miercuri , 24 ianuarie 2018

Irina Rădulescu: trei cărți de citit

Irina Radulescu

~ Actrița Irina Rădulescu ne spune despre trei dintre cărțile care i-au plăcut cel mai mult ~

Micul Prinţ”, de Antoine de Saint-Exupery

A fost prima carte care m-a făcut să plâng. Copil fiind, nu i-am înţeles filosofia şi substraturile, dar m-a emoţionat pur şi simplu până la lacrimi, mai ales finalul. Am recitit-o mai târziu şi am putut desluşi mai multe din ceea ce autorul a vrut să spună cu acele întâmplări fantastice şi, aparent, banale. M-a emoţionat din nou, dar într-un fel mai „elevat”, să spun… Recitesc adesea pasaje din carte şi îmi place să o fac în limba originală, în franceză, şi susţin că orice carte merită citită în limba originală, dacă se poate, fireşte. De fiecare dată mă emoţionează orice pasaj din „Le Petit Prince”, însă prima emoţie este cea de neuitat – cea a copilului plângând la plecarea Micului Prinţ de pe Pământ…

„Adevărata viaţă de gheişă”, de Mineko Iwasaki

Această carte dărâmă cam tot ce ştim noi că este o gheişă. Este o carte autobiografică, Mineko Iwasaki fiind instruită de la vârsta de cinci ani pentru această dificilă carieră, devenind una dintre cele mai preţuite gheişe din istoria profesiei şi socotită „comoară naţională”, un titlu rezervat în Japonia doar marilor artişti. Pentru că, da, a fi gheişă este o profesie şi, mai mult decât atât, un mod de a trăi. Nu cum ştim noi, în vest, un fel de prostituată… Din această carte afli că n-are nicio legătură cu asta! Gheişa este o artistă a dansului, a instrumentelor tradiţionale, a ceremoniilor, a eleganţei, a rafinamentului şi a discreţiei. Mai avem multe de învăţat despre toate astea pe aici…

„Chaturanga”, de Rabindranath Tagore

Aceasta este cea mai recentă mare iubire. De fapt, pe Tagore îl iubeam încă din liceu, când m-am îndrăgostit de cultura indiană. Am citit însă acest roman acum, mai la „maturitate”. Profunzimea venită din simplitatea stilului este absolut uluitoare, iar umorul este savuros. Gândirea lui Tagore mi se pare vizionară, mai ales pentru timpul în care a scris şi pentru societatea din care provenea! Sfârşitul este mai mult decât emoţionant… Eu, una, am terminat de citit cartea în miez de noapte şi m-am oprit cu greu din plâns, doar la gândul că a doua zi aveam spectacol şi nu vroiam să am ochii umflaţi de plâns…

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus