luni , 17 decembrie 2018

EXCLUSIV. Waris Dirie: „Pentru mine, fiecare zi este o zi de naștere când mă trezesc dimineața”

Waris

Numele ei înseamnă „floarea deșertului” în limba somaleză. Probabil că i-a fost predestinat să se numească astfel, pentru că a rezistat, în ciuda fragilității sale, unor întâmplări de neimaginat pentru mulți dintre noi. Pentru prima dată într-o publicație românească și în exclusivitate pentru LaRevista.ro, Waris Dirie vorbește despre lucrurile care i-au marcat viața, despre activitatea pe care o derulează prin fundația sa, „Desert Flower” și despre bucuriile sale de zi cu zi.

În jurul vârstei de cinci ani, a fost victima unei crime fără seamăn, mutilarea genitală, care se practică și astăzi asupra fetițelor din Africa și din alte țări. La 13 ani, a fugit din deșertul Somaliei, unde tatăl său voia s-o forțeze să devină soția unui bărbat care avea de patru ori vârsta ei. După multe încercări, a ajuns la Londra, unde frumusețea i-a fost descoperită de un fotograf care i-a deschis drumul spre faimă. A devenit topmodel recunoscut în toată lumea, defilând, alături de alte modele celebre, precum Naomi Campbell, în prezentări ale tuturor marilor designeri. Din 1997, s-a retras de pe catwalk și a demarat o campanie împotriva mutilării genitale feminine, în calitate de Ambasador Special al Organizației Națiunilor Unite. Prima sa carte, „Desert Flower”, în care și-a spus povestea vieții – a fetiței care a fugit desculță din deșert și a ajuns apoi să prezinte moda pentru Chanel sau Ralph Lauren – a fost transformată într-un film de mare succes. Grație popularității sale, Waris a reușit să atragă atenția oamenilor asupra ororii la care sunt supuse milioane de fetițe. Astăzi, afirmă că lupta ei nu a luat încă sfârșit și că nu va renunța la campanie până când mutilarea genitală feminină nu va fi complet eradicată. De asemenea, într-o mărturisire emoționantă legată de vârsta sa, spune că privește fiecare zi ca pe ziua sa de naștere. Probabil că oricine a trecut prin experiența ei și încă poate sta pe două picioare ar spune la fel.

Sunt 16 ani de când ai renunțat la modelling și ai început să lupți pentru drepturile femeilor. Nu-ți lipsește lumea modei uneori?

Încă mai fac modelling, din când în când, dar numai pentru o cauză bună, care să sprijine fundația mea. Am realizat o campanie pentru H&M alături de Liya Kebede, supermodelul care joacă rolul meu în film (n.r. „Desert Flower”). Am făcut o campanie cu MEY Germania pentru a sprijini femeile din Africa și am realizat multe editoriale pentru reviste internaționale, dar numai în legătură cu fundația mea.

În ce privește campania ta împotriva mutilării genitale feminine (MGF), a trecut atât de mult timp de când vorbești despre propria ta experiență… Nu doare prea mult, după un timp? N-ai obosit să-ți spui povestea lumii întregi?

Uneori mă simt obosită și DA, încă doare! Încă sufăr psihic și fizic. Și încă nu mi-e ușor să vorbesc despre MGF, dar când stau întinsă în pat, noaptea, aud milioanele de fetițe țipând și plângând de durere, și știu că nu le pot dezamăgi. Lupta trebuie să continue!

Care a fost cea mai mare schimbare pe care ai făcut-o până acum și care a fost cea mai mare dezamăgire pe care ai avut-o?

Când am început campania împotriva mutilării genitale feminine, cei mai mulți dintre oameni nu aveau idee că această crimă cumplită asupra copiilor există. Acum lumea știe despre asta, și nimeni nu mai are scuza că nu era la curent cu această practică. Prin fundația mea, „Desert Flower”, am sprijinit multe inițiative în Africa, Europa și în Statele Unite. Dar tot nu este de ajuns, pentru că 150 de milioane de femei sunt afectate de MGF și milioane riscă să devină victime ale acestei practici.
Cea mai mare dezamăgire a mea sunt politicienii. Promit totul, dar nu fac nimic. Sunt toți la fel. Trebuie doar să-și facă treaba pentru care sunt plătiți. Să protejeze copiii, fetele și femeile este datoria fiecărui politician. Dar ei doar vorbesc, în loc să întreprindă vreo acțiune. Și mulți dintre ei sunt inutili, deși au puterea de a schimba lumea și de a o transforma într-un loc mai bun. Este trist. În continuare, MGF nu are parte de un lobby internațional. Starurile de la Hollywood, celebritățile, politicienii nu au grijă de campanie. I-am întâlnit pe mulți dintre ei, mă felicită pentru lupta mea și asta e. Probabil că au o problemă în a vorbi despre vagin.

De ce nu a durat mai mult colaborarea ta cu Organizația Națiunilor Unite?

Am lucrat pentru ei vreme de șapte ani. M-au numit Ambasador Special în lupta împotriva mutilării genitale feminine, dar au refuzat să condamne această practică printr-o rezoluție. Prea multe țări au blocat rezoluția, iar fondurile destinate educării oamenilor și tratării victimelor sunt ridicol de mici. M-au numit Ambasador Special în 1996. În 2002, am înființat propria mea fundație, pentru că știam că trebuia să fac mai mult decât să fiu ambasador al Organizației Națiunilor Unite. O rezoluție ONU, care interzice mutilarea genitală feminină în lumea întreagă, a fost în sfârșit aprobată în decembrie 2012. Le-a luat 16 ani doar ca să emită o rezoluție!!!

Este mai eficient să lucrezi prin propria ta fundație? Cine sunt cei care te sprijină cel mai mult în scopul tău?

Da, absolut. Abordăm oamenii prin cărțile mele, care au fost publicate în 51 de limbi, prin filmul „Desert Flower”, care a fost lansat în 34 de țări și a fost difuzat în multe țări africane, prin site-ul nostru, vizitat de 1.2 milioane de oameni pe an și prin Facebook – cu trei milioane de vizitatori, un canal YouTube Desert Flower și Twitter. Mulți tineri din Africa au acces la internet prin internet-café-uri și ne pot vizita site-ul, și mulți studenți sunt încurajați să facă prezentări în școli. Îi sprijinim cu prezentări Power Point și alte materiale informative. Mai mult de 12.000 de școli au comandat materiale informative începând din anul 2002. Iar victimele mutilării genitale feminine, fetițe amenințate de această practică și cei care doresc să le sprijine pot scrie direct Fundației „Desert Flower”. Cei mai mulți dintre cei care ne sprijină sunt femei, studenți și, uneori, bărbați.

Cum ai început să colaborezi cu PPR, Fundația pentru Demnitatea și Drepturile Femeilor, a lui François-Henri Pinault?

François-Henri Pinault (n.r. om de afaceri francez, soțul actriței Salma Hayek) m-a informat în 2008 în legătură cu planul lui de a înființa Fundația PPR, care între timp a fost redenumită și se cheamă Fundația Kering – Opriți violența. Îmbunătățiți viețile femeilor. Am fost de acord să devin membru fondator. Fundația Kering sprijină multe proiecte dedicate fetițelor și femeilor și a contribuit la promovarea filmului „Desert Flower” și la conștientizarea mutilării genitale feminine.

François-Henri Pinault este un om cu un devotament puternic în ceea ce privește sprijinul pentru drepturile fetelor și femeilor. Din păcate, nu multe celebrități se implică în lupta împotriva mutilării genitale feminine.

Waris2

Cunoști statisticile recente, știi câte fete sunt circumcise zilnic în lume?

Statisticile spun că 150 de milioane de femei sunt afectate de mutilarea genitală feminină în lume, 30 de milioane riscă să treacă prin asta în Africa și mai mult de 500.000 sunt deja circumcise în Europa, din cauza imigrării.

Ce le-ai spune celor care încurajează această practică, folosindu-se de religie, tradiție sau alte argumente?

Mutilarea genitală feminină este practicată de musulmani și creștini, și nu există nici în Koran, nici în sfânta Biblie. Nu este o tradiție, este o crimă împotriva unor fetițe inocente care-și caută dreptatea. Este cea mai cinică formă de abuz asupra copiilor. Mutilarea genitală feminină este practicată pentru a distruge sexualitatea femeilor. Acesta este singurul motiv pentru care ei fac asta.

Cum îți amintești de Somalia? 

Am amintiri frumoase. Trăiam în deșert cu mama natură, și iubesc natura mai mult decât orice altceva. Eram liberă, erau doar soarele și caprele mele… Nu există loc pe Pământ unde stelele să strălucească atât de puternic precum în deșert. Nu aveam ceas (nici astăzi nu am unul), nu aveam întâlniri, stres, interviuri. Cum trăiam în propriile noastre corturi, nu aveam chirie de plătit și călătoream în marea parte a timpului. Viața de nomad este o viață liberă. Și voi rămâne o nomadă pentru totdeauna.

Când ai vizitat Somalia ultima oară? Pe cine din familie mai ai acolo?

Nu am putut merge în Somalia din cauza războiului civil. Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite au vrut să mă trimită la Mogadishu, în vizită, dar au anulat călătoria pentru că erau îngrijorați de siguranța mea.

Mama și tatăl meu, și un frate, încă trăiesc în Somalia. Îi întâlnesc în mod regulat în Etiopia și i-am invitat în Europa. Dar în timpul șederii lor aici, au hotărât, după o vreme, să se întoarcă în țara lor.

Cum erai când erai mică? Ce fel de copil ai fost?

Sălbatică. Tata îmi spunea mereu: Pentru mine ești mai mult băiat decât fată. Nu aveam frică și îmi doream mereu să explorez totul.

Am citit despre tine că nu știi exact ziua și anul în care te-ai născut. Când îți sărbătorești ziua de naștere?

Pentru mine, fiecare zi este o zi de naștere când mă trezesc dimineața. Stau în pat și mă rog pentru familia mea și pentru toți oamenii, mă rog pentru pace și mă rog pentru mama natură. Undeva, în marele univers, cineva are grijă de noi.

Vorbești cursiv limba ta nativă? Cum comunici cu familia ta?

Vorbesc cu ei în somaleză și le-am cumpărat telefoane mobile, și funcționează. Multe lucruri nu funcționează în Somalia, dar telecomunicațiile merg, în ciuda războiului civil. Vorbesc cu mama aproape în fiecare zi.

Cum te afectează astăzi experiența prin care ai trecut, faptul că ai fost mutilată la vârsta de cinci ani?

Dacă treci printr-o asemenea tortură, ești traumatizată pentru tot restul vieții. Îți vin în minte secvențe de atunci, suferi de coșmaruri și dureri fizice, mai ales în timpul menstruației.

Ți-ai învinovățit vreodată părinții pentru asta?

Da. Dar a trebuit s-o iert pe mama. Altfel, n-aș mai fi putut vorbi cu ea niciodată. Astăzi, mă sprijină în lupta mea împotriva mutilării genitale feminine.

„Numai o femeie tăiată este o femeie bună”. Îmi amintesc de replica aceasta din filmul „Desert Flower”. De unde provine concepția asta?

Bărbații și femeile cred că femeile sunt fidele doar atunci când sunt tăiate. Femeia va avea grijă de copii, de casă, de tot. Iar, cum sexul va fi dureros, îi va rămne credincioasă bărbatului său pentru tot restul viețiii. Este foarte cinic, și bărbații refuză să ia de soție o femeie netăiată, iar părinții nu-și primesc prețul pentru mireasă. Fata rămâne cu ei și aduce rușine întregii familii.

Câți ani aveai când ai descoperit că erai diferită față de alte femei?

Întrucât nu-mi cunosc vârsta, nu-ți pot spune. Mă simt diferită de ceilalți oameni de când m-am născut.

Waris3

Cum arată acum o zi obișnuită pentru tine?

Sunt mamă a patru copii. Doi sunt copiii mei biologici, iar pe ceilalți doi i-am adoptat. Mă trezesc la șase dimineața, pentru că ei trebuie să meargă la școală sau la grădiniță. Mai târziu, iau legătura cu biroul meu. După-amiaza, copiii se întorc de la școală și trebuie să-și facă temele. În fiecare zi merg la sala de sport sau ies la o alergare pentru a-mi menține în bună formă corpul și mintea.

Ce-ți place cel mai mult să faci în fiecare zi?

Să-mi văd copiii dimineața; și îmi place să fac sport și să ascult muzică.

Cât de des reușești să-l vezi pe fiul tău, Aleeke?

Petrece vacanțele cu mine, iar când sunt în Statele Unite reușesc să-l și văd, dar vorbim în fiecare zi la telefon (n.r. primul copil al lui Waris, Aleeke, trăiește în Statele Unite, împreună cu tatăl său, artistul Dana Murray).

Câți ani are băiețelul tău Leon? Și ce vârste au ceilalți copii?

Leon are patru ani, Hawo are 14, iar Mo are 16 ani. Ca mamă singură, trebuie să fiu strictă cu ei și îi învăț dragostea și respectul.

Ai fi fericită azi dacă te-ai căsători?

Mai întâi trebuie să găsesc bărbatul potrivit, și apoi mă voi gândi la asta.

Știu că ai trăit în multe locuri. Unde e casa ta acum?

Din 2008 locuiesc în Gdansk, Polonia. Am trăit în atât de multe locuri, de la Londra la New York, de la Los Angeles la Viena, de la Cape Town la Gdansk. Așa cum am spus, voi fi o nomadă mereu.

Când te gândești la viitor, cum ți-l imaginezi?

Sper că voi eradica mutilarea genitală feminină odată pentru totdeauna. Aceasta este misiunea mea!

Cum ți-ar plăcea să îmbătrânești?

Visul meu este să stau la o fermă în Tanzania, cu o priveliște grozavă asupra muntelui Kilimanjaro, cu toata familia și prietenii mei în jur.

Ce sau cine este dragostea vieții tale?

Categoric, copiii mei.

SUSȚINEȚI LAREVISTA.RO, PRINTR-O DONAȚIE

CITIȚI ȘI VARIANTA ORIGINALĂ A INTERVIULUI, ÎN LIMBA ENGLEZĂ

Waris Dirie, o poveste adevărată: cum să transformi supraviețuirea în succes

Waris Dirie are aproximativ 48 de ani și s-a născut într-o familie de nomazi din deșertul Somaliei, la granița cu Etiopia. La vârsta de cinci ani, a trecut printr-o experiență oribilă, ale cărei victime sunt și astăzi fetițe nevinovate din întreaga lume. O bătrână femeie-vraci, care practica în mod regulat circumcizia asupra fetițelor din zonă, a mutilat-o genital, fără anestezie, cu o lamă de ras murdară, sub privirile mamei sale, convinsă că Waris trebuia să treacă prin asta pentru a deveni, mai târziu, o femeie pregătită pentru căsătorie. „Am fost foarte norocoasă că n-am murit”, spune Waris, pentru că din cauza condițiilor de igienă precare, multe fetițe dezvoltă infecții fatale în urma circumciziei.

În jurul vârstei de 13 ani, s-a aflat la un pas de a fi vândută de tatăl său, spre căsătorie, unui bărbat ce i-ar fi putut fi bunic și care, în schimbul tinerei mirese, era gata să ofere familiei acesteia cinci cămile. Imaginându-și viitorul sumbru în Somalia, Waris a decis să fugă, într-o noapte, din deșert și, după o serie de întâmplări descrise cu onestitate în prima ei carte, s-a stabilit la Londra, unde a găsit de lucru ca menajeră și, mai apoi, la un McDonald’s. Aici, a fost remarcată de unul dintre cei mai bine cotați fotografi de modă ai vremii, Terence Donovan, care a văzut în ea potențialul unei cariere de model. A pozat pentru un pictorial publicat în prestigiosul calendar Pirelli, iar de atunci a defilat pentru cele mai importante case de modă. În 1987, a apărut într-unul dintre filmele James Bond, „The Living Daylights”, cu Timothy Dalton în rolul agentului 007.

Zece ani mai târziu, în 1997, în timpul unui interviu pentru Marie Claire – unul dintre obișnuitele interviuri despre viața sa ca model – Waris s-a hotărât să-i povestească jurnalistei experiența îngrozitoare pe care o trăise când era copilă. Articolul a stârnit interesul opiniei publice, dar și al secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, pe atunci Kofi Annan, care a numit-o pe Waris Dirie Ambasador Special ONU pentru eradicarea mutilării genitale feminine. În noua sa calitate, fostul topmodel a călătorit în numeroase locuri, a participat la conferințe pe această temă, a întâlnit lideri mondiali și celebrități din toate domeniile, încercând să obțină sprijin și donații pentru campania sa.

Tot în 1997, editura Harper Collins din New York a publicat biografia lui Waris Dirie, „Desert Flower”, care s-a transformat rapid într-un bestseller, cu vânzări de peste 11 milioane de exemplare la nivel mondial. În 2002, la Viena, Waris și-a înființat propria fundație, care o vreme i-a purtat numele, pentru ca apoi să fie redenumită Fundația „Desert Flower”.

În 2009, a fost lansat și filmul „Desert Flower”, cu modelul și actrița Liya Kebede în rolul lui Waris Dirie. Filmările au avut loc în Djibouti, la New York, Berlin și Londra. Waris a fost producător asociat al peliculei, care a fost regizată de Sherry Hormann. Ulterior, Waris a scris încă trei cărți: „Desert Dawn” (2002), „Desert Children” (2005) și „Letters To My Mother” (2007).

Waris Dirie a primit numeroase premii și onoruri pentru activitatea sa, cum ar fi premiul „Lumea femeilor”, decernat de fostul președinte rus Mihail Gorbaciov. În 2007, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy i-a oferit distincția de „Cavaler al Legiunii de Onoare”.

Waris Dirie

Waris Dirie și Liya Kebede
Waris Dirie și Liya Kebede
Afișul filmului „Desert Flower”
Afișul filmului „Desert Flower”
Coperta cărții „Desert Flower”
Coperta cărții „Desert Flower”
Coperta cărții„ Desert Children”
Coperta cărții„ Desert Children”
Coperta cărții „Desert Dawn”
Coperta cărții „Desert Dawn”
Coperta cărții „Letters To My Mother”
Coperta cărții „Letters To My Mother”
Warisa Dirie și Ronnie Wood
Warisa Dirie și Ronnie Wood
Waris Dirie și François-Henri Pinault
Waris Dirie și François-Henri Pinault
Waris Dirie, Salma Hayek, François-Henri Pinault
Waris Dirie, Salma Hayek, François-Henri Pinault
Waris Dirie și Salma Hayek
Waris Dirie și Salma Hayek
Waris Dirie și Kofi Annan
Waris Dirie și Kofi Annan
Waris Dirie și Paul McCartney
Waris Dirie și Paul McCartney
Waris Dirie și Bob Geldof
Waris Dirie și Bob Geldof
Waris Dirie, Salma Hayek, François-Henri Pinault
Waris Dirie, Salma Hayek, François-Henri Pinault
Waris Dirie și fiul său Leon
Waris Dirie și fiul său Leon
Waris Dirie, fiul său Leon și mama sa
Waris Dirie, fiul său Leon și mama sa
Waris Dirie și Liya Kebede, în campania pentru H&M
Waris Dirie și Liya Kebede, în campania pentru H&M

Fotografii: arhiva personală a lui Waris Dirie, blog Waris Dirie, Facebook Waris Dirie, Fundația „Desert Flower”

Semnat de

4 comentarii

  1. Un interviu interesant , deosebit si cu un mesaj adevarat. O femeie care stie si isi urmeaza menirea pe acest Pamant. Felicitari din toata inima Corina pentru aceasta realizare!

  2. Multumim, Vavaly!

  3. mi s-a facut pielea gaina cinitd interviul, pare incredibil ca in lumea super extra mega tehnologizata in care traim se mai intampla astfel de orori, ca barbatii inca se cred stapani…

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus