți – și sper că alegeți, că doar n-ați înnebunit – să cereți permis de muncă și de călătorie odată cu Green Card-ul, taxele pentru formularele aferente sunt zero! Deci, în momentul în care aplicați pentru Green Card (formularul I-485), aplicați și pentru I-765 (permis de muncă) și I-131 (permis de călătorie) și nu veți plăti nimic pentru acestea din urmă. Altfel, taxele pentru ele ar fi de vreo 700 de dolari!

⦁ probabil că știți, dar vă spun, totuși: nu puteți părăsi teritoriul Statelor Unite fără permisul de călătorie. Dacă plecați înainte de a-l primi, USCIS va considera dosarul vostru abandonat.

⦁ dacă sunteți cu totul împotriva vaccinurilor, există posibilitatea să le refuzați pe motive morale sau religioase. Din păcate, taxa pentru această concesie e de vreo 600 de dolari…

⦁ permisul de muncă și cel de călătorie ar trebui să vă ajungă prin poștă în termen de 90 de zile de la momentul în care USCIS a început procesarea dosarului. Green Card-ul poate dura luni de zile, chiar și un an. Are drum lung de străbătut, maică, tocmai de la Chicago. 🙂

⦁ la doar două săptămâni după ce m-a anunțat că a primit actele, USCIS m-a și programat pentru (alte) poze și pentru amprente. M-am dus la un sediu de-al lor din Atlanta, pe 8 martie, la 9.00 dimineața, și totul a mers foarte rapid și profesionist. Într-o oră aveam fotografiile făcute și amprentele luate și eram cu Paul la cafea, să ne revenim după atâta osteneală. 🙂 Următorul pas este, din câte știu, interviul, dar din martie n-am mai primit niciun semn de la USCIS, cred că ne-au uitat și îi anunț pe această cale că ni s-a făcut dor de ei. Măcar un formular mic de completat, ceva, să primim și noi! 🙂

⦁ luați-vă un soț bun și răbdător, ca al meu, care a trecut prin tot rahatul ăsta alături de mine și nu s-a plâns o clipă!

Dacă aveți întrebări, vă rog să-mi scrieți și o să vă ajut cu tot ce mă pricep. Pe larg despre procesul de imigrare în SUA – în cazul ei cu viză de logodnă – a scris Alina Alexandra Albin, pe blogul ei. Citiți și vă luminați, întrebați-o și pe ea tot ce vă frământă, căci și pe mine m-a consiliat cu toate și-i mulțumesc. La fel, îi mulțumesc prietenei mele Virginie Roper, pentru răbdarea cu care m-a ghidat, pentru timpul pe care l-a investit căutând informații pentru mine, pentru tot ajutorul neprețuit pe care ea și soțul ei mi l-au oferit și fără de care n-aș fi ajuns nicăieri.

Baftă, forță și răbdare, prieteni!

#CorinainAmerica

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus