Ce îmi place la Colaj Café. Cu o lungă introducere despre dezamăgiri

Motto: Viața e prea scurtă ca să bei cafea de proastă calitate.

A devenit locul meu preferat din Brașov. Știu că, dacă ajung la Colaj Café, beau cel mai bun café latte din oraș, și asta e o afirmație importantă, pentru că la cafea sunt mai pretențioasă decât sunt la bărbați.

Am fost ieri, cu niște prieteni, într-un fel de cafenea-restaurant din Brașov unde ne-am oprit, la ideea lor, să și mâncăm ceva. Și (aproape că) am mâncat, de foame, pizza plină de ulei, pe care bucătarul mai și scăpase întreg conținutul solniței. Unul dintre noi comandase deja și un desert – American Pie (cică), gândindu-se că o să primească o plăcintă americană adevărată, în Transilvania. Iluzie. I s-a adus un fel de colțunaș mare, cu niște cuburi de mere înăuntru, totul pudrat cu zahăr din belșug și stropit cu înghețată, ca să arate bine. Și arăta, dar gustul n-avea nimic în comun cu… nimic. Era unic, deci, în sensul rău al cuvântului. A reușit să mănânce jumătate, după care a spus că ni-l cedează „cu toată inima”, dar n-a îndrăznit nimeni să se apropie de colțunaș, l-am lăsat ospătarilor. Să vă spun și cum se cheamă locul, dacă tot v-am povestit despre el: Café 13.

Cu vreo săptămână înainte, nu știu ce-mi venise să mă opresc pe terasa de la Café de Paris, tot pe Republicii, să mă adăp cu o cafea, că tare leșinată eram de poftă. N-am mai avut răbdare să ajung până puțin mai sus, în Piața Sfatului, la Colaj. Am băut câteva înghițituri din café latte – pentru că, repet, îmi doream o cafea ca pe nimic altceva – dar, la final, când am plătit, l-am rugat pe chelner să le transmită colegilor de la bar să schimbe laptele, nu vă mai spun de ce, v-ați prins.

După experiențele astea două, și altele pe care le-am avut în restaurantele și cafenelele din Brașov, discutam cu prietenii mei despre ce țepe trebuie să-și ia turiștii care vin aici. Și ne gândeam că, totuși, nu vorbim de un orășel modest din România, ci de un loc popular, cu faimă în rândul călătorilor, care vin aici cu speranța că vor găsi o infrastructură direct proporțională, calitativ, cu frumusețea naturală a zonei. Și cu prețurile practicate. Cei care veniți la Brașov și aveți așteptări înalte la cafea și mâncare, lăsați orice speranță! Bine, cu excepția câtorva, mai ales a uneia.

Știu că m-am luat cu vorba și am făcut o introducere cam lungă ca să ajung să vă spun despre Colaj Café. Prima oară am fost aici iarna trecută, înainte de sărbători, într-o dimineață ninsă, friguroasă și frumoasă, cum numai la Brașov sunt. Am fost surprinsă când am primit un café latte imens și-atât de bun, încât am crezut că sunt iar în București, sau la Viena, într-un loc pentru oameni normali, ca mine, care iubesc cafeaua bine făcută. În plus, mi-a plăcut decorul inedit și faptul că înăuntru era cald și plăcut, și se fuma, ceea ce pentru mine e important – orice-aș face, nu pot fără țigară la cafea.

Viața m-a dus apoi prin alte locuri și n-am mai ajuns la Colaj decât toamna asta. Într-una din zile, am avut bafta să ascult și o muzică superbă care se auzea din Piață – coveruri interpretate în manieră jazz, care s-au asortat perfect la starea mea, la vremea perfectă, la cartea pe care o citeam și la cafeaua delicioasă. Am repetat experiența de alte câteva ori, iar de curând, am fost din nou, cu prietena mea Anda, și-am trândăvit pe terasă, sub soarele tomnatic, vreo trei ceasuri bune! După asemena efort, ni s-a făcut foame, iar din meniu ne făceau cu ochiul câteva feluri de mâncare, dar inițial, eu n-am avut curajul să comand ceva, gândindu-mă că, într-un loc unde cafeaua e atât de bună, mâncarea are puține șanse să fie la fel, pe principiul că fiecare are un singur punct în care e cel mai bun. Am luat, totuși, salată Caesar și cartofi wedges, după care Anda e înnebunită. Au fost impecabile. Salata a fost la fel de bună ca cea pe care am mâncat-o de curând la o terasă din München, iar cartofii erau proaspeți și gustoși – nici măcar unul care-i mănâncă precum beau eu cafea nu le-ar găsi ceva de reproșat.

Poate că sunt o snoabă, care face comparații între München și Brașov ca-ntre mere și pere, când singurele asemănări dintre România și Europa se regăsesc la prețurile din meniuri. Poate că sunt absurdă să pretind ca, dacă în Brașov – care se împăunează că e „probabil cel mai bun oraș din lume” – plătesc același preț pentru o cafea sau o salată ca în alte locuri din Europa, să am parte de un răsfăț egal. Sau poate că, la fel ca turișii care se perindă prin Brașov, am avut prea multe dezamăgiri la capitolul cafenele și restaurante, și de aia sunt așa bucuroasă că am găsit un loc care să-mi placă.

Despre Colaj Café, pe scurt

• Eu am fost doar în timpul zilei și am stat aproape mereu pe terasă, dar observ, pe pagina lor de Facebook, că organizează deseori seri de muzică live.
• La fiecare vizită, mi-a ținut companie mâța cafenelei – o tigrată frumoasă care-și face veacul printre clienți.
• Cei doi ospătari sunt amabili, însă am avut senzația, uneori, că și-ar fi dorit să fie în altă parte, făcând altceva. Poate că doar aveau o zi mai proastă.
• Pe canapelele comode de pe terasă se poate sta cu o carte în brațe vreme îndelungată, atmosfera e liniștită și plăcută.
• Prețurile sunt corecte. Nu veți achita nota gândindu-vă că ați aruncat banii pe fereastră.
• O găsiți pe Strada Apollonia Hirscher, numărul 2 – din Piața Sfatului, cum veniți de pe Republicii, faceți stânga.

P.S. Acest text nu a fost un advertorial. De asemenea, îmi pare rău pentru proprietarii Café 13 și Café de Paris, sau pentru oricine altcineva se simte atins de afirmațiile mele negative, însă mi s-a părut just să menționez mai sus numele celor două cafenele. Și, până la urmă, poate că doar aveau o zi mai proastă…

Semnat de Corina Stoica