De ce să mergeți, totuși, la High Museum of Art din Atlanta

Pentru că, printre o serie de aberații catalogate drept „artă”, o să vedeți câteva tablouri pe care n-o să le uitați curând. Monet, Renoir, Pissarro și două-trei sculpturi de Matisse și Rodin – asta am ținut minte. Restul… încerc să uit.

Mi-e foarte clar, acum, după ce-am vizitat High Museum of Art din Atlanta: sunt cu totul depășită de noile valori ale esteticului. Nu vibrez nicicum la hârtiuțe colorate lipite pe pereți, nici la forme geometrice nedefinite care ocupă câte un zid întreg, de parcă ar fi cel puțin vreun Da Vinci de mari dimensiuni de la Louvre. O serie de romburi înrămate „frumos”, sub sticlă, pe care cineva încearcă să mi le prezinte drept opere de artă, nu mă determină decât să le cer scuze, în gând, lui Monet și lui Renoir, că trebuie să împartă același spațiu cu ele…

Operă de artă majoră: hârtiuțe colorate, lipite pe perete

Tablou complex, profund, abisal, al unui mare pictor pe care nu știu cum îl cheamă

Colecție deosebită de romburi înrămate

Prima zonă în care am nimerit la muzeu a fost tocmai cea de artă americană contemporană – adică acolo unde sunt expuse rombulețele și alte drăgălășenii artistice de neuitat. Imediat ce am intrat, am văzut principala expoziție din perioada asta, „This Is Now”, de Alex Katz, care ocupa – pe nedrept, părerea mea – trei încăperi imense ale instituției. Te poți enerva foarte ușor admirând astfel de lucrări, dar, pe de altă parte, prinzi curaj: te poți imagina tu însuți artist plastic, cu picturi expuse în marile muzee ale lumii! Pe mine, dacă mă pune cineva să desenez o oaie, îmi iese un coiot care seamănă cu o chupacabra, dar pot să jur că aș avea succes la muzeul din Atlanta. Managerii s-ar bate să pună mâna pe lucrările mele abstracte, iar vizitatorii ar petrece timp îndelungat în fața lor, contemplându-le cu capul înclinat într-o parte, să li se așeze creierul într-o poziție mai potrivită pentru asemenea proces dificil de digestie spiritual-intelectuală.

Slavă cerului, nu-i tot muzeul așa. Odată ce scapi de oroare – nu te pune nimeni să te uiți, evident, dar, dacă intri în aripa contemporană, ești subjugat de fascinația ridicolului – poți merge mai departe, la artă americană de la 1800, care e o încântare.

Merită să vedeți și piesele de mobilier vechi, realizate în urmă cu peste 150 de ani de artizani americani, expozițiile de fotografie și artă decorativă. Îmi pare rău că am ratat zona de artă africană, din prezentarea care i se face pe site-ul muzeului, ar trebui văzută, dar mi-a luat prea mult timp să admir…

Arta europeană – puțină, dar splendidă

În colecția permanentă, High Museum of Art are trei picturi de Monet – una dintre ele face parte din faimoasa serie de „clădiri ale Parlamentului” din Londra. Am mai văzut două lucrări de Renoir, alte două de Pissarro, plus o sculptură de Matisse și două de Rodin, printre care „Primăvară eternă”. Dar să văd cele trei Monet, mai ales „Clădirile Parlamentului în ceață”, a fost momentul meu unic. Nu-mi amintesc care a fost ultima zi în care să mi se fi întâmplat ceva atât de important! Sunt foarte previzibilă: arată-mi un tablou impresionist și m-ai câștigat…

„Houses of Parliament in the Fog”, Claude Monet

„Autumn on the Seine, Argenteuil”, Claude Monet

Claude Monet, detaliu din „Houses of Parliament in the Fog”

„Canal in Zaamdam”, Claude Monet

„Woman Arranging her Hat” și  „Still Life with Apples”, Pierre Auguste Renoir

„Road to Marly” și „Snowscape with Cows at Montfoucault”, Camille Pissarro

„Seated Nude”, Henri Matisse

„Half Length Figure of a Woman”, Auguste Rodin

„Eternal Spring”, Auguste Rodin

Pe lângă asta, o să descoperiți o colecție destul de bogată de picturi renascentiste – Tommaso del Mazza, Giovanni Bellini, Vittore Carpaccio – câteva gravuri minunate de Albrecht Dürer, pentru care am o slăbiciune, o litografie frumoasă de Edgar Degas, o pictură de Max Ernst și o altă favorită de-a mea: „The Breakfast”, de Pierre Bonnard. 

„Singer at a Café Concert”, Edgar Degas

„The Breakfast”, Pierre Bonnard

Când să ies, chiar spre ora închiderii, fericită și impresionată de câtă frumusețe poate încăpea într-o pânză de Renoir, persoana cu care eram mă trage de mânecă să mergem să vedem expoziția care aniversa 100 de ani de când există sticla Coca Cola. Zic, ce naiba să caut acolo, când nici măcar nu-mi place Coca Cola? Am mers, așa, pentru cultura mea generală, să văd și eu acest eveniment dedicat unui simbol pop culture atât de semnificativ. A fost superb: sticle de Cola datând din diverse perioade, plus o serie de poze și „picturi” inspirate de celebra otravă neagră, majoritatea realizate de (cine altcineva decât) Andy Warhol.

Era să mă enervez din nou, dar eram prea mulțumită după ce văzusem impresioniștii. Și-apoi, cine-s eu să spun ce-i artă și ce nu…?

***

High Museum of Art este situat în Midtown Atlanta, pe Peachtree Street, și este considerat cel mai important muzeu de artă din sudul Statelor Unite ale Americii.

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de Corina Stoica