marți , 26 septembrie 2017

Cum îl descrie azi pe Joseph Goebbels fosta lui secretară

Joseph GoebbelsFoto: Joseph Goebbels, thedailybeast.com

Fosta secretară a ministrului pentru propagandă nazist Joseph Goebbels a vorbit recent despre cei trei ani pe care i-a petrecut muncind în subordinea criminalului de război.

Brunhilde Pomsel, una dintre fostele secretare ale lui Joseph Goebbels, are astăzi 104 ani, dar își amintește în detaliu despre trecutul ei. Lucrurile simple sunt printre primele care-i vin în minte: „Pe cei șase copii ai lui Goebbels obișnuiam să-i las să se joace la mașina mea de scris”, povestește Pomsel despre cele cinci fiice și un fiu pe care Joseph și soția sa Magda Goebbels i-au omorât în timp ce dormeau, spărgându-le între dinți pastile de cianură. La scurt timp după aceea, pe 1 mai 1945, Goebbels și-a împușcat nevasta și apoi s-a sinucis, în bunkerul lui Hitler din Berlin, când Armata Roșie invadase orașul.

GoebbelsJoseph și Magda Goebbels, alături de copiii lor. Sursă: tumblr.com

„A fost un laș. A ales calea ușoară. Ar fi trebuit să fie condamnat la moarte, dar era prea viclean ca să nu-și dea seama că asta urma să i se întâmple”, crede fosta lui secretară, citată de thv11.com.

„Nu mi-a vorbit deloc. Era înțepat ca o scândură

În ultimii trei ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, Brunhilde Pomsel a lucrat în subordinea directă a ministrului pentru propagandă al lui Adolf Hitler, alături de alte secretare. „Era inabordabil!”, îl descrie ea pe Goebbels. „Nu mi-a adresat niciodată o întrebare personală. Nici măcar n-a știut cum mă cheamă, până la final”.

Pomsel își amintește și de o seară în care a luat cina în vila șefului ei din Schwanenwerder, o insulă aflată pe râul Havel, în apropiere de Berlin. Era noiembrie 1944. Evenimentul, a realizat femeia mai târziu, era un gest plănuit de Goebbels cu scopul de a-și păstra oamenii motivați, în acea perioadă când devenise deja clar că Germania avea să piardă războiul. Pomsel povestește că și-a făcut griji în seara aceea în legătură cu dialogul pe care avea să-l poarte cu Goebbels, iar emoțiile ei au crescut și mai mult când a aflat că urma să fie așezată la masă chiar lângă ministru. Dar temerile sale au fost nefondate. „Nu mi-a vorbit deloc, nici măcar un cuvânt. Absolut nimic. Era înțepat ca o scândură. Era un narcisist care rareori făcea gesturi plăcute, un om pe atât de rece în viața privată pe cât era de colorat în public”.

Goebbels era, în schimb, un afemeiat, fapt dezvăluit și confirmat de mai multe persoane care i s-au aflat prin preajmă. Soția sa, Magda, era la curent cu frecventele lui aventuri, însă, dacă a fost în stare să-și ucidă în final copiii pentru Führer, a fost capabilă și să facă o figură frumoasă în cuplu, de dragul imaginii, cu atât mai mult cu cât soțul ei era responsabil cu propaganda. „Goebbels seducea staruri de cinema și actrițe de teatru, în ciuda picioarelor lui diforme și a staturii minuscule. Dacă aș fi fost vreo vedetă de cinema, probabil că mi-ar fi luat ochii cu șarmul său”, spune, sarcastic, Brunhilde Pomsel. În timpul cinei din noiembrie ‘44, Goebbels a vorbit în mare parte despre el însuși. „Nu m-a întrebat nici măcar dacă-mi plăcea acolo sau dacă aveam rude în război, o întrebare standard în vremea aceea”. Doi dintre frații ei nu s-au mai întors niciodată de pe front.

Cum a ajuns Brunhilde Pomsel să lucreze pentru Goebbels

Brunhilde Pomsel, care a lucrat pentru Joseph Goebbels din 1942 până la moartea lui, se numără printre ultimii supraviețuitori ai aparatului de putere nazist. Înainte de a intra în subordinea ministrului pentru propagandă al lui Hitler, femeia a lucrat ca secretară în biroul unui avocat evreu. Când naziștii au preluat puterea, afacerea acestuia a început să meargă tot mai prost; avocatul i-a scăzut programul de lucru și salariul, iar Pomsel a bănuit despre el că se pregătea să fugă din țară, așa că a început să-și caute un alt loc de muncă. „Dezvoltarea național-socialismului a fost o perioadă oribilă, foarte instabilă. Totul se dezintegra”, își amintește ea. O cunoștință a recomandat-o pentru o slujbă mai bine plătită la radioul Ministerului pentru Propagandă. La mijlocul anilor ’30, să te afiliezi cu nazismul părea să fie singurul mod în care îți puteai asigura un loc de muncă decent. Pomsel recunoaște că a votat cu Hitler, așa cum au făcut majoritatea nemților în acea perioadă. „Mulți oameni în Germania așteptau ca Hitler să vină în sfârșit la putere. Erau săraci, iar Hitler era un predicator care le spunea că fuseserăm cu toții trădați de propriul guvern și de alte națiuni”.

Goebbels HitlerJoseph Goebbels și Adolf Hitler. Sursă: akpool.de

Când Ministerul pentru Propagandă a recrutat-o să lucreze pentru Goebbels, Pomsel spune că nu putea refuza. „Era o obligație, o datorie. Singurul motiv pentru care aș fi putut refuza era să pretind că sufăr de o boală infecțioasă. Era un ordin”, explică ea, adăugând că atmosfera și salariul bun i-au fost, totuși, pe plac. „Munca mi-a plăcut cu adevărat, mi-a plăcut să lucrez împreună cu alte trei femei drăguțe, care fuseseră atent alese. Trebuia să lucrăm în schimburi, dar aveam voie să ne aranjăm singure programul și să ni-l schimbăm în funcție de cum aveam nevoie”.

„Eram o proastă, eram un nimeni cu o educație simplă”

Pomsel și-a petrecut ultimele 10 nopți de dinainte de capitularea Germaniei (8 mai 1945) în beciul ministerului unde lucra, alături de colegele ei, în timp ce rușii bombardau Berlinul. A aflat de sinuciderea lui Goebbels și a soției lui de la alți colegi. „După aceea, rușii au venit și ne-au scos din beci”. A fost luată prizonieră de Armata Roșie și dusă inițial în fostul lagăr de concentrare de la Buchenwald. Apoi, a fost mutată la Hohenschoenhausen, Landsberg și Sachsenhausen, care, după înfrângerea Germaniei, au fost transformate de ruși în lagăre de detenție pentru naziști. Sovieticii nu i-au pus nici o întrebare despre Goebbels, spune femeia. „Erau mai interesați în legătură cu ce știam despre alți prizonieri”. Și-a petrecut cinci ani în captivitate, fără să aibă posibilitatea de a-și anunța familia că mai era încă în viață. A fost eliberată în 1950.

Brunhilde PomselBrunhilde Pomsel. Sursă: cdn1.bzwrvi.com

Deși Goebbels opera virulent mașina de propagandă anti-semitică a lui Hitler, Brunhilde Pomsel spune că a aflat despre Holocaust abia după ce a fost eliberată din custodia rusească, la cinci ani după terminarea războiului. „Eram o proastă, eram total neinteresată de politică, eram un nimeni cu o educație simplă”, mărturisește ea.

După eliberare a mers la Berlin, unde a reușit să obțină un loc de muncă la o stație de radio. „Nu credeam că aș mai putea vreodată să am o viață fericită”, își amintește. Când directorul ei a fost transferat, l-a urmat la München și a continuat să lucreze pentru el până când a ieșit la pensie, în 1971.

Brunhilde Pomsel a locuit mulți ani în frumosul cartier Schwabing din München. Abia la vârsta de 102 ani, când vederea a început s-o părăsească, a decis să renunțe la apartamentul ei și să se mute într-un azil de bătrâni din apropiere de capitala bavareză. Ochii nu o mai ajută azi prea mult, dar fosta secretară a lui Goebbels are o memorie foarte bună. „N-o să-l iert niciodată pentru ce a făcut lumii și pentru faptul că și-a omorât copiii nevinovați”, a încheiat ea.

Mulțumiri lui Michael Prade pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus