miercuri , 12 decembrie 2018

Diana Vasiliu: „Țigara e o crimă împotriva libertăţii personale. Te subjugă şi habar n-ai”

diana

Fostă fumătoare pătimașă, Diana Vasiliu îi ajută astăzi pe cei încă prizonieri ai acestui viciu să se elibereze de dependență. După ce a reușit să scape de fumat – cum îi place să spună – a decis să aducă în România cea mai eficientă metodă în domeniu, la nivel mondial. A renunțat la jobul său bine plătit în publicitate și și-a luat riscul de a dezvolta o afacere care, mai mult ca oricare alta, este în beneficiul celorlalți. Satisfacțiile sunt, însă, neprețuite. Diana, singurul terapeut Allen Carr din România, ne-a spus povestea ei și ne-a explicat cum a reușit să iasă din perdeaua de fum în care trăia și să redevină un om liber.

Cât timp a trecut de când ai deschis clinica Allen Carr în România? 

Doi ani. Am deschis-o în 2011.

Cum a decurs, până acum, aventura asta a ta? Ştiu că ai renunţat la jobul de copywriter, cred că a fost un pas curajos să pui pe picioare propriul tău proiect…

Ajunsesem într-un punct în care munca în publicitate nu mă mai împlinea sufleteşte. Fusese visul meu să lucrez într-o agenţie de publicitate, să fiu copywriter, mă hrănisem din visul ăsta ani buni în timpul facultăţii şi iată-mă ajunsă într-un punct, după doar trei-patru ani petrecuţi în publicitate, în care nu mai găseam nimic mulţumitor. Clienţii nu mai puneau preţ pe creativitate, oamenii valoroşi începuseră să dispară şi să fie înlocuiţi de indivizi ieftini din toate punctele de vedere… Eram în derivă.

Şi, de parcă asta nu era de ajuns, s-au mai scumpit şi ţigările! Întotdeauna îmi fusese frică de pragul psihologic de 10 lei pachetul. Pentru că eu fumam cam două pachete și jumătate pe zi, uneori săream şi de trei, aşa încât îţi poţi imagina ce cheltuiala imensă era fumatul. Ţin minte că, într-o seară, mă uitam la ştiri şi vedeam un reportaj din Piaţa Obor, unde traficanţii de ţigări le vindeau cu 5-6 lei pachetul şi erau zeci de oameni la coadă, dar când se apropia vreun jandarm, se împrăştiau toţi că potârnichile. Mă vedeam şi eu umplându-mi poşetele cu ţigări netimbrate, ca apoi să fug de poliţie pe tocuri. Oribil. Dar nu, nu voiam să mă las de fumat nici măcar aşa. Până într-o zi, când un coleg s-a lăsat cu ajutorul cărţii lui Allen Carr, iar mie mi s-a părut asta o prostie – cum să te laşi de fumat citind o carte?!? – aşa încât am citit-o şi eu din dorinţa de a-i demonstra că e o mizerie motivaţională, de spălat creierul naivilor.

Dar, odată ce-am început să citesc, mi-am dat seama că nu era nimic motivaţional acolo, era pur şi simplu povestea unui om care se luptase cu fumatul o viaţă, care îşi găsise propria lui cale ca să scape de fumat şi iată, acum, o împărtăşea şi altora. Mi s-au părut argumente de bun simţ, o logică impecabilă şi pe măsură ce citeam, deşi continuăm să fumez, conform instrucţiunilor, simţeam în acelaşi timp că mă las. E un feeling tare ciudat, dar aşa e. Şi iată-mă plecată dimineaţa de acasă mega-fumatoare, întoarsă apoi acasă nefumătoare. A fost atât de uşor şi de lin, încât am simţit nevoia să mulţumesc, să fac ceva pentru Allen Carr. Am căutat reprezentanţa din România, dar nu am găsit nimic, aşa încât am scris la Londra şi i-am rugat să-mi dea contactele de aici. Mă gândeam să le fac o campanie pro bono, să fac voluntariat, ceva, orice! Primisem un dar minunat şi voiam să… nu ştiu… să fac mai mult cu el. Dar, ghinion, mi-au răspuns şi mi-au zis că nu era nicio clinică aici. Am fost dezamăgită. Însă aşa mi-a venit ideea. Ce-ar fi dacă aş face eu terapie anti-fumat pentru semenii mei? Şi am decis să demarez discuţiile cu cei de la Londra, ca să aduc sesiunile de terapie aici.

A fost o investiţie financiară consistentă?

Da. Din punct de vedere financiar a fost realmente o nebunie. Toate economiile familiei au fost sacrificate, pentru că reprezentanțele Allen Carr sunt francize şi toţi prietenii mei erau extrem de sceptici: bagi bani într-o chestie de anti-fumat? În România? Păi aici nimeni nu vrea să se lase! Şi da, din punct de vedere financiar încă e greu, cu atât mai mult cu cât vin dintr-un domeniu foarte bănos şi am trecut de la câteva mii de lei pe lună salariu la…. mai nimic. Plus că cifrele pe mine mă sperie de când eram în clasa a doua, aşa încât gestionarea finanţelor unei firme nu e tocmai punctul meu forte, dar lucrurile devin din ce în ce mai limpezi.

Ce a fost nevoie să faci ca să obţii atestatul și să poți deveni terapeut Allen Carr?

Totul a început cu multe interviuri prin mail şi Skype, care au durat aproape patru luni, timp în care mi-au sondat trecutul de fumătoare, abilităţile, capacitatea de a transmite metoda etc. După asta, am plecat la Londra, unde am avut interviul final, în urma căruia am început colaboarea în mod oficial. Am început apoi să studiez metoda. Periodic mergeam la clinica de la Londra, unde asistam la sesiuni şi învăţam de la terapeuţii seniori de acolo cum se face treaba asta. Fusesem avertizată că durează cam un an studiul metodei, dar, întrucât am decis să-mi dau demisia de la job şi să mă dedic exclusiv clinicii, am reuşit să învăţ tot în doar șase luni. Evident, nu aş fi putut să fac asta, dacă nu m-ar fi susţinut soţul meu.

Semnat de

4 comentarii

  1. NICOLAE SMARANDA

    Functioneaza metoda ,astept sa ma las (sa controlez) si alcoolul.Pe cand?

    • Deocamdata clinica din Bucuresti se ocupa doar cu terapia anti-fumat. Nu stim cand si daca vor fi si sesiuni pentru renuntarea la alcool, dar poate in viitor, prin amabilitatea Humanitas, se va publica volumul despre controlul alcoolului. Ca sa devii terapeut Allen Carr, trebuie sa fi rezolvat problema cu ajutorul terapiei Allen Carr. Asa incat, in momentul in care va aparea cineva care si-a solutionat problema legata de alcool cu ajutorul Allen Carr (spre ex. citind cartea despre alcool), ne putem gandi la aducerea sesiunilor anti-alcool si in Romania.

  2. un interviu foarte interesant. visez si eu la o lume fara tigari, fara alcool si mai ales fara droguri. e un paradox cum oameni preocupati de alimentatie si sport aleg totusi sa fumeze. pentru mine ramane un mister. eu vad in fumat o placere pe care sa ti/o satisfaci atat de rar incat sa fie cu adevarat placere, nu dependenta si subjugare. se spune in interviu ca este si in asta un mister. as fi curioasa sa aflu cum eu pot sa fumez de doua ori pe an si altii sunt dependenti.
    mult succes doamna Diana Vasiliu si la cat mai multi oameni scapati din ghearele acestui viciu!

  3. E greu de inteles, Vavaly, dar e cat se poate de real… Iar Diana e unul dintre oamenii la care dependentii pot apela oricand, cu convingerea ca vor primi cu adevarat ajutor!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus