marți , 26 septembrie 2017

Cum mi-au salvat vacanța trei români de excepție, la mii de kilometri de casă

rio de janeirofoto

Planifici minuțios o vacanță. Una specială. Surpriză. Zece zile, care să îmbine perfect un itinerariu complex: obiective turistice, drumuri prin junglă, zile de leneveală la ocean și… nebunia de la Rio. Brazilia te așteaptă cu exoticul ei. Luna mai și ziua soției, care habar nu are ce coci tu încă din februarie: cadoooooo…

Zece zile pregătite în amănunt. Te-ai apucat până și de portugheză, în secret. Ai făcut toate rezervările, ai luat bilete la show-rile cele mai tari, ai plătit și organizat până și cele mai mici detalii. Știi cum va fi vremea, așa că te orientezi și în funcție de asta. La serviciu programezi ceas, inginerește, tot ce lași în urmă. Și vine ziua plecării: vineri, 13 mai.

Încarci în taxi două bucăți valize și una bucată nevastă fericită, căreia îi deconspiri, bineînțeles, în ultima secundă, destinația unde va împlini frumoasa vârstă și… să înceapă nebunia.

***

Aeroport, la priority check-in, dai pașapoartele și… filmul se rupe.

Fata super-amabilă de la ghișeu îți spune cu cel mai dulce zâmbet că nu poți pleca. Că n-ai viză. Nu pricepi nimic. Ce viză? Ai călătorit la greu cu pașaportul canadian, fără nici o problemă. Nici nu te-ai gândit la eventualitatea asta, nici nu ți s-a spus când ai făcut tot felul de plăți…

Explici, discuți, întrebi, insiști, dar singurul răspuns, care te izbește în moalele capului e: nu se poate. Iar viza se obține în două-trei săptămâni. Adică perfect cât să pierzi bunătate de vacanță.

Oamenii sunt înțelegători, pricep absurdul situației și îți dau un răgaz de douăzeci și patru de ore, adică locuri pentru zborul de a doua zi, cu condiția să rezolvi documentele.

Rotițele creierului se pun în mișcare, studiezi atent terenul și pare a se ivi timid o soluție: pașaportul românesc. Ca român nu ai nevoie de viză.

Ai pașaport românesc? Sigur că ai. Doar că a expirat în 2008. E vineri noaptea, toată lumea e în week-end și, firește, toate instituțiile, închise.

***

Suni la consulatul din Toronto. Răspunde domnul Bogdan Ioan Chițu, secretar contabil principal, care face abstracție de oră, de week-end, și empatizează sută la sută cu problema ta. E fantastic să auzi o voce prietenoasă, când ai nevoie. Omul cunoaște tot ce se poate face și îți dă soluții clare. Ai nevoie de un pașaport temporar, care, din păcate, nu poate fi eliberat în Toronto (dificultăți tehnice). Dar mai sunt pe listă Ottawa și Montreal. Ottawa sare din schemă, din cauza altor probleme, așa că vorbești la Montreal. Ți se spune că pașaportul temporar se poate elibera, însă doar în situații de urgență, existând reguli clare în ceea ce privește variantele, iar cazul tău – o vacanță pe muchie de cuțit – nu se încadrează. Ai o discuție lungă, timp în care luminița de la capătul tunelului pâlpâie a se stinge… Te uiți la ceas. E deja sâmbătă. Mai rămâne să încerci obținerea vizei braziliene. Să suni la ambasada lor, să încerci… Speranțele scad pe măsură ce minutele se scurg. Cauți febril numărul lor de urgență, dar… sună telefonul.

E domnul consul Mugurel Stănescu, de la Montreal. Trebuie să fii a doua zi la consulat. Și ești. Conduci 1100 de kilometri dus-întors, Toronto-Montreal. Domnul consul își întrerupe vacanța și vine special pentru tine, sâmbătă, când, oricum, în mod firesc, nu e program. La fel, domnul Mihai Dragomir, referent principal relații, este prezent, în ciuda faptului că e zi liberă, și alcătuiește documentul atât de necesar. Minunea se petrece!!! Te întorci victorios cu pașaportul românesc temporar, cel mai valoros act pe care l-ai avut vreodată.

Ajungi exact la timp cât să iei, cu un alt taxi, aceleași valize, aceeași nevastă și aceeași destinație. Nu sunt zece zile de vacanță, dar sunt nouă. Minunate. Un vis, care se putea îneca la mal, dacă nu ar fi fost românii tăi. Ai tăi. Care au înțeles.

***

Nu a fost o situație de urgență în care viața să fie pusă în pericol. Nici sănătatea… A fost doar o încurcătură umană. Un joc absurd al sorții, așa cum se întâmplă uneori. O întorsătură rezolvată pe parcursul a douăzeci și patru de ore, pentru că trei români inimoși și-au dat mâna. S-au demonstrat a fi Români între români și Oameni între oameni… Pentru tine, un român de-al lor. Au mișcat rotițele sistemului, punând suflet, deși a fost week-end, deși nu era program de lucru, deși consulul era în vacanță. Au făcut posibil imposibilul, pentru că, indiferent ce se șoptește în târg, noi, românii, suntem uniți. Și, la o adică, mutăm și munții.

Pe cuvânt de ardeleancă. 🙂

***

E o întâmplare pe care vreau să o subliniez cu literă îngroșată: trei oameni minunați au înțeles și acționat la nevoie, demonstrând atât calitate umană, cât și profesională. Trei români au fost acolo la nevoie.

Românul e bun. E și hâtru, e drept, știe să glumească. Manevrează ironia și autoironia ca un jongler. S-a născut poet, dar și inginer. E descurcăreț în orice situație. Sunt și exemple negative, cu siguranță, că nu există pădure fără uscături. Însă de prea multe ori ieșim în evidență doar cu neghina din lanul național, iar întâmplărilor de bine le dăruim un zâmbet și le uităm rapid.

Concluzia mea e firească: există Oameni între oameni și Români între români.

Semnat de

5 comentarii

  1. Povestea e frumoasa fără discuție și domnii amabili si ei. Dar există un dar 🙂 acum ce vor spune cei care ar fi vrut să primească același tratament, aceeași excepție?
    Acum i-ai pus si pe ei intr o poziție delicată. Eu m aș fi oprit la mulțumiri profunde și confidențiale.
    Nu că te judec numa zic 🙂

    • Suntem o familie tipică de români obișnuiți. Cu siguranță nu suntem nici primii, nici ultimii care au avut parte de acest tratament. Întâmplarea face că eu le-am scos la lumină acest gest. Atât.
      Singurul lucru care poate ne diferențiază de unii, e faptul că nu am luat NU drept răspuns. Am „săpat” după orice variantă care să rezolve urgența noastră (pentru că a fost o situație de urgență pentru noi). Atât la aeroport, unde am primit o păsuire de 24 de ore (care nu e chiar floare de tei, știi cum e cu rezervările la avion), cât și la consulate. Consulatul are un număr de urgență, unde am sunat și vorbit ca de la om la om. A fost prima dată când am vorbit cu domnii respectivi, am discutat situația umană. Și de altfel numele le-au aflat doar când soțul meu a ajuns cu actele necesare. Nu că ar fi contat că ne cheamă Popescu, Ionescu ori Trandafirescu. Ne-au ajutat pentru simplu fapt că suntem români.
      Dacă au fost alții în aceeași situație, ori au obținut același lucru ca și noi, ori au acceptat fatalitatea destinului și răspunsul de „nu se poate” din aeroport.

      • Așa cum s-a dovedit mai târziu a fost o confuzie din partea mea. Nu am înțeles prea bine cine e personajul principal. Dar totul e bine când se termină cu bine… atunci si acum. 🙂

    • Am citit undeva o poveste care m-a impresionat.
      Pe o plaja se plimba un bunic si un copil de 5-6 ani. O furtuna a aruncat pe mal mii de pesti care se zbateau sa moara. Dintr-o data copilul a inceput sa ia pesti si sa-i arunce inapoi in apa. Bunicul, ii spune copilului cu voce blajina, crezi ca ce faci tu face vreo diferenta? Copilul ii raspunde bunicului, sunt sigur ca pentru cei care i-am aruncat inapoi in apa, a facut o diferenta.
      In viata nu toate situatiile sunt alb si negru, si suntem pusi sa luam decizii pe moment, in functie de ce simtim, nu doar de ce ne impun regulile. In aceleasi conditii nu putem ajuta pe toata lumea, dar macar putem face o diferenta pentru uniii. Important nu e ce potential nu au facut sau nu vor face domnii de la consulate, ci ce se stie ca au facut.
      E de apreciat gestul uman facut de cei trei mentionati in articol, precum si faptul ca cineva a venit sa vorbeasca despre oameni si lucruri care i-au marcat in mod pozitiv viata. Majoritaea (romani sau alte nationalitati) avem tendinta sa mentionam doar lucrurile negative care ne-au deranjat, si nu facem efortul sa facem cunoscute lucrurile pozitive.
      Din partea mea, jos palaria.

  2. Terminati cu rubricile astea stupide-cum ma cheama nu-i treaba voastra

    Am vazut un interviu cu domnu’ mugurel…apropos,pe sotia mnealui o cheama creanga sau crenguta,asa ca…individul asta a dat un interviu unui „wanna be reporter” ,”ambi,amindoi” fiind de risu’ curcilor.Dom’ consul nu a putut lega 3 fraze coerent,saracu’ se screme la fiecare vorba si repeta aiurea anumite cuvinte,gen „la,la,la…”de parca nu stie pe ce lume e.Mie mi-ar fi rusine sa ma laud ca am dat nu stiu ce concurs ca sa ajung „diplomat de cariera” si sa nu fiu in stare sa vorbesc clar si la obiect.Individul asta,mugurel,arata mai rau ca Raj Kapoor,cel putin Raj avea un talent si a ajuns unde a ajuns pe talent si nu pe pile si pilisoare.Dom’ mugurel se lauda ca a dat „ieczamen” pe post…Sa spui lu’ MUTU ciocolatiule…stii cum se dau posturile in Guvernul Romaniei si in politica tarii?Iti zic eu…pe euro…multi…gen,vrei post de parlamentar?30000 de euro.Vrei consul?25000-30000 de euro.Circul cu asa zisele „ieczamene”e doar un circ lamentabil.Habar nu aveti ce faceti in job-urile alea ale voastre,sinteti nulitati,analfabeti,prost organizatori,ati creat o birocratie insuportabila cu care va laudati de altfel,cica ati imbunatatit,ce?habar nu aveti,doar dati si voi din gura,la altceva oricum nu va pricepeti.Asa ca mai scutiti-ma cu povesti de adormit copiii ca sinteti puturosi si am convingerea ca ati minti si scrie aiureli,voi singuri,doar ca sa consolidati pozitiile cumparate in mod miselesc.Romanul nu te ajuta,iti da in cap,e puturos si las,nu are curaj sa se uite in ochii tai cind stie ca urmeaza sa-ti faca rau.Asta este experienta ea cu romanii si cu consulatele astea de cacat.Puneti stiri adevarate,intimplari adevarate.Realitatea e una,ce mintiti voi e un fel de Lumea Lalei.Sa va fie rusine.Vreau sa vad oameni educati si inteligenti in functii cheie,nu tigani smecheri si puturosi,dar cu pretentii de domni pt ca au bani,furati ca n-or fi prosti sa munceasca pt ei,vreau sa vad oameni in stare sa organizeze si sa inoveze nu sa copieze ca maimutele fara sa aiba habar de ceea ce copiaza.Concluzia?Scutiti-ma de minciunile astea in care va place sa va complaceti.

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus