duminică , 24 septembrie 2017

În drum spre cafea, să ne oprim să bem o cafea!

cafeafoto

Îl cunoscusem pe soțul meu de numai câteva zile, când a remarcat deja cel mai important lucru pe care trebuia să-l știe despre mine. Era prima noastră dimineață în Grecia, tocmai ne treziserăm și ne pregăteam să ieșim să bem o cafea. Grecească, evident! Voiam să-l duc la o terasă anume, care-mi plăcea mie mult, dar, cum aveam ceva de mers până acolo, i-am sugerat să ne oprim să… bem o cafea, la o altă terasă care ne-a ieșit în cale. Apoi ne-am văzut de drum și am ajuns în sfârșit la taverna-țintă, unde – ați ghicit – am mai băut o cafea!

Eu n-am realizat comicul situației, am râs abia când el mi-a spus: „Deci, de-acum știu cum va fi viața cu tine: în drum spre cafea, o să ne oprim mereu să bem o cafea!”. 😄

Adevărul e că sunt o sclavă totală a cafelei, și mai mult, savurez cu voluptate acest statut. Fie că e la filtru, ibric sau la un astfel de aparat, nu refuz niciodată o cafeluță, precum băutorii învederați de alcool, care nu pot spune „nu” unui păhărel, când li se oferă. Pe pagina de Facebook a revistei predomină fotografii în care apare câte o ceașcă de cafea și, în ciuda diferenței de fus orar dintre România și SUA, îmi beau deseori cafeaua cu voi (câte o rămășiță de după-amiază), deși la mine e 12 noaptea, iar la voi e 7.00 dimineața. V-ați obișnuit deja să dau adunarea virtuală, la prima oră, în jurul unei căni de cafea, iar pentru mine a devenit un ritual foarte plăcut! ☕

Cred că am început să beau cafea cam devreme, aveam vreo 16 ani, dar acum, dacă stau să mă gândesc bine, o bănuiesc pe mama îmi punea cafea în biberon, altfel nu-mi explic patima asta nebună. Ai mei erau cafegii neîntrecuți, mereu fierbea câte un ibric pe aragaz, fie pentru ei, sau pentru musafiri. Am crescut așa, între o cafea a lui taică-meu, băută în solitudine dimineața, și cafelele maică-mii, pe care le savura după-amiaza, cu prietenele ei, după ce veneau de la serviciu. M-am deprins de timpuriu cu aroma aceea magnetică, fascinantă, care te trezește la viață și te invită la desfătare și taifas. Așa că, de ani de zile, ăsta e primul meu gând, dimineața. Sunt unul dintre oamenii aceia care merg spre bucătărie, împleticiți de somn, și mai întâi pun ibricul cu apă pe foc. Abia după aia mă spăl pe față și pe dinți, beau un pahar mare cu apă cu lămâie și-apoi păzesc cafeaua, să nu dea în foc. O las doar cât să facă abundență de caimac pe deasupra, miaaammm! 💙

kafesCafeaua mea grecească. Zahărul brun e doar pentru decor.

La început, am băut-o cu lapte și zahăr. Apoi am înlocuit zahărul cu miere, după care am renunțat la orice îndulcitor. De ani de zile nu-mi mai plac cafeaua sau ceaiul dulci, adaug doar un strop de lapte și mi-e de ajuns. De prin 2007, când m-am îndrăgostit fatal de (și în) Creta, am prins gustul cafelei grecești. Și în diferitele orașe și țări unde am locuit în ultimii ani, asta a fost prima mea grijă: să găsesc cafea grecească. Pe unde am descoperit câte o sursă, am fost ca hamsterul și mi-am făcut provizii, că intru în panică dacă văd că mi se golește borcanul. Mai mult, l-am convertit și pe soțul meu la ellinikos kafes, deși înainte de a mă cunoaște, el bea French press. Avem în casă și un aparat de cafea, pe care îl folosim din când în când, și continuă să mă surprindă cât de ușor a devenit azi să-ți prepari rapid o cafea „profesională”, la tine acasă. Găsiți AICI tot ce aveți nevoie pentru asta.

Când ieșim în oraș, căutăm câte o cafenea bună și mereu bem latte sau cappuccino, căci ne place cafeaua la aparat, în egală măsură. Ne place cafeaua oricum, oricând! Evident, în drum spre cafenea, ne oprim mereu să luăm câte o cafea. 😂

Voi cum vă beți cafeaua? Vă place la ibric, la filtru sau la espressor? Cu lapte și zahăr sau neagră?

Semnat de

2 comentarii

  1. Am citit și am râs: suntem mai multe în club, e bine să ne cunoaștem între noi! 🙂 🙂

    Și eu sunt la fel cu cafeaua, cu excepția celei grecești. Nu că nu-mi place, dar nu îmi place în mod deosebit. Însă băutul cafelei e ca un ritual la mine: să fie fierbinte, ceașcă cu farfurie, să fie liniște și nu agitație în jur.
    Performanța la care n-am reușit să ajung este să nu mai pun zahăr. M-am obișnuit așa și oricât încerc fără, mi se pare prea amară. Dar na, dacă e să mergem la psiho pentru asta, merg sigur și eu 🙂

  2. Tie iti place ceasca cu farfurie, mie imi plac canile mari, gen vaza, ca sa imi torn acolo cafea cu lapte dupa pofta inimii!
    Uite, chiar acum beau una – avantaj eu, ca-n America e abia pranzul. 😉

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus