luni , 19 noiembrie 2018

Cinci minute cu tata

Americanii își serbează, azi, tații. Pun și eu poza asta aici, singura în care apărem doar noi. Singura din toata viața noastră, dacă vă vine să credeți. Și singura pe care o s-o avem vreodată.

Cred că e făcută prin 2010. În mână ținea revista Tango, unde scriam de vreo doi ani. Se uita la interviurile mele și n-a zis „Bravo” – niciodată nu mi-a zis, pentru nimic -, dar am simțit, pe undeva, că era bucuros pentru mine. Sau așa mi-a plăcut să cred. Iar eu, se vede, eram fericită și mândră că lua în seamă, în sfârșit, ceva din ce făceam. Toată viața căutăm validări de la părinții noștri, iar mie mi s-a părut că am primit-o atunci.

Dacă aș avea, azi, cinci minute cu el, nu știu ce i-aș spune. Mai mult ca sigur am evita, amandoi, orice fel de efuziune sentimentală. Dar cred că aș ști să vorbesc mai bine pe limba lui, iar el poate ar vrea să vorbească un pic mai bine pe-a mea. La un moment dat, m-ar întreba dacă pun de-o cafea, și-apoi ne-am aprinde câte o țigară și am vorbi despre cine știe ce nimicuri, iar asta ar însemna că totul e bine între noi.

Faceți tot ce puteți mai bun cu alea cinci minute.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus