duminică , 19 ianuarie 2020

Ioana Dungler: „Aș vrea ca fundaţiile de protecţia animalelor să devină o amintire”

SAC UKRAINE 2011

Cât de cooperante sunt autorităţile din România când vine vorba de binele animalelor care trăiesc în condiţii improprii în grădini zoologice?

Din păcate, autorităţilor nu le pasă. Nişte parlamentari care habar nu au ce legi votează sunt eficient sprijiniţi de unii jurnalişti incompetenţi şi iresponsabili, după care cei în drept trebuie să pună în practică legile aberant alcătuite. Extrem de mulţi reprezentanţi ai acestor instituţii uneori nici măcar nu ştiu că legea există. Bunăstarea şi protecţia animalelor nu e pe agenda acestor personaje.

În afară de leii lui Cămătaru, există şi alte animale pe care nu le-aţi putut salva din România?

Da, fără îndoială, au fost şi sunt încă animale pe care nu le putem salva. Motivele sau cauzele sunt diverse, dar similare. Uneori nu putem noi să preluăm acele animale, sau autoritatea nu vrea să facă nimic. Nu avem, ca organizaţie, puterea de a implementa legea. Ceea ce facem este să notificăm autorităţile despre abuzuri. Şi nimic nu se întâmplă…

În cât timp îşi revin, fizic şi sufleteşte, animalele care sunt aduse la LIONSROCK?

Fiecare animal salvat are propria traiectorie spre o viaţă normală, la LIONSROCK. Refacerea lor depinde foarte mult de vârstă, starea iniţială de sănătate, forma de abuz, dacă puii şi-au petrecut primii ani cu mama lor (atunci sunt mai puţini rahitici şi mai experimentaţi în a se acomoda), dacă provin sau nu din repetate încrucişări incestoase, dacă vin în grupul în care au crescut sau cu animale ţinute singure, etc. Sunt foarte mulţi factori şi, de aceea, pentru fiecare animal, ne adaptăm noi. Rolul nostru este să îi ajutăm să îşi revină şi să îşi găsească echilibul. De accea nu forţăm nota. Cum vor ele, cum pot ele, aşa ne adaptăm şi noi.

Cele mai importante transformări sunt simplele apucături de felină. Somn la soare, cât mai mult cu putinţă şi cât mai relaxat, joacă şi cântărirea forţelor în grup, ignorarea vizitatorilor. La LIONSROCK nu putem garanta dacă vizitatorii vor vedea toate animalele. Depinde de ele, de cât este de cald, dacă abia au mâncat şi prefera siesta…

Cum arată o zi obişnuită pentru tine? Care sunt cele mai plăcute momente ale zilei?

Pe la ora patru dimineaţa mă trezesc primele gânduri ale zilei. Încerc să le ignor şi să mai dorm un pic. Cel târziu la ora 8.00 sunt la birou sau în drum spre birou. Dacă nu am pornit mult mai devreme spre aeroport. Felurite întâlniri, răspuns la mailuri şi comunicare cu colegii din departament sau din alte departamente. Dacă am noroc, sunt parte a unei echipe care în mod concret salvează un urs, o pereche de lei. Uneori, sunt toată ziua într-o şedinţă care pare fără sfârşit.

Îmi aduce satisfacție să văd că se mişcă lucrurile în direcția bună. Să constat că, după ce ne-am chinuit să convingem un primar să colaboreze cu noi pentru câinii fără stăpân, echipa pleacă la drum şi e bine primită. Mă bucură şi mă motivează aprobarea pe care o primesc pentru un proiect la care lucrez cu toată energia, mă bucură efervescența şi creativitatea unora dintre cei cu care lucrez. Seara, mă bucur să ajung acasă şi să fiu întâmpinată de Jasna şi Carlos, pisoii mei tărcaţi şi torcăiți. Schimbăm o vorbă în româneşte, primesc cina, se joacă puţin, şi apoi, ca orice pisică, se pregătesc de culcare.

Cât de mult ajută, financiar vorbind, faptul că la LIONSROCK există un hotel şi un restaurant? Şi, altfel, care sunt cele mai consistente surse de venit pentru acest sanctuar?

Deocamdată, hotelul şi restaurantul au o contribuţie modestă pentru LIONSROCK, în total. Dar faptul că avem vizitatori şi oaspeţi peste noapte contribuie foarte mult la răspândirea mesajului şi oferă felurite oportunităţi de relaxare şi activităţi celor care înnoptează la noi. Chiar săptămâna asta am avut o surpriză plăcută: un cuplu venit tocmai din Austria, doar ca să ne cunoască, a vrut să rămână peste noapte. Perfect! Au stat patru nopţi la noi şi au plecat cu lacrimi în ochi.

LIONSROCK este finanţat din Europa de Vest, de către donatorii noştri. Transporturile sunt foarte scumpe, iar la ele se adăugă costurile veterinare şi îngrijirea pe toată durata vieţii animalelor.

Cât de mult se implică celebrităţile în proiectele voastre?

Lucrul cu celebrităţile nu este încă un punct forte al nostru. Suntem la început în domeniul ăsta. Sper să fie un început norocos şi eficient.

Cât de mult te-a influenţat soţul tău, care a înfiinţat VIER PFOTEN, în felul în care vezi lumea, viaţa, cariera ta?

Când l-am întâlnit pe cel ce avea să devină soţul meu, aveam deja trei câini salvaţi, două pisici şi o familie cu lungă tradiţie în salvarea animalelor. Poate că nu m-aş fi mutat la Viena, dar aveam deja planuri să plec mai departe, să văd lumea.

În ceea ce priveşte cariera, este ca un cocktail. Fireşte că apar oportunităţi interesante şi că primesc spijin. Pe de altă parte, aşteptările şi pretenţiile cele mai mari le avem de la cei apropiaţi. Şi trebuie evitată tentaţia de a aduce acasă problemele de serviciu şi ierarhia. Nu e uşor de fiecare dată.

Este, totuși, un lucru bun că aveţi acelaşi vis, aceleaşi preocupări profesionale? Sau crezi că e mai bine când ai un partener de viaţă cu o carieră diferită?

Preocupările profesionale comune sunt un plus pe care multe cupluri nu îl au. Dar nu cred că este extrem de important. Cântăreşte mai mult că avem pasiunea pentru animale, care transcede profesia. Nu suntem în competiţie pentru titluri şi loc pe podium. Cred că empatia, interesul şi respectul faţă de felul în care partenerul de viaţă îşi câştigă existenţa sunt mai importante decât domeniul în sine.

Ce-ţi doreşti cel mai mult pentru VIER PFOTEN, pentru anii care urmează?

Fac parte din grupul care a elaborat strategiile de dezvoltare, valabile până în 2025. Pare foarte departe în timp, dar şi planurile sunt ambiţioase. Iar timpul are o viteză nemiloasă, aşa că acuşi e 2025!

Îmi doresc să fim înţeleşi, ascultaţi şi urmaţi de cât mai mulţi oameni de pretutindeni. Îmi doresc ca oamenii să se schimbe atât de mult în bine, încât fundaţiile de protecţia animalelor să devină o amintire a vremurilor când nouă, oamenilor, nu ne păsa de animale. Fireşte, ştiu că nu ne îndreptăm într-acolo. Aşa că fiecare bătălie câştigată este o mare bucurie.

Dar pe plan personal, ce-ţi doreşti cel mai tare?

Personal, îmi doresc să rămân o persoană veselă şi să am puterea să transform picătura de ocean care sunt într-un mic diamant care să reziste timpului. Și îmi doresc ca minunata mea familie să aibă parte de mult mai multe bucurii.

Ioana Dungler/VIER PFOTEN

ARRIVAL & RELEASE BIG CATS 2012 September
ARRIVAL & RELEASE BIG CATS 2012 September
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
BIG CATS TRANSFER ONESTI TO SOUTH AFRICA
FOUR PAWS IN KENYA
FOUR PAWS IN KENYA
VIER PFOTEN LIONS TRANSFER ROMANIA - SOUTH AFRICA
VIER PFOTEN LIONS TRANSFER ROMANIA - SOUTH AFRICA
E. ORPHAN STATION 2009
E. ORPHAN STATION 2009
VIER PFOTEN IN UKRAINE
VIER PFOTEN IN UKRAINE
DRU training 2008
DRU training 2008

Fotografii: arhiva personală a Ioanei Dungler; Mihai Vasile – VIER PFOTEN

Semnat de

6 comentarii

  1. Cum poti sa spui asa ceva, domnisoara draga…pe ce planeta traiesti ?
    Protectia animalelor este o problema mondiala…ca atare, indiferent de situatie, NICIODATA nu trebuie sa dispara fundatiile si organizatiile pentru protectia animalelor…Cat timp vor fi animale pe pamant TREBUIE Sa fie si organizatii care sa le protejeteze…asa cum este protectia copilului…NICIODATA nu trebuie sa dispara fundatiile pentru protectia animalelor…NICIODATA…si, nici nu vor dispare…NICIODATA.
    Niciodata organizatiile pentru protectia si drepturile animalelor NU VOR DEVENI O AMINTIRE…este pur si simplu absurd ceea ce iti doresti…in RAI poate nu isi au rostul…dar in viata asta pe pamant isi au rostul si NU vor dispare niciodata…

    • da, nu vor disparea atata timp cat va exista un stat corupt, politicieni si institutii publice corupte si un sistem monetar defect…
      probabil ca ce isi doreste Ioana este o luma ideala in care sa traim toti in armonie cu animalele si fiecare din noi sa le respectam dreptul la viata….
      eu unu stiu ca imi doresc cel mai mult asta…

      • Lumea ideala pe care ti-o doresti nu poate exista pentru simplul motiv ca natura nu functioneaza astfel.
        Daca am fi functionat fara sa fim nevoiti sa luam viata altor animale, ne-am fi hranit cu aer si nici un animal nu ar fi atacat alt animal.
        Asa ca nu prea avem cum sa respectam 100% dreptul la viata al altor animale. Si nu numai noi (oamenii) – dar nici un alt animal nu face asta.
        Un caine se hraneste cu carnea altor sute de animele de-a lungul vietii, o pisica la fel. Faptul ca noi punem cainele pe primul loc, nu inseamna ca ii respectam dreptul lui la viata, din contra, inseamna condamnarea altor animale pe care nu le consideram dragalase, animale care sunt mult mai putin favorizate. Si culmea ipocriziei e ca ne consolam cu gandul ca acelea animale au fost „crescute pentru hrana” 🙂
        Asa ca aceasta lume ideala pe care o visezi nu este deloc benefica, fiind tocmai contra naturii (care nu e deloc atat de dreapta pe cat credeti). Si pe termen mediu/lung poate face mai mult rau decat bine insasi echilibrului natural.
        E la fel cum a fost cu comunismul. In toerie suna bine sa fim toti egali si fericiti. Practica insa a demonstrat ca egalitatea nu se numara printre preferintele oamenilor, si din cauza asta a sfarsit dezastruos.

  2. probabil Casandra nu ai inteles mesajul, eu cred Ioana a gandit un ideal o lume in care sa nu mai fie nevoie de o organizatie pentru protectia animalelor,in care oamenii vor trata cu respect animalele

  3. Ma framanta ideea ca VierPfoten suna mai mult a corporatie multinationala decat a ong aparator al drepturilor animalelor…. si cei mai isteti stim ce inseamna corporatie multinationala…inseamna bani multi, lacomie, coruptie, (vezi PETA, Humane Society si altele…), asa e doamna Ioana?!

  4. Ioana este ingerul animalelor, o iubesc pe aceasta doamna care a salvat si salveaza zeci de mii de animale chinuite de oameni nemernici. Donez regulat organizatiei Four Paws si o voi face pentru totdeauna.

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus