LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Foto: procorpus.nl
Am fost dintotdeauna de părere că marea investiție pe care e nevoie să o faci, înainte să te apuci de sport, e în energia și determinarea ta. Am înțeles asta încă din anii în care mergeam la sală și vedeam fete care purtau cel mai fițos (și inutil) echipament sportiv, dar erau machiate puternic și abia își mișcau fundul de pe un aparat pe altul, între două bârfe mici. Ar fi putut foarte bine să-și pună tocuri, probabil că ar fi consumat mai multe calorii mergând cocoțate decât stând la povești pe stepper.
Nu mai vorbesc de toate cunoștințele mele care au investit o poală de bani în haine și încălțăminte pentru sală, au plătit chiar și abonamentul, dar nu i-au călcat pragul nici măcar la fel de des precum merg eu la coafor. Ce să mai, pe scurt: nu mi-a păsat niciodată de hainele în care fac sport. E drept că, de cinci ani de când mă mișc consecvent, nu am fost la sală (și nici nu aș merge), poate dacă m-aș fi dus, aș fi simțit nevoia să epatez cu vreun logo de renume inscripționat pe tricou (normal că glumesc!).
Abia după vreo trei ani de sport practicat de câteva ori pe săptămână, mi-a dat prin minte să-mi cumpăr niște pantaloni mai potriviți. Până atunci, mă tăvăleam pe jos în diverse poziții de yoga în niște colanți vechi din bumbac sau făceam aerobic și Pilates în te miri ce pantaloni de purtat prin casă. În orice caz, am vrut să mă asigur că, vorba aia, nu pun căruța înainte cailor: mai întâi să mă apuc de sport și să văd cât mă ține, și-abia apoi văd eu ce-mi trebuie, dacă-mi trebuie.
Dar – și în sfârșit ajung la subiect! – un lucru fără de care nu m-am putut descurca, încă de la început, a fost bustiera. Mai ales că sportul meu preferat e aerobicul – mai exact, cardio dance aerobic, care presupune mișcare intensă cu întreg corpul. Ai nevoie de un suport zdravăn, indiferent de dotări. 🙂
Prima bustieră a fost una de la o firmă oarecare, n-o mai rețin. O investiție minimă. Nu avea o calitate extraordinară, dar m-a servit bine câțiva ani! Când s-a jerpelit, și când știam deja că n-am să mă las de sport toată viața mea, mi-am dorit o bustieră cu adevărat bună. Normal că am găsit-o la Nike. De ce spun „normal”? Pentru că oricâte magazine de echipament sportiv aș colinda când caut ceva, mereu sfârșesc prin a căsca gura într-un Nike. Ultimii adidași pe care i-am avut de la ei m-au ținut 10 (zece) ani! Iar bustiera pe care mi-am cumpărat-o am senzația că n-are moarte: o folosesc deja de peste un an și arată exact ca atunci când am luat-o (roz aprins, că era singura culoare pe mărimea mea!).
Ca și alte companii, Nike are oferte adaptate tipului de mișcare pe care-l practicați. Eu alerg aproape în fiecare seară, iar dacă nu, fac aerobic, deci aveam nevoie de un suport ferm. Dar există bustiere mai fine, pentru yoga sau Pilates, sau altele pentru sporturi de mare intensitate. Un lucru e sigur: toate se mulează perfect pe torace, fără să strângă, susținând sânii așa cum au nevoie. Materialul e genul acela care face minuni: absoarbe transpirația, care dispare cât ai clipi, așa că nu înțelegi cum bustiera rămâne aproape uscată. Dry-FIT se cheamă – microfibră care încurajează evaporarea rapidă a apei.
P.S.Abia de anul ăsta am început să alerg, și doar de anul trecut fac aerobic și în aer liber. Iar pentru asta aveam nevoie și de o pereche de încălțăminte potrivită. Nike Internationalist, în nuanța cobalt blue, au ieșit câștigători după vreo două săptămâni de „documentare”. Chiar nu puteam alege ceva mai bun. Așa cum am mai spus, cred că nu pot eu să alerg o viață cât pot ei să mă ducă!
P.P.S. Acest text nu este un advertorial, cum lesne ar putea să pară.
Semnat de Corina Stoica
