LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Anul trecut, în Salzburg, un oraș pe care l-am vizitat pe două roți
Vă spun sincer, n-am înțeles niciodată de ce merge lumea la sală ca să pedaleze pe biciclete statice. Pentru mine, care am crescut liberă, într-un sat din Transilvania unde toți aveau prin curte măcar o rablă veche pe două roți, mersul pe bicicletă e mai întâi pentru plăcerea de a te plimba, și-abia apoi pentru slăbit sau menținut silueta fină.
Nu doar la mine în sat, ci și în Germania, unde am locuit doi ani, toată lumea avea bicicletă. Iar cei care sufereau de diverse probleme de sănătate sau pur și simplu nu aveau chef într-o zi să transpire la pedale, foloseau biciclete electrice, cum sunt astea de AICI. Amicii mei pasionați de ciclism, care urcau pe munți cu câte un mountain bike ultimul răcnet și aveau acasă colecție de biciclete superbe, îi cam luau în derâdere pe cei care umblau pe alea electrice. Și mie mi s-a părut, inițial, că e o alternativă pentru leneși, dar acum, când mă uit aici pe site și văd că au inclusiv trotinete electrice, pe cuvânt că m-ar tenta. Vă dați seama ce distractiv ar fi să te dai cu trotineta prin oraș? În plus, ajungi mai rapid unde ai nevoie și-ți faci și coapse de divă (sau div), fără să te încui în sală, ca și cum te-ar fi pedepsit cineva.
Theresienwiese. München, cel mai bike-friendly oraș pe care-l știu
Ca să mai insist puțin, nu înțeleg, deci, de ce ai vrea tu să stai într-o sală urâtă (mie toate mi se par urâte și reci) și să dai la pedale în gol, uitându-te eventual la un ecran atașat de ghidon, care difuzează știri sau filme. La fel și cu banda – ce invenție! De ce să alerg pe loc, în sală, ca un hamster în cușcă, dacă am atâta natură de văzut și de respirat în jur? În fine, fiecare după cum îi place, mă gândesc doar că, în loc să biciclești și să alergi în sală, ai putea foarte ușor să faci același lucru afară. Alergatul e gratis, iar o bicicletă nu e un lux. Și pe lângă faptul că rămâi în formă, ai și un bonus de neînlocuit: aer și peisaje care să-ți relaxeze mintea, nu să ți-o polueze cu (și mai mult) gunoi mediatic.
Tot în München, în Englischer Garten
Am primit, de curând, o bicicletă, cu împrumut. O cunoștință care știa că nu am mașină aici, în State, mi-a dat-o, pentru o perioadă, că avea mai multe în garaj. Când am testat-o prima dată, după un an în care nu mă mai suisem pe o bicicletă, mai că mi-au dat lacrimile de bucurie. Am mai zis, mă scuzați că vă bat la cap: pentru mine, cele mai pure și mai plăcute forme de mișcare astea sunt – bicicleta, înotul și alergarea. Oricât mi-ar fi de rău, dacă alerg, înot sau mă plimb cu bicicleta, totul mi se pare mai frumos în lume. Să te urci vara pe biclă, să-i dai pedale și să prinzi viteză, să-ți sufle vântul în păr și să te simți liber, cel mai liber om din lume… Ce senzație! Un drog de care n-o să mă satur vreodată. De consumat în aer liber.
Semnat de Corina Stoica
