marți , 21 noiembrie 2017

Cristi Martin: „Femeile care m-au inspirat cel mai mult sunt cele pe care le-am iubit”

Cristi1

Actorul și artistul plastic Cristi Martin ne-a răspuns, cu umor și romantism, la câteva întrebări inedite – despre actorie, despre televizune, artă, dragoste și alte extravaganțe.

Care crezi că este cel mai mare mit despre actorie?

Că pentru a fi un bun actor trebuie să poți să plângi la comandă. Că este o meserie foarte ușoară, pe care o poate face oricine.

Cea mai mare reușită în cariera mea este…

Cred că încă e prea devreme să-mi apreciez „întreaga carieră”, adică n-am ajuns încă la vreun apogeu (sper!), dar cred că simplul fapt că în prezent pot să fac ceea ce fac – adică am și șansa, și libertatea, și capacitatea – e o mare reușită. Acum fac și televiziune, și improvizație, și artă plastică.

Și cel mai mare eșec…

Aș spune că Teatrul Dramatic Bucovina din Suceava: a fost un proiect inițiat de o mică echipă din care făceam parte, dar care, în afara entuziasmului, n-a avut prea multe: finanțare, susținere oficială și așa mai departe. Deși a fost un proiect de care publicul s-a bucurat, atât cât el a funcționat.

Cel mai îndrăzneț vis profesional al meu este…

Să devin propriul producător al unui show tv de succes. Să fac filme pentru Hollywood.

Care este slăbiciunea pentru care te critici cel mai mult?

Uneori las pe „mâine” ce-aș fi putut să fac azi – deci, lipsa de mobilizare din anumite momente.

Când ți-a fost ultima oară rușine și de ce?

Îmi este deseori rușine de greșelile pe care le fac – sunt un tip de modă veche și destul de autocritic.

Cei mai buni oameni de televiziune mi se par…

Cei care reușesc să facă, în condițiile unui buget mic, emisiuni cu mare succes la public. Și cei care, acum câteva zeci de ani, mai ales în condiții de cenzură totală și de lipsă de echipamente, reușeau să ne țină în fața televizoarelor alb-negru și să ne aducă în case producții de o calitate excelentă.

Ce artiști ți se par a fi supraevaluați?

Toți aceia care devin „vedete” peste noapte, prin prestații lipsite de valoare în producții asemenea, eventual care ajung în prin plan în urma unor scandaluri – sexuale mai ales – cei care nu sunt de fapt artiști, ci persoane publice și atât.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieții tale ai vrea să te oprești acum?

N-aș vrea deloc să dau timpul înapoi, sunt foarte mulțumit de viața mea, cu tot ce a avut și are ea, bun sau mai puțin bun. De fapt, pot spune că de ce-a fost bun am fost fericit, iar cu ce-a fost rău m-am împăcat.

Când te-ai îndoit cel mai mult de calitatea ta de actor?

În 1999 am avut un spectacol la Teatrul Act, unde jucam cu publicul la un metru de mine, iar eu trebuia să fac un rol de compoziție, greu, eu având atunci o vârstă foarte fragedă și foarte puțină experiență. Spectacolul a fost un eșec, ca și rolul meu. De atunci, timp de 11 ani, nu m-am mai urcat pe scena unui teatru – asta cred că spune tot.

Ce ai încerca să faci, dacă ai ști că n-ai putea da greș?

Mi-aș face propria televiziune.

Emisiunile mele preferate sunt…

Saturday Night Live, emisiunile despre case / construcții / grădini și cele istorice.

Care este forma de artă care te emoționează cel mai mult?

Muzica.

Animalul meu totemic este…

Dragonul.

Trei obiecte fără de care n-aș putea trăi sunt: calculatorul, telefonul mobil și cărțile (astea sunt mai multe…)

Care e sunetul pe care-l detești cel mai mult?

Sunetul de telefon mobil care sună în sală în timpul unui spectacol.

Partea mea preferată a zilei este….

Noaptea, clar!

Cel mai spectaculos om pe care l-am cunoscut este… Maestrul Silviu Purcărete.

Ce visezi cel mai des?

Că zbor. Și că mi-am terminat casa și mi-am pus pe picioare plantația de lavandă.

Care e cel mai mare viciu al tău?

Fumatul. De altminteri, cred că și singurul.

Care a fost momentul tău cel mai crunt de sărăcie?

În tinerețe, la Craiova, repetam la „Danaidele“ și, cu o zi înainte de salariu, n-aveam niciunul bani nici de-o jumătate de pâine, așa că, împreună cu doi prieteni și colegi, ne-am „gătit” o supă – să-i zicem supă – dintr-un cub de-ăla de concentrat, și ăla expirat.

Cea mai folositoare invenție este, pentru mine…

Internetul.

Cea mai mare dezamagire a mea este…

Societatea românească după 24 de ani de libertate. La revoluție am fost în locurile cele mai „fierbinți”, și am fost arestat și dus la Jilava. Am sperat atunci că totul se va schimba în bine. Azi văd că sunt și părți bune, dar alea rele cred că sunt multe prea multe, totuși.

Femeile care m-au inspirat cel mai mult în viață sunt…

Cele pe care le-am iubit.

Scena de film la care plâng întotdeauna este…

Finalul serialului MASH.

Regizorii mei preferați sunt…

Martin Scorsese, Peter Jackson, Lars von Trier. Frații Cohen, Tarantino, normal, Nae Caranfil … și mai sunt…

Iar la capitolul teatru: Silviu Purcărete, Victor Ioan Frunză, Ducu Darie, Gelu Colceag…. iar sunt mulți…

Cele mai bune carti pe care le-am citit în viața mea sunt…

Muuulte!

Orașul pe care il iubesc cel mai mult este…

Roma.

Ce regreți în ce privește viața ta sentimentală?

Nimic! Absolut nimic!

Trei roluri de film pe care mi-ar fi placut mult sa le joc eu:

Mrs. Doubtfire, Galdalf și maiorul Frank Burns din serialul MASH – observi că am o pasiune pentru MASH! (zâmbește)

Cea mai bună coloană sonoră a unui film cred că este…

Cea din Lord of the Rings și cea din Star Wars.

Daca aș merge la un bal mascat, m-aș costuma în…

Omul Invizibil! (râde)

Cele mai frumoase femei din lume consider că sunt…

Nevastă-mea și… Ei, toate femeile! (zâmbește)

Accesoriul de care nu mă despart niciodată este…

Telefonul mobil.

Mașina visurilor mele este…

Lexus RX.

Daca ai putea salva dintr-un incendiu, un obiect din casa ta, ce ai salva?

Calculatorul.

Când eram mic, cel mai mult îmi placea să mănânc… macaroane cu brânză!

Iar astăzi, nu mă pot abține de la… salată de boeuf.

Cum îți bei cafeaua?

Toată ziua. Îmi fac o cană de dimineață și o beau până seara.

Cel mai fericit am fost… când o să am un copil!

Cel mai mult îmi doresc să…   să fiu fericit.

Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?

Cea mai mare e să fac ce-mi place! Meseria pe care o iubesc, arta pe care o iubesc.

Daca ai putea fura ceva, fără să fii prins, ce ai fura?

Ce multe obiecte ar fi! (zâmbește) Mă opresc la tabloul „Impresie: răsărit de soare”, al lui Monet.

Ce îți reproșezi cel mai des?

Că sunt prea comod de multe ori.

Dacă ar trebui să alegi un singur cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Năsos! (râde)

Care este calitatea pe care o admiri cel mai mult la o femeie?

Capacitatea de a mă face să râd. Râd greu.

Ce sau cine este dragostea vieții tale?

Soția mea.

CRISTI MARTIN este cunoscut prin aparițiile sale în cadrul show-ului de televiziune „Serviciul Român de Comedie” și în serialul „Spitalul de demență”, difuzate de ProTV. Popularitatea la nivel național i-a adus-o, cu mulți ani în urmă, interpretarea personajului „Nebunul cu halatul” dintr-o celebră reclamă românească. Cristi a pus bazele Teatrului de la Suceava și are la activ zeci de roluri în televiziune, dar și în teatru, iar dintre acestea din urmă, cele mai cunoscute sunt din spectacolul „Danaidele”, în regia lui Silviu Purcărete, montare de notorietate internațională, precum și din spectacolele „Ivan Turbincă”, după Ion Creangă, sau „Proștii sub clar de lună”, după Teodor Mazilu. Pe lângă activitatea de actor, Cristi a realizat și prezentat emisiunile „Echipa Verde” și „Pe ce dăm banii”, difuzate cu mare succes de public de Televiziunea Română.

Pe Cristi Martin îl puteți urmări jucând live alături de trupa sa de improvizație, Grupa Mică. „Acum aproape un an, după ce am absolvit cursurile unuia dintre veteranii în domeniu – Cătălin Neamțu – mi-am dat seama că era momentul să reiau o altă mare pasiune a studenției: improvizația. Făcută după reguli, ca la carte. Și atunci am pus bazele unei trupe, numită Grupa Mică, cu care joc în prezent în câteva locații din București – suntem o gașcă de actori profesioniști și amatori, ne găsiți pe Facebook, pe pagina dedicată. Pentru cine știe mai puțin despre improvizație, trebuie să spun că este tot un gen de teatru, aș spune că mult mai dificil, pentru că este de fiecare dată creat din nou, e realizat la moment, pe scenă, în fața publicului, pe niște teme pe care tot spectatorii le propun actorilor. Actorii improvizează în diferite stiluri, creând povești originale pe loc și urmând anumite reguli pentru fiecare tip de moment. Deci nu, nu e stand up. Dar e de râs și relaxare în mod cert.”

Totodată, Cristi Martin este pasionat de pictura pe sticlă, iar anul trecut a lansat prima sa colecție de pahare pictate într-o manieră unică, numită Martin Art, colecție ce poate fi văzută pe pagina de Facebook dedicată.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus