miercuri , 19 iunie 2019

Florin Chilian: „Înainte, dacă voiai curve, mergeai pe Mătăsari. Acum le iei de la televizor”

FlorinChilian2

Când te-ai îmbătat prima oară?

Când am împlinit șase ani. M-a îmbatat un vecin, pentru că am reuşit să repar o maşinuţă electrică a copilului său. Praf m-am făcut!

Care este cea mai mare extravaganță sexuală căreia i-ai da curs?

Nu pot pentru ca să-ţi spun decât că implică femei!

Când ţi-a fost cel mai clar că numele tău e un brand?

Când un tânăr a venit şi mi-a povestit despre faptul că, auzind povestea vieţii mele, a decis că merită mai mult decât ce îi oferise viaţa până atunci, aşa că şi-a luat prietena şi au plecat de la orfelinatul unde erau. A început greu, cu păzit maşini la un bar, cu spălat pe jos, doar că acum aveau un copil şi o garsonieră plătită din munca lor. El era acum şef de bar. Tot atunci am realizat că treaba mea cu spusul poveştii era ok. Dacă ai salvat un om, ai salvat un univers întreg, spunea Dalai Lama.

Te-ai gândit vreodată să te sinucizi?

Nu! Și am o mare problemă cu artiştii care sugerează asta lumii în creaţiile lor. Ai o mare responsabilitate în marea asta de dilii şi e tare riscat să faci asta. Din nefericire, sunt destui cretini care cântă despre suicid mai mult sau mai puţin voalat.

Ce visezi cel mai des?

Că zbor.

Care e cel mai mare viciu al tău?

Clar, tutunul!

Care e cea mai mare dezamăgire a ta?

Că încă n-am o casă la curte, cu căţel, pisică şi un grătar pentru beţivanii mei de prieteni veniţi în vizită, dar lucrez la asta. Poate că am să dezamagesc pe mulţi, însă am decis să mă retrag din aproape toate actele de caritate, mai puţin două, pe care le fac. Să ne înţelegem, nu regret nimic, însă cu mai mult de 1.500.000 de euro donaţi de când cânt eu, am o casă de 25 de metri pătraţi, cu absolut toate incluse aici. Baie, un fel de bucătărie şi hol. Cred că este momentul să mă ocup o clipă şi de ce am eu nevoie.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată este…

Să-mi aleg cu grijă tovarăşii de șpriț, pentru că multe se pot învăţa din tăcerile pe care le naşte vinul. E un sfat dat de domnul Ştefan Iordache. Din păcate, nu reuşesc să ţin cont de sfatul ăsta mereu. Lume multă, oameni puţini, din păcate…

Desenul meu animat favorit este…

O ilustraţie a lui Léon Werth.

micul print de antoine de saint-exupery

Ce regreţi cel mai mult în ce priveşte viaţa ta sentimentală?

Că nu m-am îndrăgostit mai des. Merită! Ce cântece nu am scriu eu din cauza asta… Parcă mi-e dor de ele deja! (zâmbește)

Dacă aş merge la un bal mascat, m-aş costuma în…

În mine însumi, doar că în acel eu pe care îl vedeţi voi. Cred că până şi eu aş avea o surpriză. Încă nu ştiu cum arăt în ochii lumii.

Cele mai importante lucruri în viaţa le-am învăţat de la…

De la viaţă, dar mai ales din cărţi.

Cele mai frumoase femei din lume consider că sunt…

Alea isteţe. Deşteptăciunea nu e întotdeauna frumoasă, dar spiritualitatea, da.

Accesoriul de care nu mă despart niciodată este…

Ochelarii, cred. Dacă plec fără ei sau cu perechea nepotrivită, am senzatia că-s un peşte într-un acvariu. E deranjant rău.

Cum îţi bei cafeaua?

Liniştit. Cu lapte, dacă am, şi încă încerc fără zahăr, dar sunt un om slab, nu-mi prea iese neagră, deşi visez la asta.

Cine sunt politicienii tăi preferați?

N-am aşa ceva, însă încep să-mi placă din ce în ce mai mult femeile politician. E din cauza faptului că mi-am pierdut încrederea în ăştia care fac pipi din picioare. Măcar femeile ţin cu familia, cu casa, şi n-or fi chiar toate panarame.

Care sunt plăcerile tale de zi cu zi?

Cafea, ţigări, un film bun, un șpriț cu prietenii, o muzică lăutărească bună, o femeie frumoasă şi isteaţă… Fireşti, normale, zic eu.

Dacă ai putea să locuieşti într-o carte, care ar fi aceea?

„Micul prinţ”, de Antoine de Saint-Exupéry.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

Nu prostia, pentru ca aia e o binecuvântare; nu răutatea, pentru că este alegerea lor, ci meschinăria. Sunt mici, ieftini, şi dacă ajung să ne conducă, ne vând pe doi lei pe toţi. Asta mă deranjează. Altfel… Detest politeţea. Detest bunele intenţii exprimate în gesturi şi vorbe fade, seci, impersonale, pline de băloșenia unei aşa- zise bune creşteri, şi nu în fapte.

Din nefericire, a revenit moda oamenilor urâţi, imorali, dar plini de politeţuri reci, redate perfect în ochi de peşte fiert. În spatele lor zace doar abisul prostiei nemărginite şi uscăciunea unor suflete născute moarte. Prefer să fiu contondent în discurs. Să-i spun prostului că-i prost, netalentatului că-i de căcat şi nu să încerc disperat să pup în cur un imbecil care nu merge la closet niciodată pentru că e sub demnitatea lui. Măcar de la mine nu te poţi aştepta să fiu fals. Nu te poţi aştepta de la mine ca după o propoziţie binevoitoare, să-ţi fur banii de pâine ai copilului.
Cele mai mari nenorociri le fac politicoşii. Asta este experienţa mea.
Prefer să fiu un om viu, să-mi permit să fiu vesel sau trist. Îmi pot permite să greşesc, să fiu nedrept, dar să-mi pot cere iertare când o iau razna, şi o cam iau, pentru că starea de echilibru o afli când ştii care-s extremele. Starea de mijloc declamată în gesturi şi vorbe e născătoare de monştri, doar priviţi în jurul vostru.

Atât de sincer şi curat detest carcasele putrede şi pustii, hoardele de politicoşi care-s atât de la modă de-o vreme… Prea mulţi, mult prea mulţi imbecili confundă politeţea cu bunele intenţii, şi încă şi mai mulţi au impresia că politeţea-i o virtute.

Nişte cretini, dacă mă întrebaţi pe mine. Politeţea este cea mai perfidă formă a creaturilor născute fără substanţă de a fura cel mai de preţ lucru al celorlalţi: timpul vieţii. Mai sunt dobitoci care confundă simţul propriei valori cu modestia. Este la fel de rău! Sictir, politicosule, şi marş d’aci, modestule! Na!

Dacă ai putea fura ceva fără să fii prins, ce ai fura?

Bani, extrem de mulţi bani. Prea sunt mari problemele celor mai puţin norocoşi decât noi. Aş face în primul rând un fel de sat pentru inventatorii români, cu ateliere, laboratoare… etc.

Dacă ai putea salva dintr-un incendiu un obiect din casa ta, ce ai salva?

Sunt doar obiecte… Nu depind de nici unul dintre ele. Până şi chitarele le poţi cumpăra din nou. Atâta vreme cât nu are nimeni de suferit, e ok. Restul… se fac.

Ce îţi reproşezi cel mai des?

Că-s gras! (râde)

Un vis din copilărie pe care încă nu mi l-am împlinit este…

Familia.

Dacă ar trebui să alegi un singur cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Viu; adică încă nu sunt un mort amânat.

Cum arată fericirea pentru tine?

Oranj cu fuioare de roşu, verde şi albastru. Hai, şi cu puţin indigo!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus