vineri , 11 august 2017

Dragoș Pătraru: „Aveam zile când mâncam pâine umedă dată prin zahăr”

Dragos PatraruFoto: TVR

Dragoș Pătraru, realizatorul emisiunii Starea nației de la TVR 1, într-un interviu inedit, care-l descrie altfel decât l-ați cunoscut până acum. 

Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineața?

Mă trezesc. Citesc știrile și îmi dau seama că am nevoie de o cafea tare ca să mă trezesc de-a binelea. Mă rog, după ce citești știrile, îți dai seama că unii pur și simplu nu se trezesc niciodată din ce gândesc și din ce sunt.

Serios acum, am două tipuri de dimineți: luni, marți, miercuri și joi, diminețile cu emisiune, când la ora 8.00 scriu – împreună cu Mihai Radu, Patrick Andre de Hillerin, Gabi Drogeanu și Dan Panaet – la emisiune. Apoi, sunt diminețile de week-end, care arată cu totul altfel. Sunt zilele în care mă odihnesc și stau cu familia.

Cum arată o zi perfectă pentru tine?

Nu mă gândesc la asta niciodată, încerc să fac din fiecare zi una frumoasă. Făcând ce-mi place, de multe ori îmi și iese. Dar zilele în care sunt cu familia și prietenii sunt cele mai frumoase.

Ce înseamnă luxul pentru tine?

Luxul de amănunte, vrei să spui. E singurul pe care mi-l permit.

Nu m-am gândit niciodată la „lux” ca la ceva de dorit. Dar, material, luxul pentru mine a însemnat a doua pereche de blugi și a doua pereche de pantofi. Până pe la 25 de ani, a avea a doua pereche de pantofi mi se părea o chestie genială. Și mai e faza cu frigiderul. Nevastă-mea a observat-o. Până acum câțiva ani, deschideam frigiderul, mă uitam, iar dacă era plin, îl închideam. Dacă era gol, mi se făcea foame. Și la cumpărături Monica mă trimite doar după ce am mâncat. Pentru că, dacă mi-e foame, valoarea cumpărăturilor se dublează.

Dar saracia?

Despre sărăcie, din multe puncte de vedere – umană, ca flagel social, ca lipsă de cultură – scriem la emisiune zi de zi. Probabil că aș putea să-mi dau un doctorat pe sărăcie. Un doctorat pe bune. Pentru că, la fel ca mulți dintre români, am prins vremurile acelea când eram trezit din somn, la doar patru-cinci ani, de bunicul meu, care venea la 3 dimineața, când afară erau -15 grade, să mă ia la coadă la lactate. Sărăcia e aia în care am crescut, când luxul însemna banane verzi, cumpărate o dată pe an și ținute pe șifonier, să se îngălbenească. Iar noi, copiii, ne uitam ore întregi la ele și le miroseam. Amuzant e când le povestesc copiilor cum era înainte de ‘89. Nu le vine să creadă că așa ceva a existat. Atâta sărăcie…

Care crezi că este cel mai mare mit despre jurnaliști?

Pe la noi sunt vreo două, zic: unul că sunt slugi la cel care-i plătește, altul că ar trebui să fie niște eroi care luptă să le servească celorlalți adevărul pe tavă, niște câini care alergă cu vânatul în gură să-l pună la picioarele publicului.

Care ți se par a fi cei mai buni oameni de televiziune?

Nu mi se par.

Care este cel mai mare păcat pe care îl comite televiziunea de astăzi față de public?

Abandonarea unor funcții esențiale ale presei. Imbecilii care au manelizat știrile se apără cu argumentul: oferim ceea ce vrea publicul. Când spui asta, deja nu mai faci presă. Ești Florin Salam! Mă rog, pot vorbi câteva ore pe acest subiect, nu e bine să fiu provocat. 🙂

Ideea e că televiziunea face mai mult entertainment decât informează și educă. Iar principala problemă e că entertainmentul e de foarte proastă calitate.

O altă problemă e că funcția de platformă pentru dezbateri și pentru prezentarea de idei politice a fost înlocuită de voința patronilor televiziunilor de a impune un anumit punct de vedere, de multe ori cu agresivitate. De aici, manipularea continuă și grosolană a publicului. De-aia nici n-am stat pe gânduri când am fost ofertați de televiziunea națională. E locul perfect pentru noi.

Care sunt emisiunile tale preferate?

Nu urmăresc emisiuni ca telespectator. Le urmăresc analizându-le, încercând să scot din ele ceva pentru Starea nației. Concentrat pe astfel de producții, nu am când să urmăresc emisiunile bine făcute, care merită urmărite. Nu mă uit decât la emisiuni proaste, pentru că de acolo îmi iau marfă pentru emisiune.

Care sunt ziarele si revistele pe care le citești mereu?

Citesc tot ce-mi pică în mână. E o obișnuință pe care o am de pe la 15 ani, când, imediat după Revoluție, lucram într-un chioșc de ziare. Citeam tot, de la „Infractoarea” la „Dilema”. Iar dimineața, la prima oră, când vindeam ziare pe stradă, le știam deja conținutul.

Care crezi că sunt cei mai influenți trei oameni de pe planetă, azi?

Uau! Există clasamente care ne spun asta. Sunt relative aceste clasamente, unde se confundă influența cu puterea. Puterea face mult mai mult rău.

Am citit undeva că exemplul personal nu este cel mai important factor în influențarea celorlalți, ci este singurul. Și cred că aceste clasamente sunt greșite, pentru că rareori țin cont de exemplul personal. Cei ce reușesc să-i schimbe pe alții prin exemplul personal sunt într-adevăr oameni influenți. Ceilalți sunt pur și simplu invenții ale presei și ale internetului.

Ce ai încerca să faci, dacă ai ști că n-ai putea da greș?

Ceea ce fac. Știu că nu poți da greș dacă nu te abați de la niște standarde pe care le-ai stabilit foarte clar. Dar o chestie pe care mi-am dorit să o fac întotdeauna și pe care urmează să o realizez în următoarele două luni este să-mi deschid un restaurant. Sună aiurea, dar nu vreau să câștig nimic, ci doar să văd oameni mulțumiți. De mâncare, de muzică, de atmosferă. Toți cunoscuții mi-au spus că va fi un eșec total, pentru că de restaurant trebuie să te ocupi zi de zi, altfel dai faliment în trei luni, pentru că te fură angajații. Deci, eu voi deschide un restaurant în orașul meu, Ploiești, știind că voi da greș. Cam atât de mult mi-am dorit asta!

Dacă ai putea comite o infracțiune fără să fii prins, care ar fi aceea?

Infracțiuni, nu știu. Contravenții, na, ca tot omul! Săptămâna trecută am depășit ultima dată viteza legală în localitate. Aveam vreo nouă ani când am văzut un vecin care a furat 100 de lei din casa unui alt vecin. Nu am spus nimic, pentru că hoțul era mai mare decât mine și m-ar fi bătut. Am mers la el acasă și am văzut unde a pus banii. Într-un moment de neatenție, i-am luat și apoi am reușit să-i pun la loc, la vecinul care nici nu știa că are 100 de lei în casă, într-un borcan din dulap. „Infracțiunile” astea îmi plac. De-astea aș face. Să le iau banii hoților și să-i dau oamenilor care au nevoie. Aici, le mulțumesc alor mei că m-au făcut să înțeleg atât de clar diferența dintre bine și rău.

Care e slăbiciunea pentru care te critici cel mai mult?

La sensul figurat al termenului te referi, presupun. Pff, sunt multe cusururi pe care le am. Pe unele am reușit să mi le corectez în timp, la altele mai am de lucru. De pildă, sunt multe lucruri pe care le las așa, așteptând ca timpul să le rezolve. Apoi, nu fac aproape nimic din ceea ce nu-mi face plăcere. Toată viața am fost așa. Dacă ceva nu-mi place, oricât de necesar ar fi, nu fac. Sau amân cât pot de mult. Gata, ajung astea!

Când ți-a fost ultima oară rușine și de ce?

Joi, 5 februarie, ora 23.20. Am văzut la emisiune o greșeală de scriere, pe o burtieră. Am zis că intru în pământ de rușine. Mi-am închipuit cum peste 500.000 de oameni se întorc spre mine și dau dezaprobator din cap, pentru că pe ecran era scris „dum-acasă”, în loc de „du-m-acasă”.

Care crezi că este cel mai bun lucru pe care l-ai facut în viață?

Este doi. Andreea și Robert. Cred că nu poți fi complet până nu ai copii. Nu poți face, adoptă. Nu poți adopta, ajută, lipește-te de o familie cu copii. Mi-e milă de oamenii care nu au copii. Cred că au o viață foarte, foarte tristă. Să vii seara acasă și să nu vezi copii răzând și luându-te în brațe mi se pare de neimaginat. Dacă nu ai asta, trăiești degeaba.

Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?

Pentru banii mei nu aș face nimic groaznic. N-am făcut niciodată. Am încercat tot timpul să fug de sărăcie, pentru că am crescut în ea. Dar nu m-a interesat niciun leu peste ce asigură familiei mele un trai decent. Dacă aș vrea, cu siguranță aș putea, lăsându-mă de presă, să ajung milionar în euro în câțiva ani. Adică, sincer, să ne uităm în jur. Toți urangutanii cu 7 clase au făcut milioane în țara asta. E drept, neavând școală, ei sfârșesc în laptopul unui băiat sau la pușcărie. Dar în România cred că e foarte ușor, dacă muncești mult, dacă ești determinat și dacă știi foarte bine o meserie, să faci bani. Dar nu-mi plac banii atât de mult. Nici să-i strâng și nici să-i cheltui. Cu mine, cel puțin, sunt destul de zâgrcit.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieții tale ai vrea să te oprești acum?

Nu am astfel de regrete. Sunt lucruri pe care le-aș fi făcut mai bine, altele care mi-ar fi ieșit mult mai prost. Învăț din greșeli, le recunosc, dar prefer să mă concentrez mereu la ce urmează, nu la ce-a fost.

Care este forma de artă care te emoționează cel mai mult?

Mă emoționez foarte ușor. Mă emoționează până la lacrimi un stadion plin, o carte bună, un film, un copil care desenează, o piesă de teatru. Prima dată când am fost cu nevastă-mea la film era premiera la Titanic. S-a distrat pe seama mea, pentru că am plâns. Și de atunci râde mereu când plâng la filme. Acum, suntem doi, pentru că fiica mea, Andreea, îmi seamănă aici.

Care e partea ta preferata a zilei și de ce?

Am o parte preferată a săptămânii, cu programul pe care mi l-am făcut. Adică, de luni până joi sunt prins total cu emisiunea, deci cvasiabsent de acasă, chiar dacă de scris la emisiune scriu acasă. De vineri până duminică stau cu ai mei. Desigur, chiar dacă îmi place foarte mult ceea ce fac, zilele preferate sunt cele de week-end.

Ce capricii nu-ți refuzi niciodată?

Cum am spus, cu mine sunt destul de zgârcit. Am crescut așa. Când eram mic, sor-mea, care-i mai mică decât mine cu doi ani, mânca imediat orice primeam dulce. Eu păstram în frigider. Și până la urmă, după câteva zile, îi cedam ei. Dar sunt foarte puține lucruri pe care le refuz copiilor, de pildă. Ceea ce nu e întotdeauna bine, și asta încerc să le explic și lor. Dar n-ai cu cine de multe ori, niște materialiști!

Care e cel mai spectaculos om pe care l-ai cunoscut?

Fără îndoială, tata, Dumnezeu să-l ierte. Dacă ar fi reușit să treacă peste problemele cu alcoolul – tata ar fi putut să fie orice. Era un personaj. În primul rând, copiii îl adorau, pentru că putea confecționa orice jucărie îți imaginai. Apoi, cânta. Avea o voce extraordinară, învățase singur să cânte la chitară. În tinerețe, era un atlet extraordinar, făcuse box și gimnastică. Chiar dacă era strungar, se descurca destul de bine în vreo trei-patru limbi străine. Arăta foarte bine și era un actor perfect. Nu l-au interesat niciodată banii, iar când i-a avut (pentru vreo doi ani, când a lucrat în Libia, ca strungar, după ‘90) i-a risipit imediat oferindu-ne nouă și prietenilor distracții. M-a învățat să nu am idoli, să nu mă las călcat în picioare de nimeni, să depind doar de mine, să fiu modest, să îi iubesc pe oameni, să condamn, să critic mereu autoritatea, puterea. Și să mă bucur de fiecare minut de viață, pentru că asta e, doar pe-asta o avem, nu mai există nimic după.

A fost cel mai spectaculos om pe care l-am cunoscut. Și cel care mi-a arătat ce nu trebuie să fac cu fărâmele de calități pe care mi le-a transmis.

Care e cel mai mare viciu al tău?

Fotbalul. Las orice pentru fotbal. Chiar dacă e din ce în ce mai greu, cu programul pe care-l am, îmi fac timp să merg o dată pe săptămână la fotbal. Am mâncat fotbal pe pâine ani de zile, am înființat la Ploiești un ziar de sport, în anii 2000. Dar mi-a plăcut mai mult ceea ce fac acum, barierele pe care le aveam ca jurnalist sportiv mă deranjau. Iar în România meseria asta aproape că a murit. Sportul propriu-zis ocupă într-un ziar de sport 10% din spațiu, din care 9,8% are fotbalul. În rest, mondenități.

Care a fost momentul tău cel mai crunt de sărăcie?

Aveam zile când mâncam pâine umedă dată prin zahăr. Cred că asta spune tot.

Care e cea mai folositoare invenție este, pentru tine?

Dat fiind ce fac pentru a-mi câștiga pâinea, televiziunea, nu? Dar, dincolo de asta, cred că mașina e cea mai folositoare invenție în activitatea mea de zi cu zi. Fac naveta zilnic, de la Ploiești la București, iar mașina îmi e un foarte bun prieten. Mi-am luat, de doi ani, o mașină mai sigură. Mă ajută foarte mult, la câți cretini umblă pe străzi, mă simt mai în siguranță.

Care e cel mai nesuferit obicei pe care îl ai?

Monicaaaa? Stai puțin, că e dincolo. Ah, gata, a ieșit. Mami, zi-mi, te rog, care este cel mai nesuferit obicei pe care-l am? Monica, fără să clipească: „Nu auzi ce-ți spun, când stau de vorbă cu tine și tu scrii, te uiți la televizor sau te gândești la ce-o să faci la emisiune.” Da, ăsta e, îi vine să mă bată când îi fac asta. Și o fac de aproape 16 ani…

Care e cea mai mare dezamagire a ta?

Am trăit multe dezamăgiri. Și i-am dezamăgit pe mulți, la rândul meu. Și urăsc asta, să-i dezamăgesc pe oameni. De pildă, în clasa a șasea, mi-aduc aminte că am luat un șase, la matematică. La doamna Giurgiu. N-am fost niciodată bun la matematică, dar pe femeia asta o adoram pur și simplu. Am plâns toată ora, nu am privit-o în ochi zile întregi. Era încă înainte de Revoluție, tata părea un nebun când toată ziua, acasă, îi înjura pe comuniști, iar femeia asta, când a intrat la noi în clasă și noi ne-am ridicat și am spus în cor „Bună ziua, tovarășa profesoară” ne-a spus că dânsa e „doamna profesoară”. Și așa a rămas, o doamnă.

Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?

Du-te la școală, învață, c-o să ajungi ca mine, să tragi de un strung la trei schimburi! Tata, desigur.

Care sunt femeile care te-au inspirat cel mai mult în viață?

Mama, pentru că m-a învățat ce-nseamnă cinstea și loialitatea. Apoi, doamna Olga Dumitrescu, de la teatrul din Ploiești, care mi-a luat fața între palme, în 1994, când făceam cu dânsa, la liceu, teatru, și mi-a spus: „Copile, tu poți să faci orice-ți dorești în viață, atâta talent ai, să nu-ți bați joc de el!”. Și, desigur, soția mea. Mă opresc aici, pentru că sunt multe femei care m-au inspirat în viață și n-aș vrea să o supăr pe vreuna dintre ele…

În ce te-ai costuma dacă ai merge la un bal mascat?

Am propus și la ultimul revelion bal mascat, dar ideea mea nu s-a aprobat în CA-ul format din prietenii mei cei mai buni. Habar n-am, aveam pe la Robert, fiul meu, tot felul de măști, costume, nu contează, orice, ideea e să fie amuzant.

Care sunt politicienii tăi preferați?

Nu am.

Care crezi că e ea mai sexy piesă vestimentară din garderoba unei femei?

Hm! Nu voi pica în această capcană, da? Serios, cred că depinde de la o femeie la alta. Orice femeie poate să fie sexy dacă știe să-și pună în valoare calitățile fizice, alegând vestimentația potrivită. Nu-mi plac deloc, dar deloc, femeile vulgare. Iar asta se vede imediat în vestimentație. Dragă, dacă te-am avut doar uitându-mă la tine și prin tot de faci și ce porți îmi sugerezi că ești o pradă foarte ușoară, ce sens mai are să te scot în oraș?

Mă îngrijorează copilele din ziua de azi – vai, ce-am îmbătrânit, dar asta e, sunt și tată de fată – care nu mai ascund nimic, nu mai păstrează niciun secret. Sunt acolo, pe tavă, gata să fie luate. Mi se pare o tâmpenie! Unde-i misterul, unde-i farmecul?

Care e mașina visurilor tale?

În ciuda a ceea ce am spus mai sus, nu știu aproape nimic despre mașini. Nu știu nici siglele unor mașini, ceea ce-l face și pe băiatul meu să râdă de mine. Nu mă interesează absolut deloc performanțele mașinilor, nici felul în care arată. Cred că o mașină trebuie să fie sigură și să aibă un consum decent, punct.

Ce-ți plăcea cel mai mult să mănânci când erai mic?

Când eram mic, îmi plăceau prăjiturile făcute de mama, care stătea noaptea și gătea. Dar când eram mic, plăcerea mea supremă costa 5 lei și era formată dintr-o citronadă și un ecler de la cofetărie. Plăcerea nu venea din gust, ci din faptul că eclerul și sucul însemnau că am câștigat concursul de „bambilici” (așa se numea jocul pe care-l făceam, când aveam vreo opt-nouă ani, la finalul antrenamentelor de tenis: jucam practic doar în jumătate din terenul de serviciu. Premiul oferit de antrenor era de 5 lei).

Iar astăzi, de la ce măncare nu te poți abține?

Plăcerile s-au rafinat, desigur. O cafea bună, un vin bun. Iar la mâncare, nu mă dau la o parte de la nimic nou.

Cum îți bei cafeaua?

Care dintre ele? Am reușit performanța de a reduce consumul de cafea la trei bucăți pe zi. O performanță în domeniul meu. Bine, mă ajută și faptul că nu fumez, n-am fumat niciodată. Dimineața, o cană de 250 de mililitri, unde intră un espresso, o lingură de inka și lapte. Fără zahăr. La prânz, înainte de a intra în platou, pentru înregistrare, un espresso mic, negru, fără lapte și fără zahăr, să-mi dea energie. În timpul emisiunii, mai beau ceea ce eu numesc o „poșircă”, adică acea cafea de la dozator. Latte.

Spune-mi, te rog, un vis din copilărie pe care încă nu ți l-ai împlinit.

Unul pe care nici nu mi-l mai pot împlini. Să fiu sportiv de performanță. Cică am avut calitățile, dar nu mi-a plăcut foarte mult efortul susținut și am detestat întotdeauna autoritatea antrenorului. Și la mai toate sporturile pe care le-am făcut, tenis – de câmp și de masă – atletism, fotbal, karate, am avut probleme cu antrenorii și cu al lor comportament. De tenis m-am lăsat când antrenorul a aruncat în mine cu o pereche de ciorapi, de fotbal m-am lăsat când antrenorul m-a înjurat de mama pentru că am ratat într-un meci…

Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?

Nu caut cu orice preț să ies din comun. Ba, dacă la început mi se părea interesant, acum deja mă simt destul de incomod să văd că multă lume mă recunoaște și mă urmărește cu privirea.

Ce crezi ca este greșit despre tine în percepția publică?

Nu cred că sunt lucruri greșite. Oamenii pun etichete pentru că nu au timp. Iar un om neetichetat îți lasă probleme nerezolvate. Și-atunci, în grabă, se spune: ăsta e așa, ăsta e așa. Nu cred că există încă o percepție publică clară în ce mă privește, pentru că nu sunt, cred eu, atât de cunoscut. Depinde de mine să fac, în timp, această percepție corectă, în ciuda eforturilor unora plătiți să forțeze impunerea anumitor etichete. Telespectatorii trebuie să se convingă, urmărind emisiunea Starea nației – și le mulțumesc pentru că sunt din ce în ce mai mulți -, de bunele mele intenții, de grija mea și a echipei mele pentru un produs bun, echilibrat, făcut ținând cont de interesul public. Dacă reușesc asta, orice etichetă nedreaptă nu va avea șanse de a se lipi de mine.

Daca viața ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?

Ar fi un film OK până acum, filmul unui om care și-a depășit cu mult condiția. Dar ce fel de film ar fi la final nu pot să spun acum. Ar putea fi o dramă, o poveste de succes sau o comedie proastă. Depinde în primul rând de mine cum va arăta până la urmă filmul ăsta. Vedea-voi!

Dacă ai putea să locuiești într-o carte, care ar fi aceea?

Idiotul. N-aș vrea, totuși, să locuiesc într-o carte. Spațiu mic, iar la cât de rar se deschid cărți în România, ar fi și foarte întuneric. În plus, Mihai Radu a debutat de curând cu al lui Sebastian, ceilalți și un câine și cred că s-ar supăra dacă n-aș locui în romanul lui.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

La unul mă enervează ceva, la altul altceva… La unii nimic, la alții totul. Depinde. Cred că trebuie să existe o chimie între oameni, altfel nu se poate lega nimic. Nu-mi plac oamenii care nu cred în ceea ce fac și nu-și asumă ceea ce fac. Dacă tu minți și faci bani din asta, de pildă, nu te mai da și apostolul dreptății. Las-o așa! Asumă-ți că asta faci și descurcă-te cu asta.

Dacă ai putea salva dintr-un incendiu un obiect din casa ta, ce ai salva?

N-aș salva obiecte. Nu că nu pun preț pe ele, de curând mi-am descoperit la mama prima mea rachetă de tenis, Pluto, mărimea 11/1, am pus-o în vitrină. Dar nu mi-aș risca viața pentru niciun obiect.

Ce îți reproșezi cel mai des?

Că nu reușesc să fac mai mult din ceea ce îmi propun. Că nu acord suficient timp familiei, că am oameni atât de dragi cu care, din lipsă de timp, n-am mai vorbit de mult…

Ce e grozav în faptul că ești Dragoș Pătraru?

Că, între timp, m-am resemnat cu chestia asta. 🙂

Spune-mi un secret.

Zi-mi tu mai întâi! Dar ai puțină răbdare, că poate trece Legea Big Brother și le vedem pe toate prin presă, în funcție de interesele unora sau ale altora.

Spune-mi trei lucruri bune care ți s-au întâmplat ieri.

Am fost dimineață la sală cu toții – eu, Monica, Robert și Andreea, am mâncat bine la prânz, în Brașov, și ne-am enervat seara, la hotel, când mâncarea comandată a venit după aproape două ore.

Descrie Paradisul.

Nu există.

Daca ar trebui sa alegi un singur cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Echilibru.

Ce faci în fiecare seară înainte să adormi?

Bună precizarea „în fiecare seară”… Serios vorbind, nu pot să adorm așa, pur și simplu. Ori mă uit la un serial pe net, ori citesc ceva. În ultima vreme, pe Kindle, pentru că Monica nu poate să adoarmă cu lumina aprinsă. Cred că editurile noastre și-ar crește veniturile dacă ar scoate mai multe cărți în format electronic. Eu, unul, am ajuns să citesc în limba engleză, cumpăr cărțile de pe Amazon. La noi încă editurile nu se gândesc că pot face bani la fel de mulți din conținutul cărții, prin promovarea ei, nu din diferența de bani dintre tipar și prețul atât de umflat de la raft.

Pe Dragoș Pătraru îl puteți urmări – și vă recomand s-o faceți – în emisiunea Starea nației, de luni până joi, de la ora 22.50, la TVR 1 și online, pe TVR+.

Semnat de

14 comentarii

  1. Nu-mi place deloc, da’ deloc individul. La Ploiesti avea o emisiune mai decenta. La TVR urla tot timpul, face misto a la Catavencii (inteleg ca si colaboreaza la texte cu unul din ei) ceea ce nu mi se pare potrivit pentru televiziunea nationala (de stat) Asa cum spune chiar el in interviu: „Ideea e că televiziunea face mai mult entertainment decât informează și educă. Iar principala problemă e că entertainmentul e de foarte proastă calitate.” La acesta stare de lucruri contribuie din plin si emisiunea lui. Comportamentul sau la TV se datoreaza si faptului ca ploiestenii (probabil pentru ca sunt in coasta Bucurestiului dar totusi provinciali) se cred tare destepti si de aceea sunt plini de ei. Ii doresc mult succes cu restaurantul pe care vrea sa-l deschida.

    • Supara pe multi, dar are un fel de pamflet subtil fata de alti asa zisi catavenci. Toata stima.

    • Ce sa spun ? ‘pe voi bucurestenii” omul este citit,vorbeste o romana aproape academica, umorul este subtil ,critica este directa „ca sa inteleaga tot prostul”, omul este de nota 13 degeaba il criticati ! Probabil sunteti de la o televiziune rivala, alta explicatie zau ca nu exista !

  2. Bravo pentru tot!

  3. E un comunicator bun ,nostim, atent la limba romana si la sensul ei ,dar prea multa pledoarie pentru corectitudine il face pe profesor obositor si pretios ,uneori, provincialismul e o calitate ,urbanul romanesc se bate pentru trofeul mahalagismului si suficientei ,asa ca poate sta la Ploiesti si chiar mai departe ,pe noi, bucurestenii ,nu ne deranjeaza !succesuri !

  4. marius liviu dojana

    Uite…va scriu din Spania. Eram si eu in 1994 la liceu in Targoviste si inteleg ca sunt de un leat cu eroul principal. Sincer, imi place, are un don al sau care ma face sa plang cu durere privind inspre Acasa si mi-as dori mult ca intr-o zi nu prea indepartata sa ramana doar cu… restaurantul dorit. Si daca imi este permisa si o critica la adresa domniei sale…Paradisul exista si e plin de mari Sfinti Români ! Cititi-le poeziile si operele din temnitele comuniste si va veti convinge ! E adevarat, nu le veti gasi pe Amazon.

  5. Il apreciez mai mult decat enorm pa Dragos Patraru pt modul elocvent si plin de pasiune adevarata pt Romania. Il apreciez pt inteligenta lui ascutita si visez din inima sa pot sa-i strang mana intr-o zi. Ii apreciez sinceritatea si modul de exprimare si pt multi prieteni este perfect. Ii doresc succes si bucurii de la familie si nu imi este rusine sa-i spun cail consider perfect in ceea ce face. Succes si il iubesc din suflet.

  6. Cred ca România are mare noroc sa-l aibă. Pătraru e super cooool! Dumnezeu sa-l țină tot așa! Binecuvântați sunt părinții care i-au dat viața si l-au crescut atât de frumos! Sper ca romanii sa-l aprecieze la justa lui valoare.

  7. Apreciez foarte mult emisiunea si incercarea disperata de a ne trezi la realitate.

    II apreciez comentariile, talentul actoricesc si recunosc ca ma uit, cand pot,
    si la reluari.

    Sarcasmul fata de viata politica si nu numai, imi mai ostoieste durerea de a trai
    in astfel de timpuri.

    Pacat ca ora de difuzare e cam anormala, ca tot programul TV, parerea mea si

    astfel auditoriul dimunuat.

    Succes in continuare si sa speram ca nu o sa-i inchida emisiunea!

  8. Nu pot transmite comentarii catre www .patraru.ro.
    Am deranjat ? .

  9. Micut Istrate Gheorghe

    Succes pt emisiunea prezentata intr-un stil gen Caragiale!

  10. Un OM adevarat. Sincer,cu credinta in institutia ,iar recunostiinta pentru parinti mi-a umplut inima de bucurie. Sanatate intregii familii si tuturor celor ce-l apreciaza pe OMUL DRAGOS PATRARU.

  11. Un SOS- un medicament pentru cancer la san numit-TAMOXIFEN nu mai este importat in Romania.De ce mii ,zeci de mii de femei sunt condamnate la moarte?

  12. Are o emisiune f. buna. Singurele emisiuni care merita urmarite sunt:
    -Starea natiei (TVR1)
    -Asta-i Romania (Kanal D)
    -Garantat 100% (TVR HD)
    -In Premiera (Carmen Avram, Antena3)
    -Romania te iubesc (Cristian Leonte, ProTV)
    -Bizyday (Moise Guran la Digi24)

    Restul sunt umpluturi TV, fara nimic educativ/informativ/interesant.
    P.S.: Din Gorj, va transmit mult succes d-le Dragos Patraru!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus