marți , 26 septembrie 2017

Ce să faci când simți că nu mai poți

starry nightfoto: „Noapte înstelată”, de Vincent van Gogh

Nu trec prin cea mai fericită etapă a vieții mele, ba chiar dimpotrivă. Anul trecut am emigrat în Statele Unite, pentru că m-am îndrăgostit aici și mi s-a părut cel mai bun motiv pentru a mă muta la capătul lumii. Vedeți, pentru unii, America poate fi începutul lumii, pentru mine a ajuns, în lunile din urmă, să însemne capătul a tot ce-am știut și făcut până acum.

Aș minți dacă v-aș spune că m-am adaptat deja și că-mi place aici la nebunie – nu. Mi-e foarte greu să fiu departe de ai mei, să mă gândesc că nu știu când o să-i revăd, să merg la un job care nu mi se potrivește și care mai e și groaznic plătit și să nu știu încotro s-o apuc, sincer! Am deseori momente de regret – îmi pare rău după viața frumoasă pe care o aveam în Germania, îmi pare rău după tot și mă agăț, așa, ca o proastă, de un timp și un loc care nu mai sunt ale mele. Sunt tristă și descurajată mult prea des și mi se pare că nu pot face nimic să schimb ceva.

Mă gândesc că fiecare dintre noi are propriile metode de remontare pentru zilele în care simte că nu mai poate. Când viața se aglomerează în asemenea hal, încât pare că vine peste noi ca un bulgăre imens pe cale să ne pună la pământ. Ce faci atunci? Vă spun ce a funcționat la mine, întotdeauna, și funcționează mai ales în perioada asta. Sau, mai bine, vă spun ce i-aș zice unei persoane aflate în situația mea de acum: întâi și întâi, nu trebuie să faci nimic. Nu ne-am născut să fim în permanență fericiți, iar tristețea are multe lecții de predat. Las-o să-și urmeze cursul, pentru o vreme, să-și împlinească rostul, ascult-o, încearcă să înțelegi încontro vrea să te îndrume. Are întotdeauna o menire.

Când, totuși, ai chef să faci ceva, fă lucruri simple, cele mai simple lucruri, cele mai la îndemână:

  • Vezi un film – îți recomand „It’s Complicated”, cu Meryl Streep și Alec Baldwin. Bună-dispoziție garantată! Citește o carte bună – pe mine „The Atomic Weight of Love” m-a scos din letargie!
  • Cumpără-ți ceva ce-ți place: o bluză, un fard, o rochie mai altfel, cum sunt astea de aici, o agendă drăguță, ceva care să te bucure. Oricât de superficial ar suna, recunosc: pe mine, mersul la cumpărături m-a binedispus mereu! Dacă bucuria ta înseamnă încă o cărămidă la societatea consumeristă, fie! 😄
  • sport! Pe cuvânt că nu știu dușman mai mare al tristeții decât un antrenament bun!
  • Întâlnește-te cu un prieten. Ei, aici mi-e mai greu, pentru că n-am nici un prieten, nici o prietenă aici. Aș vrea să pot pune mâna pe telefon să-mi sun prietenele din România și să le invit la o cafea sau la un prânz, dar… În schimb, soțul meu mi-e cea mai plăcută companie, și când mă vede amărâtă, mă ia de-o aripă și mă duce să bem o cafea sau un smoothie bun, să ne plimbăm, să vorbim, să stăm așa, unul cu altul.
  • Meditează. Meditează mai mult. În fiecare zi. Cu mantre sau fără, cum știi tu, 10 minute sau o oră, numai meditează.
  • Privește cerul, mai ales noaptea. Ieși afară, că acum e cald și frumos, și uită-te în sus o vreme, la stele și la Lună. Spectacol silențios și magnific, care o să-ți reducă la tăcere toate gândurile rele.
  • Când te mai aduni, gândește-te bine de tot ce ți-ar plăcea cel mai mult să faci. Apoi întreabă-te care ar fi primul pas în acea direcție. Și fă pasul, nu amâna! Sau poate că cineva ți-a propus, la un moment dat, un proiect pe care l-ai refuzat, crezând că nu te pricepi și că poate nu ești în stare să-l duci la capăt? Mai gândește-te o dată. Pe mine o astfel de întâmplare m-a scos din depresie, acum vreo trei ani. Am zis „da” și mi-am concentrat toată forța în acel proiect de PR, care mi-a și ieșit de minune! Nimic nu mă însuflețește mai tare decât ideea că aș putea fi de folos cuiva prin ceea ce știu să fac. Asta îmi alungă tristețea, garantat.

Zile vii vă doresc! Și nopți înstelate!

Semnat de

6 comentarii

  1. Nu cred că mai e nimic de adăugat ca sfat, știi ce ai de făcut. Citind părerea ta că tristețea e o stare normală, nu trebuie să fimk tot timpul fericiți, mi-am zis în gând: „a făcut yoga, deci știe măcar în teorie ce are de făcut”. Peste câteva rânduri citesc îndemnul tău la meditație. Am zâmbit.
    Dar, na, dincolo de bla-bla-bla-urile mele făcute cu scopul de a-ți aduce un zâmbet, rămâi tu cu ale tale. Iar de altă parte noi, cititorii. Care chiar dacă nu răspunde în timp real, suntem lângă tine.
    Bla-bla-bla…… nu știu ce să zic inteligent. Hold on, Corina, hold on! O să treacă! 🙂

    • Da, Maria, yoga si meditatia sunt ajutoare pretioase, am descoperit asta cu multi ani in urma si sunt foarte recunoscatoare. Asa cum sunt pentru multe alte lucruri, doar ca uneori, alea mai grele si mai rele ma coplesesc si nu reusesc sa mai vad ce norocoasa sunt.
      Multumesc pentru incurajari, stiu ca n-o sa fie asa mereu.
      Mult bine si tie si succes in tot ce faci!

  2. Te imbratisez strans, Corina draga! Energia asta de suport ajunge oriunde, e deja acolo cu tine.

  3. Buna! Doar ce am dat de blogul tau si aceasta postare mi-a atras atentia. Si eu sunt intr-o situatia cam dificila. Nu reusesc sa-mi gasesc linistea. Fac zilnic foarte multe lucruri, dar nu reusesc sa ma axez pe unul singur. Familia nu prea ma sustine in ce vreau eu sa fac.

    Sper sa imi gasesc si eu menirea in viata si sa raman cu ea!

    • Andreea, primul lucru e sa te sustii tu insati in ce vrei sa faci. Nu astepta sustinerea nimanui, ca s-ar putea sa nu vina niciodata.
      Iti doresc tot ce-i mai bun!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus