Laura Câlțea recomandă: cărți de luat la plajă

Indiferent câte zile de concediu am avea, o carte (sau două, ca să avem măcar una de rezervă) sigur își găsește loc în bagajul nostru, lângă costumul de baie și crema de protecție solară. E frumos și liniștitor să stăm și să ascultăm valurile mării sau foșnetul pădurii, dar parcă ne relaxăm și mai mult atunci când ne cufundăm într-o carte și uităm puțin de toate.

Câne plec, eu încerc să-mi iau cu mine doar două cărți, pentru că oricum nu am timp să citesc mai mult și risc să le car degeaba după mine. Trebuie să spun, însă, că sunt foarte fericită de când am tabletă și pot citi și în format ebook. De fapt, cred că tableta o folosesc mai mult atunci când sunt plecată decât când stau acasă. Evident că și cele două cărți ar fi suficiente, dar nu pot scăpa de gândul că o să rămân fără cărți de citit și o să mă plictisesc iremediabil, oriunde aș fi în vacanță. Fiecare cu fobiile lui, ce să mai zic…

Pentru vacanță eu prefer cărțile mai ușurele, mai pline de aventuri, mai exotice, volume pe care să le citesc fără să stau cu creionul în mână să subliniez sau să-mi notez idei interesante. Pe-alea le las pentru serile de iarnă sau pentru zilele ploioase.

Am făcut pentru voi două liste cu cărți ce pot fi luate în vacanță, una cu cele pe care le-am citit și le-aș recomanda și altora și una cu cele pe care mi-am propus eu să le citesc vara asta (în vacanță sau atunci când vreau să evadez și în timpul săptămânii de lucru).

Recomandări pentru plajă

J.J. Adams – Epic: legende fantasy (Ed. Trei, 2014)

Epic: Legende fantasy cuprinde 17 proze scrise de unii dintre cei mai faimoşi autori moderni: George R. R. Martin, Terry Brooks, Ursula K. Le Guin, Robin Hobb, Orson Scott Card, Tad Williams ş.a.

O antologie absolut fascinantă, cu texte foarte bine alese și foarte bine scrise. Ar putea fi o foarte bună introducere în lumea fantasy pentru cineva care vrea să înceapă să citească, dar nu știe de unde să înceapă. Proscriși, vrăjitori, alchimiști, războinici, barzi, triburi primitive și civilizații pierdute, eroi și ticăloși… pe scurt, fantasy de cea mai bună calitate.

Paula McLain – Soția din Paris (Ed. Humanitas Fiction, 2012)

Romanul prezintă povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway și Hadley Richardson, prima sa soție, în Parisul anilor nebuni. Jazz, pictori moderni, petreceri glam, vara pe Riviera, coride la Pamplona, iubire și trădare, amintirea războiului și furia vieții în anii ’20. E o carte foarte bine scrisă care te face să trăiești alături de personaje în acea epocă a extremelor, într-un Paris pe care nu-l vom mai putea cunoaște decât din cărți. Din întâmplare, eu am citit-o chiar pe plajă, dar în aprilie, nu vara. 🙂

Margaret Atwood – Mireasa hoțomană (Ed. Leda, 2013)

Margaret Atwood este una dintre scriitoarele mele preferate, iar Mireasa hoțomană mi se pare, dintre toate romanele ei, cel mai potrivit pentru a fi luat în vacanță. E amuzant, e ironic, e un pic acid, e lung, așa că e numai bun pentru zilele în care ne relaxăm la soare și evadăm.

Ann Patchett – Fascinație (Ed. Humanitas Fiction, 2013)

Aventura pe Amazon a cercetătoarei Marinei Singh, este un roman potrivit atât pentru călătoriile lungi cu trenul sau cu avionul, cât și pentru ocaziile când vrem să evadăm din oraș, dar nu putem pleca. Destul de complex prin temă și personaje, este scris într-un stil lejer, ceea ce-l face deopotrivă interesant și ușor de citit.

Graeme Simsion – Proiectul Rosie (Ed. Polirom, 2013)

Proiectul Rosie este un roman de dragoste amuzant și relaxant. Don Tillman, tânăr burlac suferind de Asperger și profesor de genetică, un tip ordonat și  a cărui viață se desfășoară după un program bine pus la punct care nu cunoaște excepții, se îndrăgostește, evident, de cea mai dezordonată și mai nepotrivită fată: Rosie, chelneriță într-un bar, fumătoare și incapabilă să respecte vreo regulă.

Joël Dicker – Adevărul despre cazul Harry Quebert (Ed. Trei, 2012)

Marea surpriză a anului 2012 (Premiul Academiei Franceze pentru roman), volumul lui Joël Dicker este un roman extrem de bun, foarte bine scris, cu un suspans foarte bine dozat și pe care nu-l poți lăsa din mână până nu-l termini. Am făcut testul ăsta cu mai mulți prieteni (inclusiv cu unul care a spus că sub nici o formă nu o să stea să citească ditamai romanul – are peste 600 de pagini –, și care l-a terminat la câteva zile după ce i l-am dat). E o carte bună de luat în vacanță, dar pe care vă recomand s-o citiți în orice altă perioadă din an. Nu vă speriați de mărimea volumului, o să-l terminați mai repede decât vă imaginați.

Siri Husvedt – O vară fără bărbați (Ed. Polirom, 2013)

Amuzant și nu prea, serios și nu numai, romanul lui Siri Husvedt nu e atât de trist cum reiese din prezentarea făcută de editură. Cred chiar că s-ar potrivi foarte bine cu Mireasa hoțomană a lui Atwood. Apropiate ca temă (destrămarea iubirii datorită infidelității bărbaților), cele două romane prezintă viziuni diferite asupra subiectului (și scriituri la fel, deși ambele de mare forță). S-ar împăca foarte bine puse alături în bagaj.

Andrea Calogero Camilleri – Câinele de teracotă (Ed. Nemira, 2010)

Am pus Câinele de teracotă, dar puteți lua orice roman al lui Andrea Calogero Camilleri (Forma apei, Sunetul viorii, Excursie la Tindari, Hoțul de merinde) sau, și mai bine, luați-le pe toate (trei dintre ele au apărut și în format ebook). Eu aveam o părere destul de proastă despre romanele polițiste, dar asta s-a schimbat când l-am întâlnit pe comisarul Montalbano. Ironic, gurmand, morocănos, celibatar convins, dar gelos ca orice sicilian, Salvo Montalbano este un personaj absolut fascinant. Iar traducerile făcute de Emanuel Botezatu sunt fără cusur. A apărut și un film în Italia, însă nimic nu se compară cu cărțile lui Camilleri. Eu până acum le-am citit pe toate de două ori și abia aștept să le mai citesc încă o dată.

S.J. Watson – Înainte să adorm (Ed. Trei, 2011)

Un roman de debut foarte interesant și cu mult suspans. În toamnă apare și ecranizarea cu Nicole Kidman și Colin Firth în rolurile principale. Ideea de la care pornește e incitantă și un pic înfricoșătoare: datorită unei forme rare de amnezie, o femeie își pierde în fiecare zi memoria. Dimineața se trezește fără a ști cine este, iar un străin, care spune că e soțul ei, îi face un rezumat al propriei vieți ca s-o poată lua de la capăt. În fiecare zi. Totul începe să se clatine în momentul în care începe să țină un jurnal în care notează ce face, iar notițele ei încep să se diferențieze de relatarea soțului.

A.R. Deleanu – Acluofobia: zece povestiri macabre (Ed. Herg Benet, 2013)

Primele două povestiri din volumul ăsta nu prea m-au încântat (nu mi-au plăcut finalurile) și am vrut să-l las baltă. Am continuat, însă, să citesc și, până la urmă, m-a convins. În afară de finaluri uneori mi s-au mai părut forțate anumite figuri de stil (comparații, metafore…). Însă, sincer, nu am mai întâlnit până acum un autor român contemporan care să scrie proză horror la fel de bine. Personajele sunt foarte pitorești și bine conturate, iar ambiguitatea dintre realitate și fantastic este foarte bine realizată. Acluofobia a fost un volum foarte bine primit de critică și de public deopotrivă și am văzut că autorul este nominalizat la Premiile Colin 2014 cu un alt volum, un roman de data asta, Îmblânzitorul apelor. Chiar era timpul ca literatura fantastică română să treacă mai departe de Mircea Eliade și Vasile Voiculescu și să ne facă să tremurăm și în prezent.

Cărțile pe care vreau să le citesc vara asta

Anders Roslund & Börge Hellström – Trei secunde (Ed. Trei, 2013)

Piet Hoffman, un agent ultrasecret al poliţiei suedeze, se confruntă cu cea mai periculoasă misiune din viaţa sa: trebuie să se infiltreze ca prizonier într-o închisoare de maximă securitate. Având numele de cod „Paula”, Piet e ales să coordoneze planul mafiei poloneze de a prelua controlul distribuţiei de droguri în închisorile din Suedia.

Alberto Manguel – Jurnal de lectură: un Don Juan al cărților (Ed. Baroque Books & Arts, 2012)

Reflecțiile unui cititor pasionat asupra unui an al cărților. În vreme ce călătorea la Calgary, Alberto Manguel a fost frapat că romanul pe care îl citea (Goethe, Afinități elective) părea să reflecte haosul social al lumii în care trăia. Un articol din ziarul acelei zile era brusc pus în lumina de un pasaj din roman, o lungă reflecție stârnită de un singur cuvânt. Atunci a hotărât să păstreze aceste momente, recitind o carte în fiecare lună, alcătuindu-și astfel Jurnalul, de o voluptate molipsitoare a lecturii.

Edmund de Waal – Iepurele cu ochi de chihlimbar: o misterioasă moștenire de familie (Ed. Polirom, 2014)

Descendent al familiei Ephrussi ce făcea parte din marea burghezie europeană, Edmund de Waal moşteneşte o colecţie de 264 de netsuke, sculpturi japoneze din fildeş sau din lemn, nu mai mari decât o cutie de chibrituri. Gândul că au trecut prin atâtea mâini îl determină pe de Waal să reconstituie trecutul, „împletirea senzuală şi sinuoasă între lucruri şi amintiri”. Aşa începe această rememorare în care autorul dezgroapă pas cu pas istoria familiei sale de-a lungul a cinci generaţii.

Franny Moyle – Constance: tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde (Ed. Humanitas, 2014)

Bazându-se pe o corespondenţă în bună parte inedită, Franny Moyle reconstituie tragica poveste a soţiei lui Oscar Wilde, dezvăluind lucruri neştiute până acum despre această femeie din prim-planul societăţii londoneze fin-de-siècle şi din centrul curentului estetist, care devine victima uneia dintre cele mai mari trădări ale tuturor timpurilor.

Shalom Auslander – Speranța: o tragedie (Ed. Univers, 2014)

Hitler a fost cel mai mare optimist din istoria omenirii. Credea că există o Soluţie Finală la toate problemele. Anne Frank a murit din cauza speranţei unui dement într‑o lume mai bună. Şi dacă supravieţuia? Ne‑ar fi mişcat la fel de mult Jurnalul ei? Ce se întâmplă cu supravieţuitorii? Nu suntem nişte supravieţuitori şi noi, cei care visăm să ne cumpărăm o casă într‑un loc liniştit, să scăpăm de stres şi să ne plimbăm cu bicicleta în natură?

Patrick Rothfuss – Numele vântului (Ed. Rao, 2013)

Într-un târguşor uitat de lume, hangiul Kote duce un trai searbăd, învăluit de întreita tăcere a Pietrei de Hotar. Lucrurile se schimbă însă când la han îşi face apariţia Cronicarul, un învăţat hotărât să scoată la lumină trecutul misterios al hangiului. Căci Kote este nimeni altul decât Kvothe, cel mai mare (anti?)erou al vremii sale, alchimist priceput, ibovnic iscusit şi muzician desăvârşit, Kvoth Neînsângeratul, Kvothe Ucigaşul-de-Regi. Dornic să lămurească adevărul din spatele propriei legende, Kvothe îşi deapănă povestea, de la copilăria într-o trupă de artişti ambulanţi şi anii de mizerie petrecuţi ca orfan pe străzile unui oraş înţesat de primejdii până la nemaipomenitele peripeţii ca învăţăcel la marea Universitate, locul unde ştiinţa se împleteşte cu magia.

Pierre Lemaitre – La revedere acolo sus (Ed. Trei, 2014)

Într-o Franţă traumatizată de război, care-şi numără cei un milion şi jumătate de morţi, doi supravieţuitori ai conflagraţiei pun la cale o escrocherie la nivel naţional de un cinism absolut. Primul Război Mondial s-a încheiat — Albert şi Édouard, doi soldaţi ale căror vieţi au fost definitiv distruse, îşi dau repede seama că ţara nu mai are nevoie de ei. Franţa îşi glorifică morţii, pe când supravieţuitorii, eroii anonimi sunt daţi uitării. Albert, funcţionar timid, şi Édouard, artist extravagant, vor riposta în felul lor inedit la ignoranţa şi dispreţul unei societăţi aflate în degringoladă.

Kate Atkinson – După faptă și răsplată (Ed. Leda, 2011)

E vară. La Edinburgh, Festivalul Fringe este în toi. O mulţime de oameni care aşteaptă să intre la un spectacol de teatru sunt martorii unui incident petrecut în mijlocul străzii: un atac violent ce va schimba vieţile tuturor celor implicaţi. Printre privitorii nevinovaţi se află şi Jackson Brodie – fost militar, fost poliţist, fost detectiv particular. El va deveni principalul suspect al crimei ce nu va întârzia să se petreacă.

John Joseph Moehringer – Dulcele bar: memorii (Ed. Publica, 2013)

„Mult înainte de a-mi putea vinde băutură în mod legal, barul m-a salvat. Mi-a redat încrederea când eram copil, a avut grijă de mine în adolescență, iar ca tânăr barul m-a îmbrățișat. Mă tem că suntem atrași către ceea ce ne părăsește și către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă în cele din urmă cred că suntem definiți de ceea ce ne îmbrățișează. Firește, am îmbrățișat la rândul meu barul, până când într-o seară barul m-a respins, și în acea părăsire finală barul mi-a salvat viața.” (J.R. Moehringer)

I.A. Goncearov – Oblomov (Ed. Allfa, 2014)

Ilia Oblomov, fiu de boieri crescut în puf și obișnuit cu viața molcomă și degrabă mângâietoare a simțurilor de la moșia Oblomovka, trăiește la Sankt Petersburg. A renunțat de mult la slujbă, întrucât o găsea prea obositoare, și e pe cale să renunțe și la lume, când toate planurile îi sunt date peste cap de iubire. Dar oamenii deosebiți iubesc într-un fel special. Și ce poate fi mai răscolitor decât dragostea unui suflet speriat de viață ca de o furtună năprasnică?

Să aveți o vară frumoasă și lecturi care să vă inspire!

Semnat de Laura Câlțea