LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Pe Edward Aninaru presa l-a denumit mai întâi „fotograful Innei”, iar mai apoi, când cariera lui a luat avânt în România, jurnaliștii au început să-l numească „fotograful vedetelor”. Un alint de care nu se dezice, ci dimpotrivă, l-a consolidat prin contracte la care colegi de-ai săi de breaslă încă aspiră. Edward, care trăiește de câțiva ani în Los Angeles, a lucrat cu celebrități mondiale, cum ar fi Celine Dion, Jay Sean, John Newman, Shontelle sau Ne-Yo. În plus, pictorialele lui au ajuns în reviste precum Elle, Cosmopolitan, Playboy, Forbes sau FHM. În curând, artistul va reveni în țară pentru un workshop de fotografie nud, prilej numai bun de a-l invita la un interviu pentru voi.
Ce-ţi place cel mai mult la lumea artistică?
Am foarte mulţi prieteni din zona asta şi în ţară, şi aici, oameni din foarte multe domenii artistice. Sunt oameni faini şi creativi, îmi place să mă înconjor de oameni speciali.
Şi ce-ţi displace? Ce ţi-ar plăcea să fie altfel?
Nu vrei să vorbim mai bine doar despre ce îmi place? Glumesc. 🙂 Superficialitatea şi oamenii care vorbesc mult mai mult decât vorbeşte munca lor despre ei. Îmi plac oamenii sinceri, care au un cuvânt de spus şi care nu au nevoie să îţi facă capul mare, pentru că rezultatele lor vorbesc de la sine.
Cum priveşti faptul că aproape toate imaginile pe care le vedem în mass-media sunt trecute prin nişte tehnici de înfrumuseţare – Photoshop, filtre de lumină etc. Cum vezi tu, ca fotograf, alterarea asta a realităţii?
De multe ori această „alterare”, cum o numeşti tu, este o cerinţă a pieţii. Oamenii îşi caută idoli şi îşi doresc de foarte multe ori să fie că cei „de la televizor” sau „din reviste”. Este o discuţie lungă şi dezbătută la ora actuală, iar părerile sunt împărţite, bineînţeles. Este foarte greu de trasat o limită, iar publicaţiile îşi asumă de cele mai multe ori aceste alterări.
Pe de altă parte, există acum trendul anti-Photoshop. Vedetele publică în social media fotografii cu ele fără machiaj şi fără filtru, cu hashtag-uri deja omniprezente (#nofilter, #nomakeup), iar gestul e perceput ca un act de curaj. Cum ți se pare lucrul ăsta?
Este un lucru firesc şi apărut pentru „combaterea fenomenului Photoshop”. Şi în fotografia comercială retouch-ul a început de ceva vreme să fie cât mai natural şi să păstreze cât mai multe elemente nealterate. Din păcate, acestea sunt cazuri sporadice, iar vedetele care au curajul şi îşi asumă asemenea apariţii sunt salutate de cele mai multe ori.
Edward și Naomi Campbell
Ce te-a făcut să te hotărăşti să te muţi în Statele Unite?
Cred că au fost mai mulţi factori care m-au convins să iau această decizie. Chiar dacă mulţi apropiaţi nu au înţeles şi, probabil, nu înţeleg nici acum de ce am lăsat în spate o carieră pentru a pleca într-un loc nou şi a o lua de la zero. Dacă mă întreba cineva în urmă cu cinci ani dacă voi părăsi vreodată România, pentru a-mi trăi viaţa în altă ţară, probabil aş fi râs.
Cred că printre principlalele motive care m-au convins să fac acest pas a fost gradul de civilizaţie al oamenilor şi modul în care se lucrează. Dar, pot spune că vremea, oceanul şi faptul că trăiesc majoritatea timpului în flip-flops mă bucură acum în aceeaşi măsură. 🙂
Am stat foarte mult şi m-am gândit înainte să iau această hotărâre pentru că, recunosc, mi-a fost teamă. Să pleci cu traista-n băț într-o lume nouă şi să o iei de la zero nu e foarte uşor. Cred că am avut la momentul respectiv o doză foarte mare de inconştienţă, dar pe care acum nu o regret.
Cum au fost pentru tine primele luni? Cât de complicat a fost procesul obţinerii actelor în SUA şi cum ai putut lucra în perioada aceea?
Eu am venit cu temele făcute, mă refer la acte. Am fost în ţară şi mi-am pregătit totul, aşa că atunci când am ajuns, am avut viză de muncă şi am putut să profesez.
Perioada de acomodare este lungă şi anevoioasă, și pot spune că nici acum nu s-a încheiat. Nu este uşor să stai departe de oamenii dragi şi de prietenii alături de care ai crescut. Încerc să vin acasă cel puţin o dată pe an şi astfel reuşesc să îmi încarc bateriile.
Cum arată o zi din viaţa ta în Los Angeles?
Mă trezesc în fiecare dimineaţă în jurul orei 6.00. Am început să mă trezesc aşa devreme de când am ajuns aici şi am observat cât de mult munceşte lumea din jurul meu. Treaba asta m-a motivat foarte tare şi mi-am dat seama că, într-un oraş în care competiţia este atât de mare, nu îmi permit să mă trezesc la prânz. 🙂 După ce îmi fac exerciţiile şi tura pe la Ocean, îmi prepar în fiecare zi acelaşi mic dejun. Şi când spun în fiecare zi, chiar aşa este. Până în jurul orei 8.00 sunt cu e-mailuri date şi gata cu pregătirile pentru ziua respectivă. În zilele în care nu fac poze, editez şi invers.
Ştiu că de câţiva ani colaborezi cu o firmă americană de producţie. Așa ai obţinut şi contractele cu celebrităţile cu care ai lucrat? Ce vreau să înţeleg, de fapt: într-un mediu atât de competitiv cum e showbizul american, cum reuşeşti să te poziţionezi atât de sus? E o chestiune de strategie deşteaptă sau mai degrabă de noroc?
Aşa este, colaborez cu o firmă de producţie video alături de care am avut nişte job-uri foarte faine. Consider că norocul are un rol foarte important. Bineînţeles că şi norocul trebuie ajutat, pentru că lucrurile nu vin doar de la sine. Mi-ar plăcea să fiu mai sociabil, ştiu că asta ar ajuta mult, dar, din păcate, sunt un tip destul de retras, care preferă să tacă dacă nu este întrebat.
Cât de mult contează, la Hollywood şi oriunde, asocierea cu o celebritate de calibrul lui Celine Dion?
Cred că oriunde asocierea cu nume importante contează foarte mult. În România am fost perceput ca „fotograful Innei”, lucru care m-a onorat şi m-a ajutat în acelaşi timp. Atunci când numele tău vine la pachet cu al unei celebrităţi de primă mână, nu are cum să fie de rău, ba din contră. Pentru mulţi, asocierea cu nume importante este mai importantă decât portofoliul, la un moment dat, fapt care nu este întotdeauna normal.
Edward și Jay Sean
Cititorii mei nu m-ar ierta dacă nu te-aş întreba, deşi ai mai povestit câte ceva despre asta: cum a fost să lucrezi cu Celine Dion?
Până la momentul shooting-ului efectiv, emoţiile au fost foarte mari, pentru că niciodată nu ştii cum va reacţiona. Mă aşteptam la orice şi încercam să fiu pregătit pentru orice, iar noaptea dinainte a fost destul de lungă. Emoţiile au dispărut pe set, când am făcut cunoştinţă şi mi-am dat seama că am în faţa mea o persoană atât de normală şi care se comportă atât de firesc şi profesionist, încât totul a decurs foarte bine. Oamenii la acest nivel sunt profesionişti, au muncit mult să ajungă acolo şi ştiu ce înseamnă orice secundă pierdută.
Cât de creativ poţi fi, ca artist fotograf, în cadrul unei şedinţe foto, mai ales cele pentru clienţi celebri sau pentru reviste foarte mari?
Diferă mult, de la caz la caz. Sunt proiecte în care ai mână liberă, de la ales conceptul, echipa şi tot ce se va întâmpla cu imaginile finale, dar sunt şi cazuri în care ai nişte linii foarte bine trasate pe care trebuie să le urmezi. Nu este o regulă, dar bineînţeles că prefer situaţiile în care am cât mai multă libertate, e normal.
Care au fost cele mai neobişnuite cerinţe pe care le-ai primit pentru o şedinţă foto?
Am fost întrebat acest lucru de mai multe ori, dar din păcate am dezamăgit de fiecare dată. Chiar nu îmi amintesc de nişte cerinţe neobişnuite, sincer îţi spun.
În curând vei susţine un nou workshop în Bucureşti, de data asta despre fotografia nud. Cât de diferit e să pozezi pe cineva fără haine şi să-l pui în lumina potrivită, şi la propriu, şi la figurat?
Pe 21-22 mai voi susţine pentru prima dată un workshop de nud în Bucureşti, intitulat #nudiful. Este diferit cum decurge o şedinţă foto de acest gen faţă de o şedinţă foto clasică, pentru că lucrurile sunt mai delicate, din multe puncte de vedere. În primul rând, abordarea modelului şi felul în care reuşeşti să îl faci să se simtă cât mai confortabil şi fără haine pe el. Este important să ai un model relaxat în faţa camerei şi care are încredere, în tine şi în echipa ta, că lucrurile vor decurge aşa cum trebuie. Am lucrat destul de mult cu astfel de modele pentru diverse publicaţii şi cred că acest workshop îi va ajuta pe participanţi să vadă şi să înţeleagă procesul unei astfel de şedinţe foto.
În afara contractelor tale, unde ai obligaţii, ce-ţi place cel mai mult să fotografiezi?
Îmi plac proiectele creative, în care eu, împreună cu echipa mea, avem libertate şi ne putem „juca”. Nu sunt rare ocaziile când ne strângem şi mergem în tot felul de locaţii cât mai neconvenţionale şi experimentăm. E un exerciţiu fain, iar, atunci când timpul îmi permite, îl fac cu mare plăcere.
Pe tine cine te fotografiază? Cine ţi-a făcut cele mai reuşite poze?
Probabil asistenţii, în timpul şedinţelor foto. Am atât de puţine imagini în care stau la poze, majoritatea sunt făcute în timpul „acţiunii”. Dar, e ok, nu mă plâng. 🙂
Se spune că poţi face o poză excelentă chiar şi cu un aparat de unică folosinţă. Crezi că e adevărat? Cât de mult contează dotările tehnice ale camerei? Şi cât contează talentul fotografului şi bafta de a prinde un moment bun?
Nu ştiu dacă este vorba de un aparat de unică folosinţă sau de un telefon, dar pentru o imagine bună nu îţi trebuie neapărat cea mai performantă cameră. Normal că o cameră şi un echipament bun te ajută, iar pentru anumite job-uri sunt esenţiale, dar, pentru un anumit gen de imagini, camera nu este atât de importantă. Cât despre baftă, este că atunci când te duci la pescuit, niciodată nu ştii cu ce vii acasă. 🙂
Ce elemente crezi că ar trebui să conţină o fotografie bună?
Cu cât privim mai mult o imagine, mai ales acum, când suntem inundaţi de imagini pe toate reţelele de socializare, cu atât înseamnă că imaginea şi-a făcut mai bine treaba. Înseamnă că imaginea aceea ne-a captat atenţia dintr-un motiv sau altul. Fiecare secundă petrecută în plus asupra unei fotografii ne ajută să observăm anumite elemente, de la atmosferă până la cromatică, de la model până la elemente de decor. Fiecare din noi se uită altfel la o fotografie, în funcţie de pregătire, de stare, de moment.
Care e femeia pe care ţi-ai dori cel mai mult s-o fotografiezi?
Este greu să aleg doar o femeie pe care aş dori să o fotografiez. Dar, fie, să spunem Nicole Kidman. Şi nu oriunde, ci pe setul de la „Dogville”. 🙂
Ce crezi despre trendul „selfie”? De ce crezi că se pozează singuri oamenii, atât de mult?
Probabil pentru că le este la îndemână? Poate pentru că fiecare consideră că se cunoaşte cel mai bine şi ştie ce unghiuri îi avantajează? Pentru goana asta nebună după like-uri? Nu ştiu, poate vorbesc prostii. Nu îl văd că pe ceva greşit. Cred că, dacă persoana respectivă a făcut acel selfie şi l-a postat, înseamnă că i-a plăcut, că i-a dat o stare, probabil l-a făcut să se simtă mai bine.
Cât de mult influenţează starea ta de suflet felul în care-ţi ies fotografiile?
În fotografie, din punctul meu de vedere, nu cred că este ca în muzică, de exemplu. În fotografie nu poţi fi singur în studio şi compune ceva care mai apoi să „rupă”. În fotografie, cel puţin în genul pe care îl abordez eu, sunt înconjurat de oameni, oameni cu care trebuie să interacţionez, oameni cărora le transmit starea mea, iar atunci când nu am o dispoziţie bună se simte, iar cei din jurul meu bineînţeles că îşi dau seama că ceva nu este în regulă. Nu de puţine ori mi s-a inamplat aşa ceva şi trebuie să recunosc că nu este uşor deloc…
Ce-ţi doreşti cel mai mult?
Să fiu sănătos. Ştiu că sună a clişeu, dar mi-am dat seama pe propria piele cât de important este acest lucru. Bineînţeles că îmi doresc foarte multe, dar întotdeauna aş începe lista mea de dorinţe cu sănătatea.
***
Detalii despre workshop-ul de fotografie #nudiful găsiți aici.
Semnat de Corina Stoica
