Em Sava: cinci motive pentru care trăiesc în Canada

foto

Te naști într-o țară, să zicem România, și ești contaminat. Definitiv. Ești român pe viață, indiferent unde te duc pașii, indiferent cum se contorsionează soarta. Se petrece aceeași ecuație ca în cazul familiei. Ți-o dă Dumnezeu. Doar prietenii ți-i alegi. Ești român genetic, vrei, sau nu vrei, recunoști, sau nu. Oricât de bine te-ai acomoda acolo unde alegi să-ți trăiești viața.

Am fost arăduită pe meleaguri clujene, dar viața m-a adus, de aproape cincisprezece ani, în țara frunzei de arțar. Asta nu mă face trădătoare, ori mai puțin patriotă, chiar dacă în curtea mea nu crește iarba verde de acasă. E o lege în tot și toate. Omul sfințește locul, se spune, iar noi, cei împrăștiați prin lume, care purtăm cu mândrie numele de român, avem menirea noastră. Datorită nouă, cei de aici cunosc gustul României adevărate, căci facem publicitate bună și gratuită ținutului mioritic, în primul rând prin atitudinea și profesionalismul nostru. Trăim departe de țară, dar nu suntem cu nimic mai prejos, ori mai presus celor de acolo.

Sigur că avem doruri în suflet. Dar ce om cu amintiri nu are? Dorul e normalitatea adultului. Nici noi nu facem excepție, însă nu trăim jelind. Am ales conștient, iar azi sunt două locuri pe care le numim acasă. Dincolo de alegerea inițială de a pleca, am decis să viețuim aici. Nimeni nu ne obligă la exil, iar avioanele zboară în ambele direcții. E cale de întors, căci peste tot trăiesc oameni. Eu am prins rădăcini în Toronto, acest frate mai mare al Clujului, unde aerul miroase ca acasă.

De ce Canada? Sunt multe motivele care m-au determinat să-mi clădesc aici căminul, după ce-am cunoscut realitatea canadiană. Am să aleg cinci dintre ele:

Oamenii: Canadienii sunt cei mai ospitalieri oameni de pe pământ. Au sufletul curat, lipsit de ascunzișuri și te acceptă și apreciază pentru ceea ce ești. De-o politețe și răbdare rară, au talentul să demonstreze că fiecare are șansa lui.

Societatea: este permisivă. Nu ești judecat, indiferent de vârstă, proveniență, religie, orientare sexuală. Contează doar omul.

Instituțiile statului, în multitudinea lor, de la administrație, sănătate, școală și pînă la cele care se ocupă de confortul vieții seniorilor, sunt bine organizate, oferind suport profesional.

Multiculturalitatea și interculturalitatea. E un Babilon modern, unde limbile și tradițiile conviețuiesc, colorat și extrem de interesant în diversitate.

Calitatea vieții, în totalitatea și varietatea ei, de la infrastructura orașului, la oferta social-culturală, (chiar și cea din cadrul comunității, pentru că sunt mici Românii în toate marile orașe ale țării frunzei de arțar.)

Tatăl meu are o vorbă: „Numai mamă și tată nu aveți în Canada.” E drept, dar și aici există, cel puțin în cazul nostru, un avantaj. Fiind așa departe, atunci când vin în vizită, părinții locuiesc zi și noapte cu noi, câteva luni pe an, timp în care-i putem răsfăța, așa cum au făcut-o ei pe vremea când eram copii. Acasă nu reușeam să stăm atât de mult împreună, chiar dacă distanța geografică dintre noi era nesemnificativă. Și-acum mai sunt și Skype-ul și alte metode de comunicare, astfel încât suntem, sau putem fi conectați cât și când vrem la România noastră natală.

Mulți am plecat în lume, fiecare ducând în spate amprenta propriei experiențe. Nici o poveste nu seamănă cu alta, cum nici un om nu e la fel cu altul. Ne purtăm destinul cum știm și cum putem, având în buzunare istoria, tradiția, obiceiurile și rădăcinile. Nu umblă câinii cu covrigi în coadă, nici cerul nu e roz, dar dacă omul este harnic, este apreciat și își găsește locul.

***

Pe Em Sava o puteți citi și pe blogul ei, Sweet & Salty.

 

Semnat de Em Sava