joi , 23 noiembrie 2017

Cum am petrecut 8 Martie

8 martie

N-am tras niciodată vreo petrecere zdravănă de 8 Martie, cu beții, dansuri și chiuituri, cum am văzut că fac unele femei – nu că aș avea ceva împotrivă. Pur și simplu n-am avut niciodată gașca potrivită pentru asta. Dar în fiecare an sărbătoream cumva – fie ieșeam cu prietenele la o cafea, fie mă duceam la vreo plimbare lungă sau la cumpărături. În orice caz, primeam aproape mereu ghiocei sau alte flori și urări de La mulți ani. Și mă bucuram.

Ziua Femeii se aniversează internațional pe 8 Martie, dar aici, în Georgia, prea puțini au auzit de ea. Soțul meu, Paul, habar nu avea de sărbătoarea asta, i-am zis eu, de-a fir a păr, cum stau lucrurile, ca să știe. 😀 Îi spusesem și de Mărțișor și m-a „surprins” cu flori, așa cum i-am zis și de Moș Nicolae și a avut grijă să-mi umple încălțămintea cu portocale și dulciuri, că altfel nu mai avea zile cu mine. 🙂 În fine, pentru că aici nu am nici o prietenă, am sărbătorit ieri de mama focului, cu soțu’.

  • ne-am culcat pe la 3.00 și ne-am trezit la 6.00, pentru că la 9.00 trebuia să fiu la Biroul de Imigrări, să-mi ia oamenii amprentele, ca să poată FBI să mă verifice, să vadă că sunt fată cuminte și să pot primi actele de rezidență.
  • ne-am îndreptat apoi spre cartierul asiatic din Atlanta, unde trebuia să ajungem cu mașina la mecanic.
  • în zonă, ne-am oprit la un café & bakery vietnamez-american și ne-am tratat foamea și setea de cafea. Am avut iar o experiență interesantă, pentru că toți angajații cafenelei și aproape toți clienții erau asiatici, mai ales vietnamezi.
  • am petrecut apoi aproape trei ore (!!!) în atelierul mecanicului, unde am adormit pe canapeaua din sala de așteptare. M-am trezit ca un zombie, așa că se cerea o a doua cafea.
  • am oprit la un Starbucks să ne adăpăm, după care am ajuns în studio la Henry Jordan, unde Paul își produce emisiunea, The Paul Leslie Hour.
  • de regulă, la studio lucrez cel mai bine, am liniște și timp destul să scriu pentru revistă și să-mi fac treburile. Ieri n-am scris nimic, n-am putut, am pierdut vremea pe Facebook, am stat afară și m-am jucat cu Stumpy, că nu prea pup eu pisici pe aici, și m-am bucurat de soare. A fost baba mea și a fost o zi superbă, de ieșit afară doar în tricou. Casa lui Henry, unde are studioul, e în mijlocul naturii, iar peisajul de pe terasă era cel pe care-l vedeți în poza de mai sus.
  • la un moment dat, căutam textul ăsta să i-l postez maică-mii pe wall, și m-am apucat să ascult din nou melodia Deliei. Normal că m-a apucat iar plânsul și le-am invidiat pe toate fetele care petreceau de 8 Martie cu mamele și prietenele lor.
  • care-i cea mai populară metodă la care femeile apelează ca să-și umple golurile emoționale…? Îl umplu pe cel din stomac! Am mers la un restaurant italian, Vincent’s, printre cele mai autentice în care am ajuns vreodată.
  • ne-am plimbat apoi prin oraș, am mâncat o înghețată, am stat la povești. Acasă, pentru prima oară după multă vreme, am adormit înainte de miezul nopții și m-am trezit azi la prânz…

Îmi doresc doar un singur lucru, acum: ca la anul, de 8 Martie, dacă n-o să pot fi acasă, cu mama și cu prietenele mele, să am măcar aici o gașcă de fete cu care să pot ieși la o cafea. Paul s-a priceput de minune să le țină locul, dar mi-e foarte dor de o sesiune de povești prelungite împreună cu prietenele mele.

Voi ce-ați făcut, cum ați petrecut?

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus