De ce mi-e dor

Publicat de: LaRevista.ro la 19 decembrie 2015 în Corina in America Lasă un comentariu

de diminețile târzii de la Vulcan, în bucătărie, la cafea, cu Harry. El se lăsa de cafea și de țigări o dată la trei zile – „Nu-mi prind bine deloc!” -, dar a patra zi făcea echipă cu mine, din nou…
de poveștile interminabile cu Ștefi – un fel de extra-ego al meu, doar mai frumos și mai plin de umor, cu care pot vorbi despre orice pe lume
de râsetele isterice cu Ștefi și Gina. De Matei.
de adunările generale cu toată gașca – Harry, Ștefi, Gina, Teo și Claudiu. Și mama, deseori. Vara, în curte. Iarna, în bucătărie, unde fumam toți ca demenții, de parcă viața noastră depindea de asta!
de Bianca și de Ama
de curtea noastră și de focul aprins afară, la grătar, până noaptea târziu
de plimbările prin pădure, prin zăpadă și ger
de căței și pisici
de prietenele mele din București – Alina, Anda, Gabi, Dorotheea
mi-e dor să dau o raită pe Republicii, în Brașov
să mă trezesc dimineața în Dichau (Bavaria), să mă urc pe bicicletă sau în mașină și să dau fuga la Glashaus, în Grafing, să cumpăr croissante proaspete. În drum spre casă, să mă opresc la o cafea la Kreitmeier.
și-apoi să mai beau o cafea acasă, pe băncuță
să conduc Peugeot-ul roșu automat și să cânt „Forever Young” pe drumul șerpuit care duce spre Dichau
să ies la alergat, seara, pe drumul de țară din Ebersberg, spre pădure, și să nu mă opresc până nu-mi dau lacrimile de la atâtea endorfine!
de puloverul meu mare și gros, de la COS, care nu mi-a încăput în bagaj
să mă plimb cu bicicleta prin München. Sau să ies la metrou la Marienplatz, și-apoi s-o iau la pas și să merg la cumpărături pe Theatinerstrasse, pe Kaufingerstrasse… și să închei plimbarea – doar când mă dor rău picioarele și știu că am cheltuit prea mult – pe Sendlingerstrasse, pe terasă la Starbucks, vizavi de Asamkirche.
să îmi întind aluatul și să coc biscuiți și prăjituri, în Dichau sau acasă, la Vulcan, și să se umple casa de mireasma lor
de pâinea din Europa. Pâinea de casă de la Holbav și pâinea grozavă pe care o găseam în orice brutărie nemțească. Și de ciabatta cu măsline de la REWE.
de toată Europa, de finețea și eleganța ei inimitabilă
de M. Teribil de dor mi-e de M.
și de mama
de starea aia pe care o ai când știi că ești acasă