sâmbătă , 25 noiembrie 2017

„Holograma regelui“ şi răbdarea lui Tom Hanks

tom hanks hologram for the kingfoto

Pentru că nu ştiu cum naiba se face, dar de când sunt freelancer muncesc mai mult decât atunci când semnam condica la patron, o să scriu minirecenzia asta cam telegrafic, aşa, că mă așteaptă vreo alte cinci task-uri începute şi neterminate.

Deci, film cu Tom Hanks – mi-era dor. Film bun cu Tom Hanks – mi-era şi mai dor. Dar o fi jucat Tom Hanks vreodată în vreun film prost? Parcă nu.

Ciocnire între culturi. Americani grăbiţi, cu obiective de bifat şi deadline-uri de nedepăşit vs. arabi molcomi şi aparent dezorganizaţi, bătuţi în cap de atâta soare, funcţionând după un ritm impus de religia lor, pentru care, la o adică, laşi tot, întinzi covoraşul şi te poziţionezi cu faţa spre Mecca. Sau, şi mai bine, intri chiar în localitatea sfântă (doar dacă eşti musulman), că acţiunea se petrece în Arabia Saudită.
La prima vedere, americanii cam iau peste picior cu superioritate și oarecare ignoranță cultura islamică. La a doua vedere, e doar umor, nu şi batjocură, deşi linia de demarcaţie e cam fină. Adică eu am râs, șeful vreunei celule teroriste nu știu cât s-ar distra. Și nici pe alți musulmani mai pașnici nu i-a convins scenariul, pentru că Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Egipt au zis pas intenției de a se filma pe teritoriile lor. Abia Marocul a acceptat.

Ce-a mai îmbătrânit şi Tom Hanks!

Dragoste. Şi nu de-aia leşinătoare, între o Barbie şi un Ken la majorat, ci între puriul om de afaceri american Alan Clay (adică Tom Hanks) şi o doctoriţă musulmană între două vârste, Zahra (Sarita Shoudhury). Brusc totul capătă sens, farmec, emoție: şi lentoarea, şi înstrăinarea, şi senzaţia da’ ce puii mei caut eu aici, pe altă planetă. Dar când te îndrăgosteşti, tot ce ieri ai fi aruncat scârbit la ghenă (adică ani, visuri, gânduri, speranţe), azi păstrezi în cutiuţe aurite pe care le mângâi şi la care te uiţi tâmp. Tezaurizezi tot, valorizezi tot, le trăieşti pe toate cu voluptate, ca şi cum niciodată n-ai mai fi trăit nimic asemănător. Până și pe pagina cu regrete începi să mâzgălești floricele.

Umor. Şoferul de taxi e genial. Adică nu că ar fi foarte deştept, deşi prost nu e, ci pentru că lui îi aparţin replicile care salvează filmul de la plictis. Are şi cu cine să facă mişto omul – acum pe bune, cum să nu-ţi iasă bine scenele de umor, când arunci poanta şi la prindere îl ai pe Tom Hanks?

Am scris Tom Hanks de şapte ori. Dacă nici ăsta nu e text SEO, atunci eu nu ştiu care mai e.
A, cum e filmul? Bun. Mergeţi să-l vedeţi şi intraţi cu încredere şi răbdare în poveste, precum Tom Hanks 😀 , chiar dacă nu mai credeţi sau n-aţi crezut niciodată că, vorba Andrei, iubirea schimbă tot.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus