luni , 20 noiembrie 2017

„Insula de sub mare”, de Isabel Allende. Dansează, Zarité, dansează!

Sclavi dansandFoto: islandmix.com

Voi trăi mult şi bătrânețea-mi va fi tihnită, pentru că steaua mea – ma z’etoille – străluceşte chiar şi atunci când cerul e înnorat. (…) Când bat tobele, Zarité cea de toate zilele dispare şi redevin fetiţa care dansa neştiind să meargă ca lumea. Izbesc pământul cu tălpile şi viaţa mi se urcă pe picioare, îmi trece prin oase, mă ia în stăpânire, îmi şterge supărările şi îmi îndulceşte amintirile. Lumea se cutremură. Ritmul se naşte în insula de sub mare, zgâlţâie pământul, trece prin mine precum un fulger şi urcă la cer luând cu el necazurile. (…) Dansează, Zarité, dansează, căci sclavul care dansează e liber… cât timp dansează. Şi am dansat mereu.” 

Este pasajul de deschidere şi, totodată, pasajul meu favorit din „Insula de sub mare”, a lui Isabel Allende. V-am povestit cu mai multe ocazii despre scriitoarea chiliană, care mi-a dăruit chiar un interviu exclusiv, şi probabil că mulţi dintre voi v-aţi împrietenit deja cu lumile incredibil de frumoase pe care le aşterne pe hârtie, în romanele ei. Nici o carte a acestei autoare nu m-a dezamăgit, iar de-acum, am deja senzaţia că ar putea scrie şi-o porcărie, că tot la fel de mult aş iubi-o.

Insula de sub mare” e o carte pe care o recomand tuturor, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, de orice religie sau rasă, pentru că mesajul ei e universal: lupta pentru libertate. Allende ilustrează ideea aceasta printr-un personaj cu care veţi empatiza de la primul rând. Sclava Zarité, ajunsă pe mâna unui stăpân inuman care nu-şi poate extirpa sentimentul proprietăţii asupra ei nici măcar atunci când, în acte, devine o femeie liberă. Zarité va trebui să îndure multă suferinţă, multe nedreptăţi şi nemernicii din partea destinului, până să poată spune că şi-a găsit rostul, lângă bărbatul şi copiii ei. Ca întotdeauna, nu vreau să vă fur din bucuria lecturii, ci vă las să o descoperiţi, în intimitate, aşa cum e: luxuriantă, plină de ramificaţii pătrunzătoare, emoţionantă, completă, aşa cum îi stă bine unei cărți semnate de Allende.

Insula de sub mare

Acţiunea se petrece în anii 1700, în insula Saint Domingue (actualul Haiti) şi nu numai. Cred că scrierea acestei cărți a fost un efort imens de documentare şi imaginaţie, pe care scriitoarea l-a dus la capăt admirabil. Totodată, a fost un prilej pentru cititori de a face cunoştinţă cu unele noţiuni de istorie pe care, din proprie iniţiativă, puţini le-ar cerceta. De altfel, nu exagerez când vă spun că am înţeles cu adevărat istoria recentă a statului Chile din cărţile lui Allende! A fost ca şi cum aş fi pus cap la cap piesele unui puzzle – personaje şi întâmplări – pe care nu reuşisem să le îmbin până atunci.

„Insula de sub mare” e tocmai genul de creaţie care îţi reaminteşte că trăieşti atâtea vieţi câte cărţi citeşti.

Am mai trăit o viaţă. Mulţumesc.

Volumul mi-a fost trimis în dar, de la Braşov, într-o zi de început de vară, de nişte oameni pe care îi cunosc prea puţin, dar care întotdeauna reuşesc să-mi aducă zâmbetul pe buze. Librăria online Libris e un minunat magazin de cărţi. Sau de vieţi…?

Semnat de

2 comentarii

  1. Corina draga, am citit si eu ” Insula de sub mare ” tot la recomandarea ta, ca dealtfel toate cartile lui Allende (prima a fost Paula, despre care ai scris la fel, foarte frumos).
    Imi amintesc si acum ce ai spus despre aceasta carte, ca traiesti atatea vieti cate carti citesti – a fost prima oara cand am auzit remarca asta/citat, si mi-a placut foarte mult – cred ca am folosit-o si eu de cateva ori pe carti daruite.
    Te imbratisez cu mult drag!

  2. Jeni, ma bucura mult ce spui! Ma bucura faptul ca ceea ce scriu influenteaza pe cineva in felul asta.
    La cat mai multe lecturi frumoase si vieti traite!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus