miercuri , 26 iulie 2017

Fragmentarium: „De ce fierbe copilul în mămăligă”, de Aglaja Veteranyi

copilfoto

Aglaja Veteranyi a trăit şi a privit viaţa ca un copil care zboară undeva sus, sub cupola circului, printre numere de magie, porumbei, iluzionişti, clovni (care nu sunt trişti, sunt doar clovni), femei tăiate în două în cutii misterioase. Apoi cortul se strânge şi viaţa continuă, prin vagoane de tren şi camere de hotel, unde vinetele coapte ale mamei miros mereu ca acasă, indiferent în ce ţară se află. Un copil căruia îi place pâinea neagră cu roşii, ceapă şi ulei de floarea soarelui. Coliva pentru morţi, ornată cu bomboane. Portocalele nu, deşi în ţara de unde venea (şi unde se stătea mereu la coadă pentru orice) nu se găseau decât de Crăciun. Un copil a cărui familie s-a spart în străinătate, ca sticla. Care nu a aflat niciodată răspunsul la întrebarea din povestea halucinantă a surorii mai mari, cea cu copilul care fierbe în mămăligă, copil cu care se identifica, de multe ori.

Ajunsă la maturitate, constată că şi-a imaginat altfel fericirea. Ca noi toţi. A dispărut din lume aşa cum a trăit, cu credinţa că, în cer, există o selecţie specială pentru artiştii care ştiu să zboare.

***

Îmi imaginez cerul. E atât de mare, încât adorm imediat ca să mă liniştesc. Când mă trezesc, ştiu că Dumnezeu e un pic mai mic decât cerul. Altfel ar trebui, când ne rugăm, să adormim întruna de frică. Oare Dumnezeu vorbeşte limbi străine? Poate să se înţeleagă cu străinii? Sau îngerii stau în cabine mici de sticlă şi fac traduceri?

***

Sunt obişnuită să-mi aranjez camera în aşa fel încât să mă simt bine. Nu trebuie decât să-mi pun baticul albastru pe un scaun. Asta e marea. Întotdeauna am marea lângă pat. Nu trebuie decât să mă dau jos din pat şi pot să înot. În marea mea nu e nevoie să ştii să înoți ca să înoți.

***

Circul e tot timpul în străinătate. Dar în vagonul în care locuim e mereu acasă. Deschid uşa vagonului cât se poate de puţin ca acel acasă să nu se evapore.

***

Ce-i drept, mâncarea mamei miroase la fel peste tot în lume, dar în străinătate miroase altfel din cauza dorului.

***

În mine se dizolvă totul şi parcă bate vântul.

***

Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai circulă sânge către inimă, omul se usucă.

***

Să fii mort e ca şi cum ai dormi. Dar nu-ţi aşezi corpul în pat, ci în pământ. Apoi trebuie să-i explici lui Dumnezeu de ce vrei mai bine să fii mort decât viu. Dacă nu-l convingi, îţi stinge creierul şi trebuie să iei viaţa de la capăt.

***

Mama plânge des şi spune: Fii fericită că mă mai ai, mai târziu o să-ţi dai seama ce rău e să fii singur pe lume! Nici nu trebuie să aştept mai târziul ăla ca să-mi dau seama.

***

Pe dinăuntru, Frau Hitz are o mulţime de rafturi pe care stau ghemuiţi nişte poliţişti mici cu bloc-notesuri şi creioane mici. Ei sunt de meserie ascuţitori de creioane. Cine îşi consumă mai repede creionul poate să urce cu un raft mai sus. Cel mai harnic devine regele ascuţitorilor şi are voie să-şi arunce deşeurile pe capetele celorlalţi.

***

Îngerii păzitori nu sunt niciodată trişti, de aceea sunt aici, ca să aducă bucurie.

de ce fierbe copilul in mamaliga

Cartea „De ce fierbe copilul în mămăligă”, de Aglaja Veteranyi,  a apărut la Editura Polirom, în 2016. Traducere din limba germană de Nora Iuga.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus