„Jocul Ripper”, de Isabel Allende: thriller și romance la San Francisco

Foto: vernclevenger.com

Pentru mine a fost una dintre cele mai așteptate cărți de anul acesta, și știam că n-avea cum să mă dezamăgească. „Jocul Ripper”, cel mai nou roman al lui Isabel Allende, e tocmai genul de carte care te face să reiterezi un clișeu atât de regretabil: nu o poți lăsa din mână!

Un aspect era menționat în toate articolele care anunțau lansarea cărții în presa internațională: acela că, de data asta, Allende „trădează” realismul magic și ficțiunea istorică și abordează genul thriller. Cei care au citit-o însă pe Allende știu nu doar că adoră provocările, dar și că e capabilă să scrie orice, cu un farmec și o prospețime pe care puțini autori le stăpânesc.

„Primul thriller al lui Isabel Allende este încântător, mai ales că propune un personaj-detectiv irezistibil, pe adolescenta Amanda”, remarcă New York Times Book Review. De acord, Amanda e un personaj interesant: la doar 16 ani, este maestra jocului Ripper, în care o gașcă de pasionați de mistere  – adolescenți ca și ea – își propun să dezlege ițele încurcate ale unor crime. „Lor li se alătură bunicul Amandei, de care aceasta se apropiase mai mult după divorţul părinţilor ei. Mama fetei, Indiana, e specialistă în aromoterapie şi oscilează între cele două relaţii pe care le are – cu Alan, descendentul uneia dintre cele mai bogate familii din San Francisco, şi cu Ryan, un fost membru al marinei militare. Când în oraş sunt semnalate mai multe crime misterioase, care par să nu aibă legătură între ele, Amanda se adâncește în dezlegarea lor, fără să bănuiască însă vreo clipă că în scurtă vreme chiar mama sa va fi în pericol de moarte. Ea va trebui să dezlege, alături de prieteni și de bunicul său, un puzzle diabolic, care depăşeşte graniţa ficţiunii şi invadează realitatea, rezultat al unei minţi feroce şi necruţătoare”, se arată în prezentarea cărții apărute la Humanitas Fiction.

Indiana, personajul meu preferat

Personajul meu preferat nu este însă Amanda, ci mama ei, Indiana. O făptură artistică și boemă, cu un suflet mare și curat pe care-l dăruiește celor din jur fără ezitări. Specialistă în masaj terapeutic și aromoterapie, Indiana se îngrijește de pacienții ei cu egală dăruire și crede că toți oamenii sunt asemeni ei. Dulcea ei naivitate o va costa, din nefericire, mult prea mult – și nu o pot ierta (încă) pe Allende pentru scoaterea din scenă a celui de-al doilea personaj din topul favoritelor mele. Dar probabil că așa-i stă bine unui thriller adevărat; Jack Bauer din serialul „24” a trebuit să joace în opt sezoane ale serialului, de aceea n-a murit niciodată, pe când în cărți, acțiunea se încheie după câteva sesiuni de lectură.

Am remarcat cu mare plăcere faptul că Allende a strecurat în roman o mulțime de referiri la practici spirituale care mă preocupă: meditație, aromoterapie, cristaloterapie, acupunctură, reiki, medicina holistică în general. Prin vocea personajelor sale, vorbește mai mult ca oricând despre aură, despre al treilea ochi, despre efectele alimentației (sau a lipsei ei) asupra organismului și despre alte aspecte așa-numite „ezoterice”, care fac însă parte din viața noastră de zi cu zi, deseori fără ca noi să le conștientizăm.

Micile ghicitori ale lui Allende – indicii pentru un „Ripper” amuzant

Inedite și amuzante mi s-au părut desele referiri la personalități internaționale reale, pe care Allende le-a creionat în așa fel încât să le recunoaștem cu ușurință, chiar dacă nu le-a menționat niciodată numele. Doar pe soțul ei îl numește într-o serie de pasaje. Primul este următorul:

Hamilton era un omuleţ cu aspect inofensiv de vânzător de electrocasnice, însă cu acelaşi nas de copoi care- l făcuse celebru pe tatăl său, un reporter care rezolvase mai multe crime din oraş în anii ’60 şi fusese imortalizat în romanele poliţiste ale scriitorului William C. Gordon. (soțul scriitoarei, fost avocat, acum autor de romane, alături de care trăiește în San Rafael, California).

– Aici o vezi şi pe nevastă- sa, şefu’; a treia, Ayani.

– Şi asta cine mai e?

– Vai, şefu’, se poate să nu ştiţi cine e Ayani? Unul dintre modelele cele mai celebre din lume! S- a născut în Etiopia. E cea care a denunţat practica mutilării genitale la fetiţe.

Pentru mine a fost imediat clar cine a inspirat-o pe Allende în crearea personajului Ayani, nu de alta, dar femeia chiar mi-a dăruit un interviu exclusiv, acum doi ani: este vorba despre Waris Dirie, fost topmodel de succes și ambasadoare ONU în lupta contra mutilării genitale feminine.

Jennifer îi dăduse o cărţulie recent apărută ca să se informeze. Era vorba de un roman cu coperţi de culoare bej sau gri, foarte popular printre femei, cu un subiect tradiţional de poveste romantică, plus o doză de pornografie soft, despre relaţia sado-maso dintre o fecioară nevinovată cu buze groase şi un multimilionar arătos şi poruncitor. Am fost atât de bombardați de publicitatea trilogiei Fifty Shades, încât știm exact la ce cărțulie de referă Allende.

Era însă de acord că omul, deşi de o vârstă înaintată, era plăcut la vedere; semăna cu un actor englez cu păr frumos şi ţinută elegantă, care fusese surprins la Los Angeles în timp ce se hârjonea într-o maşină cu o prostituată, nu-i reţinea numele, căci nu juca în filmele cu vampiri. V-ați prins? 🙂

Traducerea „Jocului Ripper” este semnată de Cornelia Rădulescu, cea care a tradus toate cărțile sciitoarei chiliene apărute în România și care a reușit, și de data asta, să ne dăruiască farmecul integral al lecturii, întocmai așa cum l-a așezat în cuvinte Isabel Allende.

Semnat de Corina Stoica