sâmbătă , 24 iunie 2017

Despre oameni care se regăsesc, de Jonathan Safran Foer

aeroportfoto

„Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se, poate că ăsta-i un lucru prostesc, dar ce pot să zic, îmi place să vad oameni alergând unul spre altul, îmi plac săruturile şi lacrimile, îmi place nerăbdarea, poveştile pe care gura nu le poate spune destul de repede, urechile care nu sunt suficient de mari, ochii care nu pot cuprinde dintr-o dată schimbarea, îmi plac îmbraţişarea, regăsirea, momentul în care încetează dorul de cineva, stau deoparte, cu o cafea, şi scriu în caietul meu, studiez orarele de zbor pe care deja le-am memorat, observ, scriu, încerc să nu-mi aduc aminte de viaţa pe care n-am vrut s-o pierd, dar pe care am pierdut-o şi de care trebuie să-mi amintesc, când sunt aici, mi se umple inima de bucurie, chiar dacă bucuria asta nu e a mea, iar la sfârşitul zilei îmi umplu valiza cu ştiri vechi.”

Fragment ales de Anda Docea/andadocea.ro, din „Extrem de tare și incredibil de aproape”, de Jonathan Safran Foer

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus