LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Marele, grozavul cadou pe care ni-l face media socială, azi: ne așază artiștii în lista de „prieteni”, și deseori, gândurile lor nu mai așteaptă bunul de tipar, ci ajung la noi aproape instantaneu. Și ne opresc în loc, pentru o clipă, pentru două. Așa s-a întâmplat și cu rândurile de mai jos, publicate de poetul și scriitorul EMIL BRUMARU pe „peretele” său virtual, de Facebook, de unde l-am rugat să mă lase să le iau, ca să le păstrez aici, pentru noi.
O minunată meditație despre frică și despre cum facem să ne vrăjim cu gândul că „totul e-n ordine”.
De unde vine frica asta pe care caut s-o acopăr cu lecturi, cu versuri? E permanentă. Îmi zic: nu ai motive. Și totuși mi-e frică… S-a fisurat ceva și iată că prin fisură iese, murdară, FRICA. Era și înainte, dar latentă, ascunsă, uneori invizibilă… Mai nou: mi-e frică și de oameni… Salvatoare mai sînt încă scrisul și cititul… Dar frica este extrem de inventivă, trimite mereu armate întregi de amănunte ce-mi întrețin spaima. Spaima de ce? Mi-amintesc brusc de o scenă trăită pe la 18-19 ani… Eram internat la clinica T.B.C. din Iași pentru precizarea diagnosticului. Stam într-o rezervă cu încă doi bolnavi mai în vîrstă. Unul din ei, cu toracoplastie, avea dureri insuportabile. Se trezea noaptea, se așeza pe marginea patului și începea să-și înjure durerea încet, meticulos, ore în șir… băgînd-o în pizda mă-sii, născocind tot alte și alte blesteme. Poate că asta e soluția: să stau pe marginea patului și să-mi înjur cu patimă frica! Mă rog, teama… Uneori iau hotărîrea să nu mă mai gîndesc la nimic, deși computerul, imperturbabil, cumva ticălos, mă întreabă: La ce te gîndești? Uitam, un paleativ important e cafeaua… O regulă de aur: să te prefaci că totul e-n ordine. Să te bărbierești măcar o zi da, una nu… Să vorbești ca să nu uiți cuvintele, sunetul lor, mireasma lor secretă, litera…
Dar cît poți să te prefaci? Aici e aici! Ești pur și simplu obligat să ții garda sus… Și te mai pocnește și-o plictiseală seacă, frigidă, o stupoare cleioasă, o lehamite fără sos remoulade… Trebuie să-ți inventezi viața!
EMIL BRUMARU
***
V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro!
Semnat de LaRevista.ro
