duminică , 19 noiembrie 2017

Cinematograful de la capătul lumii, abandonat în Deșertul Sinai

Există pe planeta noastră numeroase locuri abandonate, ştiute şi neştiute, dar numai unul ca cel descris în cele ce urmează. În mijlocul Deșertului Sinai, din Egipt, printre dune de nisip, a fost odată un cinematograf. Serios, un cinema adevărat, cu echipament pentru proiectarea filmelor și nu mai puțin de 700 de locuri pentru oaspeți, în aer liber. Cum a apărut și ce s-a întâmplat cu el?

Mai întâi, se impune întrebarea: de ce un cinematograf în pustiul şi condiţiile climatice dintr-un deşert? Chiar aveau egiptenii nevoie de un cinema în mijlocul dunelor de nisip? Ideea însă nu le aparţine egipetnilor, ci unui francez, Dynn Eadel. Fost student la Actorie și actor ocazional, Eadel avea fantezia de a vedea „Dune”, al lui David Lynch, în propriul său cinema, printre nisipuri. Și avea și banii necesari pentru a-și realiza dorința. Încă din copilărie, francezul a visat să construiască un cinema în deşertul egiptean, dar fără pereţi care să facă nevăzute dunele și, de asemenea, fără un tavan care să împiedice priveliștea asupra cerului înstelat. Un cinema drive-in cum nu mai existase vreodată.

Scaune din lemn pictat și o proiecție „Jurassic Park”

Dynn Eadel s-a gândit că renumita staţiune Sharm El Sheikh, din apropiere de locaţia gândită pentru cinematograf, avea să asigure şi spectatorii, noapte de noapte, în anii `90 ai secolului trecut. Astfel, a trecut la concretizarea visului său. A obţinut toate permisele şi autorizaţiile necesare şi a început construcţia. Pentru ca aparatele de proiecţie să fie ferite de condiţiile aspre de deşert, a construit nişte buncăre speciale din ciment, iar ecranul a fost realizat special pentru acest cinematograf. Frumoasele scaune din lemn pictat, 700 la număr, echipamentul de proiecţie şi generatorul electric au fost aduse dintr-un vechi cinema din Cairo. Primul film ales pentru a fi proiectat a fost nu „Dune”, ci „Jurassic Park”, o altă peliculă foarte sincronizată cu decorul. Cinematograful a fost numit „Seventh Art” (n.r. „A șaptea artă”).

Fluturașul de promovare a cinematografului „Seventh Art”. Dynn Eadel visa chiar la un festival de film organizat în deșert.

Inaugurarea. Și sabotajul egiptenilor

Nu a durat mult si totul a fost pus la punct pentru marea inaugurare a acestui proiect cu totul inedit. Publicul era la locul său, pregătit să trăiască o experienţă pe care nu avea unde să o savureze în altă parte, pentru că nimeni, până la excentricul Dynn Eadel, nu se mai gândise la aşa ceva. În public era chiar şi unul dintre guvernatorii Peninsulei Sinai.

Totul părea să fie perfect, când francezul a constatat că, în mod misterios, generatorul electric nu mai pornea. Proiecţia fusese sabotată de egipteni, se presupune. Filmul nu a mai fost proiectat în acea noapte, și nici într-o alta. Marea petrecere plănuită cu ocazia inaugurării nu a mai avut loc. „Cinematograful de la capătul lumii”, așa cum fusese supranumit, devenea astfel şi cinematograful în care nu rulase niciodată un film. Dar „sala” de cinema a rămas o vreme abandonată în deşert, puţin cunoscută de turişti, ca un monument dedicat celei de a şaptea arte.

Orgoliul, mai presus decât frumusețea

Visul cinematografic al lui Dynn Eadel s-a năruit ca o piramidă de nisip în mijlocul deşertului. Nu se cunosc precis cauzele și autorii sabotajului. Există însă opinia potrivit căreia egiptenilor nu le place când europenii au idei mai bune decât ei. O vreme, cinematograful a rămas în deşert ca un obiectiv turistic ieşit din comun. Doar o vreme, pentru că nu se ştie exact când şi cine a distrus frumoasele scaune pictate. A rămas doar lemnul, pentru că structura din metal a fost furată.

Dacă vizitaţi Egiptul şi vreţi să vedeţi ce a mai rămas din cinematograful visătorului francez, trebuie să porniţi din staţiunea Shram El Sheikh, pe drumul numit „Dusty Road”, şi apoi încă vreo câţiva kilometri prin deşertul bătut de vânturi, pe drumuri lăturalnice, printr-o vale. Veți ajunge la rămășițele uneia dintre cele mai extravagante idei, ruinată de oameni pentru care orgoliul a fost mai presus decât frumusețea.

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te LaRevista.ro!

SURSE:

Messy Nessy Chic
Atlas Obscura 
This Is Colossal 
Konbini 
Futility Closet
Fotografi: Kaupo Kikkas, Noha Zayed, Derek Cave

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus