LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Cu cât am înaintat în vârstă, cu atât mi-a fost mai greu să-mi găsesc încălțăminte de iarnă pe placul meu. Se pare că, în loc să devin mai înțeleaptă și să încep să aleg cu mai multă lejeritate, pe la 20 de ani am trecut printr-o perioadă lungă de confuzie și n-am mai știut spre ce să mă îndrept în magazine. Abia acum, la 30 și ceva de ani, știu clar ce vreau: confort, în primul rând, și-apoi, dacă se poate și să nu arăt ridicol, e perfect. Dar esențial e să am picioarele calde și să nu mă urc pe vreun toc, că mor. 😌
Când eram mică, până pe la opt sau nouă ani, visul meu (împlinit, că au avut ai mei grijă) era să am mobuți. Știți ce sunt mobuții, nu? Cizmulițele alea groase și pufoase, impermeabile, pe care toți copiii și le doreau, la vârsta mea.
Mai târziu, și-au făcut intrarea în scenă bocancii de Clujana, care erau (și au rămas) ultimul răcnet în materie de încălțăminte de iarnă. Am primit o pereche când aveam vreo 12 ani și i-am iubit atât de tare, că i-am purtat până mi-au rămas mici. Găsiți și voi, AICI, bocanci în același stil, care cred că nu se vor demoda niciodată. Iar aici veți mai descoperi o mulțime de chestii care o să vă tenteze – cărți, parfumuri, cosmetice, accesorii – aveți numai grijă să nu cheltuiți prea mult, că aveți ce alege.
Habar n-am cu ce m-am mai încălțat în adolescență, prin zăpezi, dar pe la vârsta facultății, m-a lovit boala „stilului”: influențată de o prietenă de atunci, mi-am luat cea mai lăcuită pereche de botine negre, cu toc, cu care am defilat – numai eu știu cum! – prin frig și prin nămeți, cu șosetuțe transparente, că doar nu era să-mi pun flaușate, de mi-a înghețat și sufletul, iar de câteva ori am crezut că ajung la urgențe cu degerături. Câțiva ani buni n-am mai ieșit din botine, mi se păreau întruchiparea eleganței, așa că am tot schimbat mai multe perechi, la fel de subțiri, de incomode și de înalte, până m-am deșteptat, pe la 25 de ani. Atunci am trecut la niște cizme extraordinare, pe care le am și acum, joase, comode și îmblănite, și foarte frumoase! Apoi, deși am rezistat multă vreme trendului, mi-am luat o pereche de UGG (fake) și s-au dovedit a fi așa de călduroase, încât am înțeles isteria mondială și nu le-am mai scos din picioare vreo câteva ierni la rând. Acum, însă, sunt sătulă de UGG, n-aș investi într-o pereche, sincer, mi se par prea „uniformă”…
Când am plecat în America, n-am avut loc în valize de nici o pereche de încălțăminte mai groasă. Cum în Georgia iernile sunt foarte blânde, nici nu mi-a fost frig, dar acum mă bate gândul să-mi cumpăr ceva comod și călduros – orice, numai botine cu toc, NU! 🙂 Poate niște mobuți, dacă s-or mai fabrica!
Voi ce purtați iarna? Cum faceți să vă fie bine și comod, fără să arătați ca niște eschimoși?
Semnat de Corina Stoica
