miercuri , 15 august 2018

Eu vreau să fiu perfectă

nadiafoto

Eu cred în perfecțiune. Cred că există o formă perfectă, a tot ceea ce suntem și tot ce creăm, pe care o putem atinge. „Rapsodia română”, a lui Enescu, e perfectă. „Terasa cafenelei noaptea”, a lui Van Gogh, e perfectă. „Bărbatul sentimental”, a lui Marías, e perfectă. Nadia a fost perfectă, în ’76, la Montreal. Cred în perfecțiune și de-o viață n-am obosit să caut s-o ajung.

… în limitele cu care am venit pe lume, bineînțeles. Dar știu acum că, altfel, n-aș fi făcut niciun fel de progres, în niciun aspect al vieții mele, dacă n-aș fi avut mereu în minte această țintă. E minunat de chinuitor să vrei să fii perfect (în măcar unul dintre lucrurile pe care le faci) și, dacă până nu demult mă criticam pentru asta, azi înțeleg că nu dorința în sine de a fi perfectă mi-a dăunat, ci felul în care am crezut că pot ajunge în acel stadiu de desăvârșire. Citiți despre asta AICI.

Cred că sportul mi-a dezvăluit cel mai mult pornirea asta, pentru că în momentul în care am început să mă antrenez, n-am vrut s-o fac oricum, ci la un nivel foarte serios (cel mai bun, excelent, perfect). Mi-am împins toate limitele, și alea pe care habar nu aveam că le am, până când am atins acel punct în care am știut că, raportat la tot ce puteam fi, da, eram cât se poate de perfectă (detectați o ușoară psihoză desprinsă din „Black Swan”?) 😀 Chiar dacă fac sport în continuare, am pierdut de ceva timp acea formă ideală, m-am lenevit, am pus câteva kile și am celulită, dar pe undeva, în nebunia mea, stau destul de liniștită, pentru că știu că atunci mi-am învins toate slăbiciunile și am reușit exact ce-mi pusesem în minte. Ce contează că am făcut-o cu suferință de câine care se bate singur, important e că am înfrânt! 😀 Acum simt că-mi lipsește provocarea, cred că am nevoie de un proiect nou – poate să învăț capoeira, de exemplu, că și așa visez de ani, și să devin expertă (perfectă). Aerobicul l-am „dovedit”, yoga, la fel – iertați-mi aroganța! Le practic cu voluptate, sunt drogul meu favorit (după țigară și apetența pentru dramă), dar nu mă mai aprind pentru ele ca înainte de a le stăpâni.

perfectiunefoto

Da, vreau să fiu cea mai bună, excelentă, perfectă în ce mă hotărăsc să fac sau să fiu. Aruncați-mi mănușa, și eu am s-o ridic. Și-am s-o întorc pe toate părțile, am s-o descompun în factori primi, am s-o nenorocesc, fir-ar ea să fie de mănușă, până când am să mă ridic deasupra ei, deasupra mea, într-o stare de pace completă. Perfectă! 😀

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus