Care sunt poveștile despre care, privind în urmă, nu vei putea spune niciodată că au fost o pierdere de vreme? Am primit întrebarea asta recent și am răspuns rapid, fără timp de gândire, dintr-o răsuflare: cele care nu se termină niciodată. „Singura poveste” a lui Barnes este scrisă la vârsta la care poți privi în urmă fără mânie. Când toate ... Citeşte mai departe »
foto Mama din cartea Tatianei Țîbuleac are vâsta pe care am împlinit-o eu în această vară. Vara ei este trăită pe zile, pe ore, pe momente. Este cea mai lungă. De fapt, vara din carte nu s-a mai terminat niciodată, iar eu m-am cufundat în ea, privind-o ca prin geamurile unui submarin de smarald, învățând să îmi pun dorințe când ... Citeşte mai departe »
foto „Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se, poate că ăsta-i un lucru prostesc, dar ce pot să zic, îmi place să vad oameni alergând unul spre altul, îmi plac săruturile şi lacrimile, îmi place nerăbdarea, poveştile pe care gura nu le poate spune destul de repede, urechile care nu sunt suficient de mari, ochii care nu pot cuprinde dintr-o ... Citeşte mai departe »
foto Actriţa Nuami Dinescu scrie aşa cum gândeşte şi gândeşte aşa cum scrie: cu infinită candoare, cu o sinceritate bulversantă, cu exuberanţă, cu rostogol de cuvinte care prind viaţă şi te atrag în iureşul unor mărturisiri curajoase, autentice. Îţi vine mereu să scoţi citate din Nuami, să le subliniezi cu markerul, să le pui antet de blog, să le agăţi ... Citeşte mai departe »
foto Știm clișeul ziaristului stresat, care-și scrie febril articolul în timp ce trage din țigara fumegândă în colțul gurii și mai ia câte o gură de cafea, rugându-se ca gazeta să întârzie puțin înainte să fie trimisă la tipar. Poate că singurul clișeu care-l întrece e cel al scriitorului solitar, așezat în fața mașinii de scris, tot cu o țigară ... Citeşte mai departe »
foto Scriitorul Yann Martel vorbește despre felul în care (ne) putem schimba lumea prin viziunea pe care o proiectăm asupra ei, despre credința în Dumnezeu și necesitatea nebuniei, în trei scurte pasaje din cel mai popular roman al său, „Viața lui Pi”. „Lumea nu există pur și simplu. Totul depinde de felul cum o înțelegem, nu? Iar înțelegând ceva, aducem ... Citeşte mai departe »
Foto: galleryhip.com Holden Caulfield, adolescentul etern inventat de J.D. Salinger în „De veghe în lanul de secară”, vorbește în numele a milioane de cititori care continuă să se regăsească în viziunea lui despre lume. „Ştii ce mi-ar plăcea mie să fiu? (…) Ştii cântecul ăla Dacă cineva prinde pe careva venind în lanul de secară? În orice caz, în mintea mea ... Citeşte mai departe »
Foto: www.gracerivers.com Dacă ați citit „Darul lui Humboldt”, probabil cea mai iubită carte a lui Saul Bellow, stilul scriitorului american vi se va părea familiar încă de la primele pagini ale romanului „Trăiește-ți clipa”. Aceeași scriitură subtilă, același ton difuz al poveștilor care nu se grăbesc să se dezvăluie și noi – întotdeauna noi și minunate – fragmente literare care să ... Citeşte mai departe »
Foto: xcitefun.net Mare parte din America pe care o cunosc, fără s-o fi vizitat vreodată, o cunosc din romanele lui John Steinbeck. Îi iubesc cărțile nu doar pentru personajele atât de autentice, pentru poveștile dure și totodată de o tandrețe nesfârșită, ci mai ales pentru că grație lor am călătorit mai departe decât aș fi crezut vreodată că e posibil ... Citeşte mai departe »
Foto: freegreatpicture.com Una dintre cele mai rafinate scriitoare pe care le-am descoperit în ultima perioadă și care mi-a făcut toamna mai frumoasă, cu cele două cărți ale ei apărute în România, la editura Humanitas Fiction: „Încăperi ferecate” și „Aerul pe care îl respiri”. Câteva fragmente care-mi vor rămâne în minte: Singura modalitate de a păstra o femeie este să o ... Citeşte mai departe »
LaRevista.ro Priveste lumea altfel
