vineri , 15 decembrie 2017

Înainte de Crăciun

craciun

Am fiert prea mult legumele pentru salata de boeuf; cartofii, cel puțin, sunt praf, imposibil de folosit. Eram concentrată să-mi iasă bine pandișpanul pentru prăjitura cu rom și ciocolată pe care vreau s-o fac, și n-am luat legumele de pe foc la timp. Și prăjitura am greșit-o, stați liniștiți! Am pus ulei în aluat, l-am confundat cu cel pentru chec. Prea târziu, e deja în cuptor, să vedem ce-o ieși…

Din cartofi, ca să nu-i arunc, am făcut un piure pentru friptura de curcan de mâine (Doamne, sper să n-o distrug și pe-aia!) și am pus alții la fiert pentru salată. Acum stau cu ochii pe ei, să nu-i uit pe aragaz. Dar mai am o problemă – în America trebuie să cauți cu lumânarea gogoșari și castraveți murați normali, iar eu bineînțeles că n-am ales bine… Ardeii roșii sunt de fapt copți (foarte buni, dar sunt copți, nu-s gogoșari murați, de care-mi trebuie neapărat), iar castraveții sunt absolut dezgustători – au gust de scorțișoară (!!!) și sunt dulci ca mierea. Acum, ce să fac, m-oi îmbrăca și m-oi duce, pe ploaia asta dementă, până la supermarket, să întreb pe acolo: N-aveți, totuși, vă rog frumos, niște gogoșari și castraveți murați? Că altfel nu-mi iese salata, și salata aia e singura care mă face să mă simt acasă.
Azi, mai ales, se pare că sunt o catastrofă în bucătărie. M-am apucat de treabă cu chef și voie bună, și colinde. Numai după vreo jumătate de oră m-a luat, așa, o tristețe. Mi-am dat seama că niciodată n-am făcut singură salata de boeuf sau prăjitura cu rom, mereu le făceam cu mama și cu Ștefi. Anul ăsta mama e și ea în altă țară, iar pe mine mă despart de Europa și de ai mei nouă mii de kilometri de tristeți, înnodate toate într-o sfoară groasă, pe care nu știu dacă am să reușesc s-o rup vreodată.

be stillÎntre timp, scriind textul ăsta, m-am liniștit. Nu-mi mai pasă prea tare nici de salată, nici de prăjitură, deși o să-ncerc să le fac cel puțin comestibile. Iar, dacă nu, o să găsim noi ceva cu care să ne hrănim (dorurile).

Vă mulțumesc că sunteți aici și că mă faceți să mă simt mai puțin singură. Sunteți, toți – ca familia și prietenii din România – în gândurile mele.

Crăciun fericit!

***

Fotografii: tumblr.com

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus