sâmbătă , 16 decembrie 2017

EXCLUSIV. Precious Wilson: „Pentru mine a fost foarte ușor să lucrez cu Frank Farian”

Precious 1

Anii ’70 au adus o schimbare uriașă în industria muzicală. Trupe precum Earth, Wind&Fire și The Commodores se aflau în topurile din Statele Unite, și un nou stil a revoluționat industria pentru totdeauna… DISCO! A cuprins întreaga lume, iar discotecile s-au răspândit pretutindeni. Nimeni nu poate uita vreodată celebrul Studio 54, care a stabilit orașul New York drept cel mai fierbinte loc de petreceri din Statele Unite. Între timp, în Europa, avea loc aceeași explozie, iar Germania era centrul acestei transformări. Și mai ales un anumit om, Frank Farian, a deschis pentru mulți artiști drumul în această direcție, cu viziunea și influența sa. Una dintre trupele pe care le-a creat a fost Eruption, iar solista grupului era o frumusețe tânără și talentată, Precious Wilson. Având-o ca imagine, Eruption a devenit una dintre cele mai populare formații ale vremii, cu hit-uri precum One Way Ticket și I Can’t Stand The Rain. Este o plăcere faptul că o cunosc pe Precious de câțiva ani și am fost cu adevărat încântat când a fost de acord să-mi ofere un interviu.

Cum a fost copilăria ta?

Am avut o copilărie minunată. Educația a fost o prioritate. Disciplina era foarte strictă la școala unde am învățat, iar standardele academice erau foarte înalte. Îmi amintesc că am avut un simț al libertății adevărat și o copilărie foarte fericită.

Aveai idoli, îți doreai ca la maturitate să devii precum cineva anume?

Din câte îmi amintesc, mi-a plăcut mereu să cânt și să fac spectacol. Mereu era muzică la noi în casă; și încă îmi aduc aminte de ziua în care mama m-a dus la primul concert live, în orașul meu natal – Kingston, Jamaica. Era un concert al unei artiste pe nume Nancy Wilson.

În copilărie am avut parte de multe influențe muzicale, inclusiv gospel și rhythm &blues. Mă consider foarte norocoasă, pentru că am crescut într-o perioadă a marilor artiști, cum ar fi Sam Cooke, Sam & Dave, Mahalia Jackson… Muzica country și ska erau favoritele mele. Acestea, alături de muzica mea de acasă – Lovers Rock, Reggae și Calypso – Rock and Roll și muzica clasică erau pur și simplu un stil de viață pentru mine.

Ce te-a făcut să-ți dorești să devii artistă?

Faptul că am debutat în muzică nu a fost planificat. De fapt, aș spune că întreaga poveste a ținut de soartă și a fost parte din rostul meu pe lume. Inițial, îmi doream să devin artist grafic sau arhitectă, pentru că eram foarte bună la artă, la pictură și desen.

Ai fost parte din trupa Eruption, de fapt, tu ești Eruption! Cum s-au legat lucrurile în acest sens?

Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Din nou, aș spune că așa a fost să fie. I-am întâlnit pe ceilalți membri ai trupei din întâmplare.

Cum a fost să lucrezi cu Frank Farian și ce părere aveai despre cealaltă trupă, Boney M, care a debutat cam în aceeași perioadă cu Eruption?

Pentru mine a fost foarte ușor să lucrez cu Frank Farian. Puteam fi eu însămi și puteam să-mi exprim propriul stil vocal. M-am înțeles foarte bine și cu toți membrii trupei Boney M. Am fost apropiată în mod special de Bobby Farrell.

Eruption a debutat în 1974. Cântam în deschiderea concertelor Boney M, în primul lor turneu prin Europa. Au fost vremuri grozave, ne-am distrat mult… Vremuri bune! Dar, până la urmă, când piesa noastră I Can’t Stand The Rain a început să intre în topurile internaționale, Eruption a încetat să meargă în turnee alături de Boney M și am început propriile noastre turnee, promovându-ne propriile cântece.

Cum era industria muzicală când ai debutat?

Când am debutat în muzică, industria era total diferită față de cum este astăzi. În zilele acelea, artiștii primeau avansuri financiare consistente din partea companiilor de producție. Erau mai multe șanse de a vinde albume. Casele de producție erau mai deschise în a risca și a investi într-un artist nou, pe termen lung. Numărul fanilor creștea dacă aveai talent și capacitatea de a susține turnee și show-uri live. În general, cântăreții trebuiau să fie capabili să cânte; și nu exista Internetul, nu exista MTV sau Facebook. Artiștii aveau mai multe posibilități de a-și câștiga traiul din muzică, iar drepturile de proprietate intelectuală le erau protejate. Astăzi, sunt oameni cărora li se pare că li se cuvine să descarce muzică gratuit, de pe Internet, fără să se gândească prea mult dacă artistul are din ce trăi sau dacă este plătit pentru munca și creativitatea lui.

Tu cum te-ai adaptat schimbărilor care au avut loc între timp?

Să fac față schimbărilor leate de succes nu a fost greu pentru mine, pentru că atunci, nu eram conștientă de faptul că eram foarte populari; deci pentru mine nu exista o problemă în sensul acesta, ci mă preocupa doar să fiu pe cât de bună posibil.

Cred că supraviețuirea mea și longevitatea carierei mele se datorează pasiunii mele pentru muzică, experienței și priceperii pe care mi-am dezvoltat-o de-a lungul anilor și, mai ales, capacității mele de a susține concerte live.

Erai parte din procesul prin care se năștea muzica trupei Eruption?

Toți cei cinci membri ai trupei erau implicați în procesul de creație și în scrierea cântecelor, fie că au fost menționați sau nu. Evident, în proiectele mele solo, am putut contribui și mai mult, însă în general, exista un sentiment al egalității în cadrul formației.

Cum era să cânți în fața unor audiențe atât de numeroase, în atâtea locuri din lume?

Era și încă mai este un privilegiu, încă mi se pare extraordinar să cânt în fața unor publicuri uriașe din lumea întreagă. Fiecare public e diferit și ai sentimentul că la fiecare spectacol trebuie să arăți, din nou, că ești bun.

Pentru mine mărimea audienței nu este importantă, fie că sunt trei oameni sau 30.000, eu depun același efort, pentru că știu că oamenii au plecat de acasă și au plătit bani ca să vină să mă vadă și să mă asculte. Niciodată nu îmi tratez publicul ca și cum toate astea mi s-ar cuveni.

Prin ce schimbări a trebuit să treci, din punct de vedere profesional, odată cu intrarea în anii ‘90?

Un artist trebuie întotdeauna să fie în pas cu timpurile, să fie flexibil, să se reinventeze și să se adapteze la schimbările din domeniu. De asemenea, cred că trebuie să fii onest cu tine însuți, să fii tu, pur și simplu, pentru că, în definitiv, asta te diferențiază de restul; și asta este exact ceea ce am făcut.

Care este amintirea ta favorită din anii ’80 și ’90?

Amintirile mele preferate din anii ’80 și ’90 sunt din zilele în care mi-am lansat single-ul cu producătorii Stock Atkins și Waterman. De asemenea, colaborările cu James Brown, Elton John, înregistrarea piesei de pe coloana sonoră a filmului „Giuvaerul Nilului”, cu Michael Douglas, film realizat de 20th Century Fox. Și turneul în URSS, promovarea solo a pieselor mele, inclusiv a cântecului I’ll Be Your Friend, inclusă în topul Billboard.

Și care sunt cele mai puțin plăcute amintiri?

Cele mai neplăcute amintiri sunt primele provocări cărora a trebuit să le fac față atunci când mi-am schimbat managementul și casele de producție. Îmi aduc aminte cum a trebuit să-mi dau jos pălăria de artist și să mi-o pun pe cea de business, ca să pot merge mai departe și să urc la nivelul următor al dezvoltării mele ca artistă și femeie de afaceri.

Cânți solo de mai mulți ani. Cum se compară asta cu perioada în care făceai parte din Eruption? Sau cu faptul de a fi parte dintr-o formație?

A fost distractiv să fac parte dintr-o trupă. Mai ales ca adolescentă; eram ca o familie, am făcut față tuturor provocărilor împreună. Lucrurile păreau mai ușoare pentru că eram uniți în acest grup. Faptul că am fost parte din Eruption m-a ajutat să devin cine sunt astăzi. Dacă nu ar fi existat formația, povestea mea ar fi fost difertă.

Să încep să cânt solo a fost un proces natural, care a trebuit să se desfășoare ca parte a călătoriei mele; deși la început a fost dificil, credința mea spirituală și munca susținută, și bunăvoința publicului meu, alături de compozitorii și producătorii potriviți, m-au ajutat să îmi mențin popularitatea și în cariera solo.

Sunt proprietara mărcii Eruption, așa încât astăzi susțin turnee atât sub numele meu, Precious Wilson, cât și sub numele Eruption.

Cum ai descrie perioada muzicală a anilor ’80 și ’90, față de scena de azi?

Când compar industria muzicală din anii ’80 și ’90 cu cea de azi, aș spune că Internetul a produs diferențe profunde. Ca artist, astăzi poți face majoritatea lucrurilor singur, poți să produci și să vinzi, și să câștigi din muzica ta. Astăzi, toți artiștii au mai multe oportunități de a-și face cunoscută muzica. Internetul este o platformă grozavă pentru a-ți construi o carieră sau o afacere, în orice nișă, nu doar în cea muzicală.

Ce experiențe noi, ce provocări muzicale ai avut de când s-a destrămat Eruption?

Noile experiențe care mi-au apărut în cale de când am plecat din trupă au legătură cu faptul că am putut prelua controlul asupra carierei mele, am putut fi mai implicată în partea de afaceri a industriei și în toate lucrurile care țin de creativitatea mea. Acum iau propriile decizii, angajez în plus oameni care se pricep la business și am control asupra procesului creativ.

Mi-am lansat primul album solo în anii ’80. Acum, înțeleg industria muzicală mai bine decât am făcut-o vreodată. De-a lungul anilor am căpătat experiență și mi-am dezvoltat priceperea. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este aceea că muzica e o afacere.

Mai ești în relații bune cu ceilalți membri ai trupei Eruption?

Din păcate, nu-i văd prea des pe ceilalți membri ai trupei, pentru că ei trăiesc în Germania, iar eu sunt la Londra. Ca trupă am avut succes în toată lumea. Le sunt recunoscătoare lor și lui Frank Farian pentru că au fost parte din călătoria mea, iar asta nu se va schimba niciodată. Îl respect și îl apreciez pe fiecare dintre ei; am fost binecuvântați să reușim să realizăm atât de multe lucruri împreună, iar acesta e un lucru cu adevărat special.

Povestește-ne și despre viața ta în afara scenei. Cu ce altceva îți ocupi timpul? Ai hobby-uri sau alte proiecte?

În timpul liber învăț să cânt la chitară și dezvolt o companie care se numește The Vocal Touch și care ajută oamenii să-și dezvolte vocea și ghidează artiști noi, aflați la început de drum. Deși de-a lungul anilor cariera mea a crescut frumos și am trăit o viață bună, am simțit că ceva lipsea și am vrut să fac ceva care să conteze. Înființarea companiei mele, The Vocal Touch, este rezultatul dorinței mele de a-i inspira pe alții și de a împărtăși experiența și cunoștințele mele în ce privește antrenamentul vocii, prezentarea în fața publicului, prestația și supraviețuirea într-un mediu muzical foate competitiv.

Fiecare campion olimpic are un antrenor. Antrenorii sunt cei pe care eu îi numesc „agenții schimbării”; ei aduc lumină în ce privește opțiunile și oportunitățile disponibile studentului. Ceea ce fac la The Vocal Touch este să dezvolt parteneriate cu oameni pe care încerc să-i ajut să devină mai conștienți de potențialul lor și de propriile lor calități. Sunt foarte încântată de faptul că pot facilita un astfel de lucru. Misiunea mea este să ajut oameni normali să facă lucruri extraordinare, folosindu-se de vocea lor.

Mulți artiști își dedică timpul și energia unor cauze sociale. Este vreuna care te preocupă în mod special și de care ai vrea să te ocupi?

De-a lungul anilor am luat parte la campanii de conștientizare în legătură cu dependența de heroină la tineri. Totodată, anul acesta voi sprijini Sickle Cell Society, aici, în Marea Britanie. Anemia cu celule în seceră se transmite ereditar. Celulele roșii normale sunt rotunde, ca niște gogoși, și se deplasează în organism prin vene mici, pentru a duce mai departe oxigenul. Celulele seceră devin dure, lipicioase și au forma secerei folosite la tăiatul grâului. Când aceste celule roșii dure și ascuțite se mișcă prin vene, obstrucționează fluxul și se rup. Acest lucru poate provoca dureri și poate micșora numărul celulelor în sânge.

Uneori e foarte dificil să ai o viață personală, atunci când ai o carieră în showbiz. Ai reușit să creezi un echilibru între cele două?

Este atât de important să ai echilibru în viață, în general, și mai ales atunci când ești în showbiz. Mereu am avut o familie iubitoare și prieteni buni. Mă simt binecuvântată pentru faptul că am avut parte de atâta dragoste, fericire și mulțumire în viața mea personală, de-a lungul timpului.

Ce planuri ai pentru viitor?

În general, îmi place să rămân ancorată în prezent și să fac fiecare moment să conteze, dar, ca să-ți răspund la întrebare, planurile mele pentru viitor sunt să lansez câteva piese noi, să continui să dezvolt The Vocal Touch, să-mi public prima carte și să susțin un turneu mondial.

Cum te vezi peste cinci ani?

Peste cinci ani mă văd sănătoasă, fericită și împlinită.

Dacă ai putea să alegi un loc de pe planetă unde să trăiești, care ar fi acela?

Aș continua să trăiesc între Europa, Statele Unite și Caraibe.

România este o țară care își amintește foarte bine hitul One Way Ticket. Ar fi grozav să te putem vedea din nou aici. Ai planuri în acest sens?

Da, cântecul One Way Ticket a fost o binecuvântare. Voi fi în România, la București, pe 25 octombrie 2013.

CITIȚI ȘI VERSIUNEA ÎN LIMBA ENGLEZĂ A INTERVIULUI

Fotografii: arhiva personală

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus