luni , 20 august 2018

Fragmentarium: „Eu nu sunt Tanța”, de Nuami Dinescu

nuami dinescufoto

Actriţa Nuami Dinescu scrie aşa cum gândeşte şi gândeşte aşa cum scrie: cu infinită candoare, cu o sinceritate bulversantă, cu exuberanţă, cu rostogol de cuvinte care prind viaţă şi te atrag în iureşul unor mărturisiri curajoase, autentice. Îţi vine mereu să scoţi citate din Nuami, să le subliniezi cu markerul, să le pui antet de blog, să le agăţi cu mândrie în peretele de pe Facebook.

Iată câteva fragmente-pansament pentru suflet.

În clipa asta, cam ştiu ce vreau – am de dat şi vreau să dau! E uriaşă satisfacţia că tot timpul petrecut cu cineva care avea nevoie de tine nu a fost timp pierdut. Că omul e bine, s-a ridicat sau că un cuvânt de încurajare plasat la nevoie a încolţit şi a rodit un mândru copac!

***

Mă uit la el şi nu-mi mai pun întrebări, dar nici vise nu-mi mai fac. Nu mă gândesc la ziua în care va pleca sau dacă va pleca… Jumate din mine e pregătită pentru tot, mai rămâne să negociez cu cealaltă… Cât o să mă iubească şi o să aibă nevoie de mine, ma va găsi. Când o să simt că vrea să plece, o să las uşa descuiată, să plece liniştit…

***

Am exersat şi eu povestea asta cu singuratea un timp, şi recunosc că la început a fost incredibil de greu. Incredibil! Ce dragoste, obişnuinţa să trăiască! Te dărâmă! Nu dormi pentru că nu mai e acolo, pentru că nu mai intră pe uşă, pentru că nu mai e lângă tine să-ţi spună bancurile alea tâmpite, auzite pe la rataţii lui de prieteni… Până şi prostiile lui, care te scoteau din minţi, îţi lipsesc!

***

Nimeni şi nimic nu poate înlocui starea de fericire şi beatitudine în care realizezi că te-ai îndrăgostit! Nimic! Când parcă nu mai poţi să respiri fără el, când te lasă genuchii şi simţi cum în secunda următoare cineva te va aduna de pe jos… Când te ia de mână şi ţi se pare că poţi să te înalţi fără aripi – doar cu el de mână şi cu ochii lui mari aţintiţi asupra ta! Când nu mai ştii când e zi şi când e noapte, când nu ţi-e foame şi nici somn, când nu mai ştii cum trece timpul şi parcă ai vrea să rămână aşa mereu… cu voi doi, care staţi unul lângă altul muţi de uimire că v-aţi văzut şi nu v-aţi ştiut atât timp…

***

Să nu aud că sunt grasă! Nu am fost slabă niciodată, fac eforturi să nu mă mai îngraş, deci să nu vă prind cu „Dacă ai mai slăbi…”! E ca şi cum i-ai spune orbului „Bă, tu ştii că eşti orb?” Am o veste: ŞTIE! Şi i s-a spus atât de des, încât cred că, de-al dracului, a orbit şi mai rău! Eu ştiu că am nişte kilograme în plus, dar dacă reuşesc să pun şi zâmbete pe chipurile oamenilor… se zice că sunt mai brează!

***

Pentru mine, care veneam de la ţară după un liceu de construcţii în care învăţasem, fără să înţeleg ceva despre statică şi betoane, primul spectacol de teatru pe care l-am văzut face to face, nu la televizor, a fost Idolul şi Ion Anapoda, la TNB. Am înţeles atunci că asta era calea – nicaieri nu mă mai simţisem aşa! Atunci m-am îndrăgostit de lumea aceea care se naşte acolo; am ştiut tot timpul că sunt pânze şi cartoane, dar voiam atât de mult să văd, să înţeleg, încât chiar am început să văd: actori minunaţi de care m-am îndrăgostit, pe care-i iubesc şi azi.

***

„Fă, domnule, altceva, că eşti deşteaptă, nu vezi că nu mai merge?“ Urăsc din inimă să mi se spună asta, mă simt de parcă m-ar anihila existenţial. Nu vreau să fac altceva, nu pot să fac altceva; nu ştiu, nu mă pricep să fac altceva la fel de bine. Am tot făcut altceva, am fost dulgher, sudor, administrator, secretară, funcţionar administrativ la Teatrul de Păpuşi din Craiova; nu mai aveau post de actor  în schemă,  dar m-ar fi vrut, că dădusem şi examen şi le plăcuse  de mine. M-au angajat pe un post tehnic, dar d-na contabilă s-a ambiţionat să mă pună să fac şi ceva în birou… și am făcut. Am pus indigoul invers când am scris nişte chitanţe. Nu era intenţionat – nu am ştiut. Încurcam inventarele – venea controlul financiar, la mine era varză totul în hârtii, dar mă plăcea domnişoara din echipă şi mi le refăcea… Mă ruga colegul de birou: „Nu mai cânta, te rog din inimă, nu mai repeta texte, că iar încurci actele…”

***

Uneori îmi mai zice câte cineva să mai dau din ei! Cui? Pe care? Toţi sunt adunaţi din condiţii critice… Cum să fac? Nu pot să spun că nu e greu, pentru că e, dar cred că şi asta face parte din felul în care trebuie să mă organizez, să mă adun şi să mă bucur. Lala e toată numa jucărie, e toată o veselie. Şi cel mai frumos e când în casă se dă cu praf de somn şi adorm cu toţii, câini şi mâţe, care în coş, care pe fotoliu… Şi e linişte! Şi uite aşa la mine zici că e Crăciunul! Mereu!

***

La urma urmei, e ceva mai important pe lume decât să salvezi o viaţă? O viaţă de om, sau de câine, sau de vrabie? Ce bucurie se compară cu bucuria de a mai fi smuls morţii un suflet? Cu ce se compară bucuria şi căldura din piept când te duci la doctor cu un copil sau un căţel bolnav, şi în câteva zile ţi-l dă pe picioarele lui? Ce poate să fie mai presus de triumful ăsta?

***

Da, am şi eu nişte frustrări – că nu joc, de exemplu. Că teatrul nu mai e ce a fost, că incursiunea mea în televiziune m-a rupt de teatru ca instituţie. Şi că, aşa cum stau lucrurile acum, nu mă regăsesc   niciunde. Şi mă uit la filmele americane cu Cathy Bates, Tyne Daly… actriţe care nu au fost slăbănoage niciodată, dar ce artiste mari sunt, şi ce roluri fabuloase au făcut! Mă mai gândesc şi că la noi nu există mecenat, că în România face film cine poate, cum poate…

***

Şi azi, după atâția ani în care emisunea nu mai e pe post, încă mi se spune Tanţa! Nu mă supără, dar nici nu mă încântă, am înţeles demult că Tanţa e unul dintre personajele iubite de public şi nu am nicio secundă vreun gând să stric cuiva bucuria… Tanţa e cumva a lor, şi simpatia şi admiraţia pe care i-o arată nu fac decât să-mi dea încredere în mine şi în ce ştiu să fac. Şi în ce aş putea să mai fac! Sper să mai am timp, şi eu, şi voi…

***

Cartea lui Nuami Dinescu a apărut la editura Cartea de Suflet și poate fi comandată aici.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus