Dorotheea Petre: „Poţi să joci vieţile altora fără să plăteşti preţul”

E unul dintre cei mai calzi și expresivi oameni pe care-i cunosc, iar dacă o întâlnești o dată, e de ajuns ca s-o ții minte. Talentul și prezența ei absolut magnetică – pe ecrane sau în afara lor – au transformat-o într-o artistă emblematică pentru generația ei. Dar Dorotheea Petre nu se ia prea mult în serios, să știți, când stă de vorbă cu tine, la un ceai. Dimpotrivă: zâmbetul și privirea ei jucăușă te anunță că din clipă-n clipă urmează o poantă spumoasă sau cel puțin o remarcă inedită despre lumea din jur. Dintr-un interviu pe care l-am făcut acum ceva timp, am salvat cele mai interesante dintre aceste observații, pe care vi le dau acum mai departe. Dorotheea: despre actorie, dragoste, fetița ei Sophia, bărbații care-i plac și arta de a trăi aici și acum.

Ce crede că îi face pe oameni să se uite la ea: „Cred că am o capacitate specială de a-mi exprima stările. Când eram mică, preluam foarte bine expresia oamenilor cu care petreceam mult timp. Am avut dintotdeauna o convingere, un crez: că tot ce fac rămâne rămâne imprimat pe mine ca pe o coală albă de hârtie. Şi că trebuie să am grijă să nu scriu nimic grav pe mine. Sunt foarte multe lucruri care se reflectă în expresia mea, unele contradictorii, şi cred că asta atrage.”

Cum să joci bine vieţile altora. „Mulţi spun că ar trebui să ne folosim de experienţa noastră de viaţă ca să fim buni actori. Dar nu cred că asta e totul. Trebuie să te foloseşti de imaginaţie, ca să accesezi din tine emoţiile, nu neapărat experienţa. Poţi să joci vieţile altora fără să plăteşti preţul. Însă actoria e ca mersul pe sârmă, echilibrul e o linie foarte fină. Te pregăteşti uneori o viaţă întreagă pentru un singur moment de perfecţiune. Şi, ca în orice meserie de vocaţie, talentul nu te lasă în pace, te trage de mânecă, şi dacă nu-l hrăneşti, te chinuie şi te devorează el pe tine.”

Oricine poate deveni actor, dacă-şi doreşte? „Foarte mulţi oameni au calităţile necesare pentru a fi actori şi am văzut neprofesionişti jucând mai credibil decât un actor cu școală. Dar educaţia minimă este esenţială, şi acolo iese talentul la iveală. Ceea ce unora le iese foarte greu, altora le iese fără efort, şi diferența asta constă în talent. Dacă te educi puţin, poţi ajunge foarte departe. Şi un om obişnuit, căruia îi place să joace, are toate şansele să devină actor, dacă munceşte în această direcţie. Eu am învățat foarte mult observând oamenii și, mai ales, încercând să-i înțeleg.”

Despre fetiţa ei, Sophia: „Mă gândesc tot timpul la ea. Nu mai risc nimic, nu mă mai urc pe motocicletă, de exemplu. Iar odată, mă uitam la un film indian, lacrimogen, iar unul dintre personaje a spus: <Toată veşnicia nu-mi ajunge să o petrec cu tine!>. Ei bine, ştii la cine m-am gândit? La Sophia!”

Cum ar trebui sa fie el: „Bărbații de care m-am îndrăgostit mi-au fost mai întâi prieteni cu care m-am simțit în largul meu, de la care am avut ce învăţa şi care mi-au dat stabilitate. Îmi plac bărbații care țin cont de etichetă, fără teama că manierele s-au demodat. Apoi, sunt foarte atentă la ce relaţie au cu famila lor. Eu nu cred că un bărbat se poate purta frumos cu iubita, dacă nu respectă femeile din viața lui, fie că este vorba de prezent sau trecut. Pentru ca un bărbat sa te prețuiască, trebuie să fie împăcat si mulțumit cu cine este. Să respecte femeile în general și să respecte lumea, viața… Până aceste lucruri nu fac parte din identitatea lui, nu va putea fi fericit alaturi de o femeie. Într-o relaţie am nevoie de ce are nevoie oricine, de dragoste şi respect. Este suficient să ştiu că omul pe care-l iubesc mă susţine şi-mi este alături şi sunt fericită. Restul vine de la sine.”

Despre iubirea de sine: „Dragostea adevărată, cea mai mare, este a ta faţă de tine însuţi. Abia apoi poţi dărui și celorlalți iubire.”

Despre arta de a trăi aici și acum: „Ador să răsfăţ oamenii pe care îi iubesc, să-i fac să râdă, să le arăt că sunt importanţi pentru mine. Nu ştii niciodată dacă nu cumva îţi cade o cărămidă în cap şi nu mai apuci să le spui ce mult înseamnă pentru tine şi cât de mult îi iubeşti.”

Roluri pe care i-ar fi plăcut să le joace: Edith Piaf; rolul lui Anne Bancroft din „The Graduate”; ambele roluri feminine din „Blue Jasmine” (Cate Blanchett și Sally Hawkins); Charlotte Rampling în „45 Years” și orice rol din filmele fraților Cohen, Dardenne și Antonioni.

Regizori pe care îi adoră: Tarantino, Martin Scorsese, Jim Jarmusch, frații Cohen, Ken Loach, Clint Easwood, David Lynch.

Ce ar trebui să facă un actor: să nu judece niciodată, să iubească oamenii şi să fie sincer cu el.

Defecte pe care și le asumă: sunt uneori prea serioasă, uneori prea sarcastică, alteori mă închid în mine. Și sunt o persoană comodă.

Obiecte fără de care viața i-ar fi mai grea: parfumul, șalul, un caiet și un stilou.

***

Cel mai nou proiect cinematografic al Dorotheei Petre, lansat anul acesta, este filmul „Miracolul din Tekir”, în regia Ruxandrei Zenide. Recent, a filmat un rol principal, de judecătoare, în pelicula „În pronunțare”, în regia Mihaelei Popescu. Urmează apariția într-o nouă producție, în 2017.

Dorotheea este și fondatoarea școlii de actorie „Fii Actor”, unde se înscriu periodic oameni care vor să studieze această artă sau care doresc, pur și simplu, să-și dezvolte abilitățile de comunicare și expresie artistică. Detalii despre cursuri și procedura de înscriere găsiți pe fiiactor.com.

~ Fotografie: arhiva personală a Dorotheei Petre ~

V-a plăcut acest interviu? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!

Semnat de Corina Stoica